Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, patru partide ar intra în Legislativ – Partidul Socialiștilor, Partidul Democrat, Partidul Acțiune și Solidaritate și Partidul Platforma Demnitate și Adevăr – sugerează rezultatele unui proaspăt sondaj de opinie, efectuat de Institutul Republican Internațional (IRI). În topul popularității politicienilor conduce președintele Igor Dodon, urmat de liderii opoziției extraparlamentare Maia Sandu și Andrei Năstase și la mare distanță de premierul Pavel Filip și coordonatorul coaliției de guvernare Vlad Plahotniuc. Cercetarea mai arată că majoritatea moldovenilor se tem că următoarele alegeri parlamentare nu vor fi libere și corecte. De ce a scăzut nivelul clasei politice? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.
Șeful delegației permanente a Uniunii Europene la Chișinău, Peter Michalko, a avertizat autoritățile moldovene să se abțină în ajun de alegeri de la aceea ce diplomatul a numit „încercările de a limita sistemul democratic pluralist de partide”. Diplomatul occidental spune că relațiile Uniunii Europene cu Republica Moldova deja au ajuns într-un moment critic, atunci când au fost anulate alegerile primarului de Chișinău și că alegerile viitoare parlamentare constituie următorul test al democrației. Sunt îngrijorați că alegerile care se apropie pot să dezbine și mai mult societatea moldavă și interlocutorii mei cu care am discutat la piața din satul Baimaclia, raionul Cantemir. Mulți dintre ei deplâng situația în care s-au pomenit.
– „S-a adus la o stare foarte grea în țară, tot tineretul pleacă, rămân numai bătrânii și pe bătrâni nu poate să existe o economie...”
Europa Liberă: Dvs. sunteți tânără. V-ați gândit să plecați?
– „Da!”
Europa Liberă: Și dacă pleacă toți și rămâne Moldova depopulată, cine va decide soarta acestei bucăți de pământ?
– „D-apoi dacă nu au cu ce-și întreține copiii, nu au un salariu, nu au un serviciu, pentru ce să stea aici? Lumea pur și simplu îi nevoită, cred că nu de plăcere pleacă.”
Europa Liberă: O dată la patru ani mergeți și votați pentru politicienii care să aducă prosperitate, bunăstare.
– „Dar nu întreprind nimic, nu se schimbă situația.”
– „Trebuie luate grebla, furca, lopata și de dat jos mafioții ceia de acolo.”
Europa Liberă: Și pe cine îi aduceți în loc?
– „Acei buni au lepădat țara și au plecat. Pleacă pe un cap. Eu am cinci copii și toți îs plecați în Germania, Franța, Italia.”
Europa Liberă: Dar Dvs. ce credeți, ce se va hotărî la aceste alegeri parlamentare?
– „N-o să hotărască nimeni nimic. Au să le fraudeze și ce are să dicteze Putin, aceea are să fie o bucată și ce o să dicteze celălalt din partea cealaltă tot aceea are să fie. După ce s-a terminat Primul Război Mondial, americanii se luptă cu rușii și luptă și în ziua de azi, numai nu pe teritoriile lor. Și așa că noi putem să ne sfădim aici și să vorbim orice-om vorbi.”
Europa Liberă: Dar moldovenii știu ce vor, unde vor?
– „Moldovenii vor libertate și salariu, și voie bună. Noi suntem vinovați, suntem o națiune nesigură pe noi, noi ne fugărim pe noi și îl chemăm pe cel care ne asuprește. Ce pot eu astăzi spune? Cică să se întoarcă copiii acasă. Eu ca părinte, ce să-i propun la copilul meu, hai veniți în țară, veniți acasă? Eu dacă aș avea ce-i propune, să-și poată face o casă, o masă, să-și întrețină copiii și să-i văd normali, sănătoși, să poată să învețe, să poată să se dezvolte, da, le-aș propune, dar așa eu nu le spun nimic. Ia vedeți și voi ce faceți...”
Europa Liberă: Dar ei n-au încercat să vă convingă să mergeți acolo, în străinătate?
– „Ei tare mult mă conving, dar eu nu mă duc de aici, nu mă duc până nu mă va răzbi. De-alde mine au să mai fie pe care o să-i răzbească și o să ia ciomagul în mână, că altfel nu-i chip de-amu, îi pericol.”
Europa Liberă: Dar așa se promite că se va aduce bunăstare în casa, în buzunarul cetățeanului, se va europeniza Moldova?
– „D-apoi dintr-un miliard furat se poate de făcut câte o bucată de drum în sat, se poate de dat un milion de lei ca să facă câte o bucățică de drum, ca să ne cumpere cu banii noștri? Știți cum acela a luat găina vecinului și spune: „Măi, o să-ți dau ceva de pomană, na-ți o găină”. Așa e și aici. Nu se vede nimic lumină înainte.”
Europa Liberă: Dar cine face viitorul Moldovei?
– „Păi noi trebuie să-l facem, oameni buni, noi.”
– „Dar numai grăiesc Kroll-1, Kroll-2, draci-laici... Nu așa, măi, ciomagul și la stradă, totul confiscat, tot...”
Europa Liberă: Dar această luptă cu corupția se duce acum?
– „Păi se duce la acei mititei și se mută la acei mari. Nu se mai dă câte 100 de lei, se dă câte un milion, balenele mănâncă peștișorii totdeauna, nu, nu și nu se mai dă câte 100, se dă câte jumătate de milion...”
– „Iaca în anii ăștia când fură hoții, se face treabă în Baimaclia. S-a rezolvat și același apeduct, și școală reparată, și drum reparat, și grădiniță reparată, cu căldură, nu mai sunt cu sobe, cum mureau copiii bătuți de cahlă. Și în Moldova sunt schimbări, pe infrastructură, dacă să vă spun prin localități, și aceleași apeducte, și iluminări de străzi, și drumuri făcute, și salarii ridicate sunt.”
– „Și în loc de un kilometru de drum îs trei sute de metri făcuți...”
– „Nu este chiar așa. Sunt structuri care au puterea de a verifica la ziua de astăzi.”
Europa Liberă: Cine decide soarta Republicii Moldova?
– „Oamenii. Oamenii trecuți de vârsta a treia, acei de 55-60 de ani. Ei stau cu sute de mii de lei la ciorap și se jeluiesc că n-au de pâine.”
Europa Liberă: Dar în general s-a depășit starea asta de sărăcie, de corupție?
– „Da, încetișor, încetișor s-a depășit. Dacă am fost dezamăgit cu câțiva ani în urmă, eu acum am să vă spun: în Moldova se schimbă încetișor.”
Europa Liberă: Dar exodul nu s-a stopat, oamenii continuă să-și facă bagajele și să plece?
– „Așa-s învățați, dar uitați-vă că se întorc mulți înapoi. Am prieteni care-s plecați peste hotare și ei se uită cu viziunea de a se întoarce înapoi în țară. Vreo 500-600 de euro în Moldova foarte ușor îi câștigi în ziua de astăzi, dacă muncești.”
Europa Liberă: Ce vor decide alegerile din 24 februarie?
– „Are să rămână pe parcursul și drumul pe care a mers Moldova, iaca acolo și are să rămână.”
Europa Liberă: Pe care?
– „Pe drumul european, pro-european. Haideți să ne uităm în urmă ce am avut cu Federația Rusă și haideți să ne uităm de acum, de câțiva ani de zile ce avem cu Europa.”
– „Dar eu am niște cunoscuți care-s peste hotare și mi-au zis așa: Cum să venim acasă, dacă la noi nu lucrează legea, justiția? Au spus că Chirtoacă nu-i dovedit că e vinovat, pe Șor l-au găsit că-i vinovat, dar acela-i la putere, dar pe acesta l-au și uberit (demis) din lucru. La noi nu-i dreptate în țară. N-au dovedit că Chirtoacă îi vinovat, dar pe dânsul l-au și scos din post...”
– „Pentru că cineva a avut interes să-l scoată și gata, aici doar se vede cine a avut interes să-l scoată.”
Europa Liberă: Cine?
– „Nu-i partidul de la guvernare, alții s-au implicat, pentru că au vrut Primăria, au vrut Primăria s-o ia și gata.”
Europa Liberă: Cum se trăiește azi în Moldova?
– „Degrabă o să murim de foame. Eu primesc pensie 1.000 de lei. Eu pot să trăiesc cu banii ăștia? Uite, lucrăm pe patentă și de la Anul Nou надо мне открыть предприятие. Я имею 70 лет. Мне предприятие надо? Нет! А на тысячу лей я жить не могу, вот и не знаю, что делать. Не знаем, как жить” („...trebuie să-mi deschid întreprindere. Am 70 de ani. Întreprindere îmi trebuie? Nu! Nici nu știu ce să fac, dar cu 1.000 de lei nu pot trăi. Nu știu cum voi trăi mai departe.”)
Europa Liberă: По какому пути идёт Молдова? (Pe ce drum merge Moldova?)
– „На низ, наверное мы вторые сзади, потому что по другому никак нельзя сказать, только так. Мне кажется, что это конец, а может ещё хуже будет” („În jos, probabil suntem pe penultimul loc, altfel nu pot spune, doar așa. Mi se pare că acesta-i sfârșitul sau poate va fi încă și mai rău.”)
– „Toți spun că fac pentru businessul mic. Cum fac, dacă ei și patentele ni le iau de-acum? Ne închid cu totul, gata, noi o să fim muritori de foame, că noi nu lucrăm. Hai, dă-mi de lucru și eu lucrez. Nu pot să lucrez aici, eu am lucrat 15 ani prorab la stroikă (maistru de șantier), dar acum unde să mă duc?”
Europa Liberă: Și v-ați gândit să plecați peste hotare?
– „Băieții mei îs plecați și am să plec și eu la dânșii, dacă n-o să am încotro.”
Europa Liberă: Și cui lăsați Moldova?
– „Lui Plahotniuc...”
– „Cui îi trebuie atâția deputați, 101 la nici două milioane care-s în Moldova? O țară așa de mică, atâția deputați și primesc o grămadă de bani. Sunt care voobșce (în genere) îs bolnavi, oameni care n-are cine le da o cană de apă; au rămas pământurile pârloagă, n-are cine le prelucra, ei șed acolo și se sfădesc între dânșii, dar pământurile șed pârloagă. Las’ să vină să prășească la țară, să vadă cum se face copeica.”
Europa Liberă: Și dvs. o dată la patru ani ați votat pentru politicieni buni?
– „Noi am votat, eu nu zic că n-am votat, ca să facă treabă. Dar au făcut treabă? N-au făcut treabă, ne-au amăgit. Înainte când au venit cu săpun, cu orez, i-au tumănit (zăpăcit) pe toți pensionarii, o trebuit să-i cumpere pe bătrâni. Ați văzut la ce au adus ei țara? Numai ca să-i voteze pe dânșii, să conducă țara. Asta-i dreptate? A venit, de unde a luat el bani și orez să aducă, de unde i-a luat?”
Europa Liberă: Și ce viitor are Moldova?
– „Eu cred că viitorul îi prost. Parcă se stăruie oleacă Voronin aista, dar îi pune piedici și lui. Aista... Dodon. Dar îi pune piedici lui.”
Europa Liberă: Cine?
– „Cine? Cred că tot de acolo, care-s șișcarii lor, care au bani... până aici. Eu nu pot să mă duc, că eu nici la pensie nu-s. Trebuia să ies la pensie la 60 de ani, de-amu au zis că la 63. Dar unde să lucrez, dacă de-acum de trei ani nu mai lucrez nicăieri?...”
Europa Liberă: Dar dacă ați fi Dvs. deputat în Parlament...
– „Dar eu nu pot să fiu, că eu îs om de rând, de la țară, că eu toată viața numai sapa și furca am ținut în mână. De unde pot să fiu?”
Europa Liberă: Ce legi ați adopta ca să fie în folosul cetățenilor?
– „Eu de multe ori spun și în sat la mine: să fi fost eu primar, asfaltam toată șoseaua. Dar de unde, că numai la nord, nordul îl îmbogățesc acolo? La noi, la Cantemir aici, nimic nu dau. La noi ce? Au făcut la Șamalia un drum de rușine, două mașini una lângă alta nu încap, l-au făcut de vreo 300-400 de metri, și au astupat ochii. Asta-i bine la un sat? Îi drept că s-a dus jumătate de sat în Europa, dar dacă ai pornit șoseaua ceea de un kilometru fă-o așa ca măcar două mașini să încapă una lângă alta. Nu încap două mașini.”
Europa Liberă: Dar de ce pleacă lumea din Moldova?
– „Pleacă, pentru că n-au cu ce trăi, n-au unde lucra, n-au surse de bani. Cu ce să crească copiii? Copiii din două-trei sate îi duc într-o școală care-i mai mare și-i pun pe profesorii care-s mai bunișori. Poftim, iaca la ce ajungem!”
Europa Liberă: V-ați gândit să plecați?
– „Eu m-aș duce în Europa să lucrez. Ce eu nu pot lucra, că am 60 de ani? Pot lucra, dar mi-i jale să-mi las gospodăria la care am muncit o viață.”
– „Ei, satul nostru, Baimaclia, îi oleacă mai mărișor și toți se trag aici, dar în Acui și în Bobocica și case bune îs lăsate. Trebuie să ne gândim pentru aceea ca noi să atragem oamenii cu copii să vină înapoi în țara noastră, dar la noi cred că acei care se duc înapoi nu mai vin. Un tânăr care acum se căsătorește cu trei mii de lei la țară nu șede. Măcar cel puțin să aibă soțul și soția unul vreo șapte mii și celălalt vreo șapte mii, poate te mai descurci și trăiești bine, dar așa nu.”
Europa Liberă: Cine poartă mai mare vină – cetățeanul care alege clasa politică sau politicienii care sunt aleși de cetățeni?
– „Cred că noi, pentru că noi îi alegem, noi le facem fotoliile ca să le fie lor bine. Ne bazăm că o să fie totul bine, dar nu, ei și-au căpătat, în fotolii s-au așezat și au uitat de toți.”
Europa Liberă: Dar ce vor decide alegerile parlamentare din 24 februarie?
– „Nu știm, o să vedem.”
Europa Liberă: Ce vreți să se hotărască?
– „Totuși tendința spre Europa să fie!”
– „Trebuie să aibă grijă de oameni, grijă de oameni, că tare lumea de la sat îi obijduită. Salariile sunt foarte mici, foarte mici, noi nu putem să rezistăm cu așa salarii. Mulțumim că avem copii în străinătate și mai au grijă de părinți. De anii noștri, care au 45-50 de ani, noi am mai rămas, dar restul toată lumea a plecat, toată, toată și mulțumim la copiii care mai au grijă de părinți lor, dar sunt părinți că n-au și cu salariul nostru de trei mii de lei nu mergem înainte.”
– „N-avem de atâta că nu are cine plăti impozite, toți care lucrează peste hotare ei plătesc acolo , dar la noi nu-și aduce contribuția în țară nimeni și omul nu înțelege. El vrea pensie, dar de pe ce pensia o să fie? Iaca, noi care mai suntem, mai lucrăm aici în țară, noi plătim contribuția la pensie, dar pentru noi cine o să plătească? N-are cine plăti, că toți îs plecați. Ei îs tineri, lor li-i bine acolo, plătim copeica, cu ziua de azi trăim...”
– „Dacă ai un credit luat, o mie de lei o duci la bancă, o mie de lei plătești lumina și telefonul și o mie de lei ca să cumperi. Cu toate că suntem la țară, dar cartofii îi cumpărăm, ceapa o cumpărăm, tot. Dacă mai ai încă un copil la școală, nu-ți ajunge. Acum o haină bună ca să o îmbrace copilul și să o poarte la școală măcar jumătate de an costă bani, nu mai puțin de 700-800 de lei.”
Europa Liberă: Dar autoritățile statului spun că fac reforme, că încearcă să promoveze politici bune ca să aducă bunăstare și în casa moldovenilor?
– „Poate asta pentru Chișinău și orașele mari, dar la sate... Uitați-vă ce se petrece la noi în sat, multe case îs libere...”
– „Amu când au să fie alegerile astea, eu așa mi-am pus de gând nici să nu mă mai duc. La ce să mă duc? Nu mai am încredere în nimeni, dar nu numai eu, dar mulți de-amu...”
Europa Liberă: Dar Dvs. vreți schimbare?
– „Vrem schimbare, d-apoi pe cine să mai votăm ca să avem încrederea asta? Trebuie de ales unul tânăr, las’ să fie după 35-40 de ani, un conducător al țării care să răzbată peste tot locul.”
Europa Liberă: Dvs. trebuie să alegeți 101 deputați.
– „Parcă au spus că acum vor vreo 30 să-i dea..., care nu fac treabă nimic, doar așa și pe televiziune au spus...”
Europa Liberă: La 24 februarie veți alege 101 deputați.
– „Nu, am înțeles că au să fie de-amu 71.”
Europa Liberă: 71, dacă lumea o să voteze la un referendum, peste patru ani, atunci o să fie.
– „Și aceștia tâlhari au să mai șadă la putere?”
Europa Liberă: 101 dvs. trebuie să-i alegeți.
– „Nu ne trebuie atâția deputați. În sat a rămas puțină lume, înseamnă că trebuie mai puțini deputați. În Moldova doar îi mai puțină lume rămasă? Câte procente de lume au plecat atâtea procente de lichidat din Parlament și încă și așa-s mulți, fiindcă acolo ei iau o grămadă de bani. Socoate, ei când iese la pensie primesc o grămadă de bani, dar țăranul când iese la pensie, iese după cât îi kila de grâu atâta pensie îi dă și lui.”
– „Noi îi alegem cu gândul că ei au să facă ceva. Dar care-i unul? Iaca dați un om de la Guvern care are grijă de oameni; fiecare-i pentru buzunarul lui, dar pentru oameni i de la țară nimeni nu-și bate capul.”
VIDEO: De vorbă cu Margareta Moraru la Piața din Baimaclia, Cantemir
Europa Liberă: Dar mai sunt politicieni care ar merita să aibă simpatia oamenilor?
– „Eu cred că sunt, sunt, dar acei care sunt nu au dreptul să se ridice sus, cineva totuși, cum s-ar zice, îi înghite (râde). Depinde de noi, noi singuri îi alegem, noi îi punem, dar pur și simplu ei nu-și fac datoria față de noi cum trebuie. Iaca la țară de-amu uitați-vă că oameni nu sunt. Eu de-amu m-am învățat aici și mi-i jele să las totul...”
Europa Liberă: Dar copiii îs plecați?
– „Da! Am un copil la școală și unul în Spania, și unul în Germania. Am fost la dânșii, foarte bine trăiesc, îmi place și mie acolo îmi place. E super!”
Europa Liberă: Nu se gândesc să revină în Moldova?
– „Deloc! Nici primul, nici al doilea, de-amu insistă și pe al treilea să-l ia încolo. Și cam mi-i jale, că am muncit mult la pământ aici și acum rămâne a nimănui și casă, și masă.”
– „Suntem într-o criză nemaipomenită, suntem în prăpastie aproape duși cu totul și nu știu cine o să scoată țara asta. Dacă o să rămână conducerea asta la putere, o să fie și mai rău, că ei acolo nu văd ce se petrece aici. Ei n-au venit patru ani de zile. I-am ales parlamentari și acum ei nu vin pe aici, nu-i vedem. Ei văd ce se petrece în sate, ce sărăcie nemaipomenită e?”
Europa Liberă: Dar această reformă electorală va aduce deputatul mai aproape de cetățean? 51 vor fi aleși pe circumscripție deputați, 50 – pe listă de partid.
– „Asta tot îi o amăgeală, trebuiau să lase să aleagă cum a fost până acum. Ei de-amu acești cu bani au să fie aleși care pe circumscripții, care au să aibă bani au să-i aleagă, dar acești săraci care-s integri tot au să rămână acolo unde sunt.”
Europa Liberă: Dar de ce credeți că cei care vor avea bani vor avea șanse să fie aleși?
– „De atâta că au să-i amăgească, iar au să le dea bani, au să le dea orez, zahăr, ulei.”
– „Nu știu pe ce cale merge Moldova. De exemplu, eu lucrez peste hotare și dacă vin în concediu pe două săptămâni, se termină banii și repede mă duc înapoi.”
Europa Liberă: Dar de ce ați ales străinătatea?
– „Fiindcă acolo este leafă stabilă, este de lucru și leafa-i mult mai mare decât aici.”
Europa Liberă: Dvs. sunteți tânără. Tinerii sunt cei care își fac valizele și pleacă. Vă temeți de greutăți sau de ce plecați?
– „Mă tem și am de gând să vin repede, dar nu pot să vin. Mă gândesc și că trebuie să am și pensie, că plătim acolo cotizațiile.”
Europa Liberă: Dar unde munciți?
– „În Germania. În Rusia am muncit cinci ani și fără folos, că de acolo n-au să ne întoarcă pentru pensie nimic, dar în Germania trebuie să muncim măcar cinci ani ca să avem ceva.”
Europa Liberă: Dar la alegeri o să mergeți, o să participați?
– „Vă spun drept, nici nu știu pe ce dată vor fi alegerile.”
Europa Liberă: Pe 24 februarie.
– „Vai, e departe până la 24 februarie. Poate și voi fi pe aici, dar am de gând să mă duc înapoi în Germania.”
Europa Liberă: Ce se va decide în cadrul alegerilor parlamentare din 24 februarie?
– „Nu vreau să fac politică.”
– „Evident că orientarea strategică a țării.”
Europa Liberă: Și unde vedeți viitorul?
– „La tot ceea ce s-a făcut, din ceea ce am văzut că a obținut Moldova, totuși strategia europeană este pentru noi primordială, așa cred eu.”
Europa Liberă: Dar înțelege lumea ce înseamnă o apropiere de standardele Uniunii Europene?
– „Nu, nu înțelege, pentru că la noi, în primul rând, nu este informația corectă. Mai ales la țară nu toată lumea înțelege.”
– „Numai minciuni știu a spune și promit marea și sarea numai să-i votăm. Dar ce folos? Iaca pe asta se cunoaște că-i minciună. Când am auzit că Năstase a câștigat și cât au umblat până le-au anulat, că-i dușmanul puterii. Trebuia să-l lase și poate într-adevăr făcea omul ceva, dar așa... Care vor să fie și care vor să facă ceva le pun bețe în roate, le fură și voturile, și speranța, ca să-și fac interesul lor. De atâta lumea pleacă din țară, că-s toate minciuni. Măcar copiii să plece și să nu vadă ce-i în țară, că-i greu.”
Europa Liberă: Dar de ce să nu rămână să lupte pentru dreptate, pentru adevăr?
– „Dar ce folos că lumea a votat? Câtă lume a votat și ei srazu (dintr-odată) au anulat? Îs minciuni toate și lumea pleacă din țară, că nu-i adevăr și legea nu lucrează.”
* * *
Din cauza salarizării slabe, mulți profesori din Republica Moldova au ales să-și câștige bucata de pâine peste hotare. Este și cazul Verei Pojoga, care în anul 2000 a decis să plece la muncă în Israel. Ea povestește despre viața de emigrant și cât de mult i-a schimbat traiul în străinătate.
Vera Pojoga: „Eu cred că printre primii am fost plecată. Deci, prima dată am plecat în 2000. Cred că a fost foarte bine că am plecat, din mai multe considerente. În primul rând, financiar, clar că financiar. Din altă parte, asta e și o tragedie pentru țară: familii distruse, îi păcat când în țara ta nu poți să fii util. Având o profesie, nu ești plătit cum se cade, nu poți să ai un nivel de viață normal.”
Europa Liberă: Vera Pojoga de specialitate e profesoară. Cum ar fi arătat viața dacă rămâneai totuși aici, în Republica Moldova, și profesai acest job, meserie?
Vera Pojoga: „Doamne ferește! Cât e bine că am plecat, sunt foarte fericită că totuși am avut posibilitatea asta să plec. Salariul pe care îl primeam nu îmi ajungea să-mi achit transportul ca să mă duc și să vin de la școală, nemaivorbind de altceva. O sărăcie totală, nu poți să-ți permiți o haină, o încălțăminte, nu mai vorbesc de un film, un teatru, atât de greu era pe atunci pentru mine. Salariile erau mizere, mulți copii în clasă, cerințe mari și bine că am avut posibilitatea asta și am plecat și mi-am rezolvat clar că viața...”
Europa Liberă: Și faptul că au plecat atât de mulți profesori asta înseamnă că a apărut un gol în educație?
Vera Pojoga: „Cred că sunt totuși tineri entuziaști care vor să predea și sunt bine pregătiți, instruiți, specialiști, sper să fie.”
Europa Liberă: Dar astăzi ai reveni în școală?
Vera Pojoga: „Nu, în niciun caz!”
Europa Liberă: De ce?
Vera Pojoga: „Cred că și vârsta, și am văzut altă viață, și ceea ce se face în școală nu mă aranjează. Veșnic comitetele acestea părintești strâng bani, că ești diriginte, se strâng bani… Ei, Doamne, nu!... Trebuie și statutul, profesorul să aibă un salariu care să-i ajungă, să nu strângă de la părinți. La examene la fel, peste tot la fel, nu-mi place mie asta, trebuie să fie totul cinstit. Cu toate că tare mult mi-a plăcut să fiu profesoară, într-adevăr, mi-a plăcut și acum mai visez uneori că predau și sunt la școală cu elevii… Și dacă ai fost un profesor totuși bun, deci elevii mei, prima promoție, acum au 47 de ani, deci au o vârstă, deja au copii mari și vorbim, nu ne săturăm de vorbă. Mulți sunt plecați, la mulți copiii sunt aranjați, dar era altceva.”
Europa Liberă: Ce pierde statul, dacă nu pune accent pe educație?
Vera Pojoga: „Of, Doamne! Tocmai mă înfiorez când mă gândesc la asta. Asta-i strașnic, asta îi viitorul nostru, copiii cresc fără profesori...”
Europa Liberă: Dar ce salariu ar trebui să aibă un profesor, ca să zică că duce o viață decentă?
Vera Pojoga: „Eu cred că de la 20 de mii, eu cred. Eu țin minte când am plecat în străinătate, lucrând o lună, două, trei, la un moment mi-am dat seama, Doamne, eu lucrez și îmi ajunge. Ți-ai făcut lucrul, ție ți-au plătit; fă-ți lucrul cinstit și tu o să ai. Da, am văzut altă viață.”
Europa Liberă: Dar ce se va alege din Republica Moldova, dacă lumea continuă să plece?
Vera Pojoga: „Of, Doamne! Eu sper că o să fie bine, este o generație care crește, care își iubește țara. Eu am fost tare mult plecată, deja 20 de ani.”
Europa Liberă: Și voi nu ați fost patrioți, ați trădat țara?
Vera Pojoga: „Nu consider că asta a fost trădare. Trebuia să mor de foame? Așa a fost viața, eu nu m-am gândit să plec. Te duci încolo, în avion plângi, o săptămână plângi; vii acasă, în avion plângi. Nu-i așa de simplu. Dimineața, la ora 7, eu eram la muncă, uneori până la 11 noaptea. Tu te-ai dus să muncești, să realizezi ceva. Nu-i simplu, nu-i simplu să-ți lași părinții aici...”
Europa Liberă: În această perioadă ai agonisit ceva bani. Cum îi gestionezi? Ai făcut afacere, merită de investit într-o mică afacere?
Vera Pojoga: „Mi-aș dori să rămân în viitor în Moldova. Moldova pentru mine sunt prietenii, sunt rudele, care tot timpul îți lipsesc, care își umplu sufletul, care îți dau curaj să trăiești mai departe. Nu știu, dar anturajul meu, cercul acesta se restrânge. Numai într-un an am pierdut din cei, cei mai apropiați trei persoane și ți se face un gol în suflet și de-acum te gândești să ai o bătrânețe măcar decentă. Hai că tineretul da, are un viitor, eu sper totuși, dar bătrânii? Dar eu trec a treia parte a vieții...”
Europa Liberă: Mulți dintre cei plecați și-au reîntregit familiile și zic că e mai bine să rămână acolo unde sunt – în Italia, în Grecia, în Spania...
Vera Pojoga: „Da, da, e greu să judec de toți cei plecați în Europa, dar am fost în ospeție la prieteni, da, ei nu se mai întorc, au copii care vorbesc limba, de-acum nu se mai întorc, vin o dată pe an și se umplu de oftigă, de service-ul care e la noi în țară și pleacă și nu vor să mai vadă Moldova.”
Europa Liberă: De ce atât de greu se schimbă lucrurile în bine în Moldova?
Vera Pojoga: „Eii... Ca să se schimbe în bine, trebuie să crească o nouă generație, din punctul meu de vedere, mentalitatea trebuie schimbată, mentalitatea! Numai așa, să fii tratat ca un om oriunde te-ai duce – la magazin,
În Israel cel mai mult m-a mirat când te programezi la medic, deci când culegi numărul asigurării medicale, al fișei medicale te întreabă, este așa o întrebare, dar în ce limbă vrei să-ți vorbească medicul? Vrei în rusă, vrei în ivrit, arabă, engleză? Și ești programat. Poate ai uitat când ai programarea, cu o zi înainte te sună: „Vă rog, nu uitați, veniți, mâine aveți programare la medic, la ora cutare”. Când vii, parcă numai pe tine și te-au așteptat acolo, toți îți zâmbesc...
la un medic, oriunde ai fi. Eu m-am dezobișnuit, trăind în străinătate, cineva să-ți răspundă urât, să nu aibă răbdare să te asculte; dacă nu cunoști limba, pe nimeni nu deranjează, găsesc pe cineva care te ajută. În Israel cel mai mult m-a mirat când te programezi la medic, deci când culegi numărul asigurării medicale, al fișei medicale te întreabă, este așa o întrebare, dar în ce limbă vrei să-ți vorbească medicul? Vrei în rusă, vrei în ivrit, arabă, engleză? Și ești programat. Poate ai uitat când ai programarea, cu o zi înainte te sună: „Vă rog, nu uitați, veniți, mâine aveți programare la medic, la ora cutare”. Când vii, parcă numai pe tine și te-au așteptat acolo, toți îți zâmbesc, te primesc, încât nu-ți pare rău că ești bolnav, atât de bine ești deservit acolo. Sau la magazine, nu fiecare știe a citi în ivrit, chiar evreii care sunt veniți de mult acolo, la orișicare produs îi scris în câteva limbi, nemaivorbind de ivrit, desigur și arabă, engleză, rusă. Sau în stradă, nu găsești undeva, cumva… Noi acolo ne deosebim, îndată se găsește omul care vorbește în limba ta, pe cineva întreabă, pe cineva a sunat, ți-a arătat, te-a dus, te-a condus... Da! Și totuși, ești străin, oricât ai fi tu de bun acolo. Țin minte, tare mulți ani aveam un vis: vin acasă și nu pot pleca. Ziceam: Doamne, ce fac eu, în Moldova rămân, cum că eu trebuie să mai rezolv asta, asta, asta? Dar acum venind, atât mi-i de dragă Moldova! Clar că eu mă bucur că am pașaport românesc (râde), că poți să te duci în Europa când vrei, poți să vezi orice țară, să stai cât vrei...”
Europa Liberă: Și cine îi face viitorul statului Republica Moldova?
Vera Pojoga: „Poporul. Eu sper în tineret, că este tineret care își face studiile peste hotare și mulți se întorc înapoi.”
Europa Liberă: Deocamdată, statisticile spun că mai mult de un milion de moldoveni sunt în afara hotarelor.
Vera Pojoga: „Un milion?! Și eu printre ei, și nepoții mei sunt plecați și nu o să se mai întoarcă. Satele, Doamne ferește! Case risipite, toți îs plecați... Eu nu știu, niciodată nu m-am gândit la asta. Eu așa am fost ruptă de țară atâția ani și am fost concentrată să mă realizez eu, să îmi rezolv problemele mele, dar văzând în primul rând generația tânără cât de frumos vorbește româna acum – noi nu vorbim atât de bine –, limba o cunosc, că ți-i plăcut să stai într-o companie de tineret, ai plăcere cum ei judecă, ce dorințe au și văzând tineretul că-s atât de culți, inteligenți, deștepți, și văzând tineretul astfel, îți dai seama că Moldova are viitor.”
* * *
Un alt moldovean, Sergiu Nacu, a plecat în Spania acum 15 ani. Are acolo o mică firmă de construcții, este deja asimilat în Spania, în mediul de viață de acolo. Odată cu migrația, în viața lui au avut loc două schimbări: a devenit muncitor mai bun și este mai critic. El spune că emigranții nu au încă încredere că le va fi mai bine dacă vor reveni acasă, în Republica Moldova.
Sergiu Nacu: „Eu, personal, am fugit, pentru că nu am văzut un viitor pentru copiii mei, un viitor nici pentru mine, nici pentru o familie tânără...”
Europa Liberă: Sărăcia îi alungă, în primul rând, pe moldoveni din țara lor?
Sergiu Nacu: „Sărăcia și cred că și situația asta politică tot influențează, cumătrismul acesta care este aici, în Moldova și, în primul rând, toți trebuie să plătim impozite. Toți! Să luăm drept exemplu Spania. Este o țară unde se plătesc impozitele. Eu am o firmă, plătesc 20% impozit din venit. Am avut venit trimestrul acesta, plătesc 20% impozit din venit, dacă nu am venit, firma n-a avut activitate, nu plătesc impozite. Noi plătim impozite și noi vedem unde se duc acele impozite. Avem drumuri bune, școală gratuită, medicină gratuită, avem ajutoare... În caz dacă ai rămas șomer, primești un minimum. Acolo un minimum pentru o persoană e 420 de euro, care e socotit de stat că o persoană poate să existe o lună, să trăiască. Noi vedem unde se duc impozitele. Aici sunt băieți tineri care au firme și văd că ei zic: „Serghei, noi plătim impozite, dar ce folos că noi plătim, dacă cineva care are mai mult nu plătește?”. Nu-i pentru toți egal cred că. Cum se spune: „Se bate pironul cel care e drept, pe cel care s-a îndoit nu-l mai bați”. Așa că, dacă o să plătim impozitele și o să fie impozite controlate, eu cred că țara are să scape de toată sărăcia și brutalitatea la lume. De 15 ani am emigrat din țara asta și socot că am făcut un pas corect. Acolo unde nu se plătesc impozite, clasă medie nu există. Dacă noi nu avem clasă medie, sunt doar săraci și bogați, e o problemă, e corupție.”
Europa Liberă: Dar cine sunt bogații într-o țară săracă?
Sergiu Nacu: „Politicienii.”
Europa Liberă: Aleși de către cetățeni.
Sergiu Nacu: „Da, dar pur și simplu nu le rămâne altă opțiune. Pe cine să-l alegi? Aici au ajuns numai prețurile din Europa, restul, cultura – nu.”
Europa Liberă: De ce atât de greu pătrunde acest suflu al civilizației din Occident?
Sergiu Nacu: „Iată această întrebare mi-am pus-o și eu. Doar mulți cetățeni care au emigrat s-au întors la patria natală. Ei au văzut cum se trăiește într-o țară, au fost integrați și dacă au văzut cum e acolo, ar putea să zică „trebuie să schimbăm ceva aici”, dar cred că societatea care este aici îi impune să trăiască în ritmul acesta. Stresul și ritmul de viață de aici societatea le impune. De exemplu, în Spania mă oprește un polițist și-mi spune că am încălcat legea, 100% eu sunt vinovat. Nu mai trebuie să recurg la avocați, la nimic. De ce? Pentru că polițistul e ca și legea.”
Europa Liberă: Acolo, în Spania?
Sergiu Nacu: „Da. El e ca legea.”
Europa Liberă: Nu poți să-l mituiești ca să te ierte?
Sergiu Nacu: „Imposibil, imposibil! Dintr-odată îți pune cătușele. Dar aici situația te impune. De exemplu, te-a oprit. Nu că nu-i corect, apelăm la judecăți... Cum poți să te judeci cu omul legii? Asta e ca și cum te-ai judeca cu legea. Nu văd nicio logică, dar logica e că-s corupți.”
Europa Liberă: Cum scapă o țară de corupție și de persoane corupte?
Sergiu Nacu: „Începând de sus. În Moldova așa cum suntem, cred că de sus. Și o persoană onestă aici cu timpul se face coruptă când dă de putere, după cum văd. Acolo tot avem probleme cu politicienii, dar sunt puși la punct repede.”
Europa Liberă: Care e diferența dintre un politician din Spania și un politician din Moldova? Găsiți diferențe sau asemănări?
Sergiu Nacu: „Diferența când merge chiar pe drum, căci vine cu o bicicletă la lucru sau prezidentul Pedro Sanchez se duce la lucru fără escortă și dacă este un ambuteiaj, el stă cu toți cetățenii care merg la lucru sau în treburile lor. Nu-i cum e aici. Să vină un politician la serviciu cu o bicicletă, nu știu, ori să trăiască într-un apartament normal în Madrid, un apartament de 70-80 de metri, cu trei camere, cu familia lui – asta-i diferența.”
Europa Liberă: După 15 ani de ședere în Spania, vă gândiți să reveniți acasă?
Sergiu Nacu: „Nu. În Spania copiii mei au cetățenie, soția are cetățenie. Nu avem de gând să ne întoarcem. Rămâi acolo unde îți e bine. Dar patriotism cred că a rămas puțin, după toate câte se fac aici. Nu suntem mari patrioți, pentru că credem că noi n-o să putem scăpa țara din situația asta. Trebuie norodul care e aici, dar dacă lumea emigrează... Și cred că locul meu e acolo. Atât. Dar după cum văd situația, cred că au să mai emigreze persoane tinere, în general, pregătite, care au studii și văd că nu-s valorificate în țară, cu trei mii de lei să lucreze un băiat care a învățat cinci sau șapte ani nu este corect.”
Europa Liberă: Cum vedeți Republica Moldova peste 10, 20 de ani?
Sergiu Nacu: „Ceva are să se schimbe. Văd drumuri făcute, finanțate de Uniunea Europeană și Statele Unite. Am fost cu șase ani în urmă și da, acum am văzut ceva schimbări.”
Europa Liberă: Dar unde o vedeți – mai aproape de Uniunea Europeană sau mai aproape de Rusia?
Sergiu Nacu: „Cred că mai aproape de Uniunea Europeană. Dacă vrem să ieșim din situația asta, eu cred că mai bine ar fi să tragem în partea ceea, pentru că poate să ne dea un exemplu. De ruși ne leagă cercetările istorice, limba pe care încă o vorbim aici 50:50, dar cel mai bun exemplu ar fi Europa pentru noi. Dacă vrei să ai o experiență nouă, trebuie să înveți de la cineva care e mai performant decât tine; dacă ai cam aceleași interese, practic te blochezi acolo unde ești. Corupție la ruși de asemenea este. În orice caz, în Europa există un respect oarecare față de Republica Moldova, pe când în Rusia nu se prea observă așa ceva.”
Europa Liberă: Deci, vedeți viitorul Moldovei în Uniunea Europeană?
Sergiu Nacu: „Cred că mai degrabă în Uniunea Europeană. Acolo e și piață de desfacere, dar e clar, în primul rând, trebuie să respectăm normele pe care o să ni le impună Uniunea Europeană. Trebuie respectată legea și vă mai repet: trebuie de plătit impozitele. Acesta-i bugetul. Am avut în experiența mea un caz când mi s-a născut primul copil. Am văzut care a fost atitudinea față de noi a moașelor, a medicilor și am cerut un număr de telefon ca să aduc un buchet de flori, să mulțumesc. Mi-au zis: „Serghei, noi ne-am făcut lucrul”. Asta m-a frapat, nu-mi venea să cred că poate să fie așa ceva. Într-adevăr, cu timpul am înțeles că fiecare trebuie să-și facă lucrul. Și atât! Un medic care își face lucrul bine, un polițist care îți apără drepturile de cetățean, un judecător care te judecă corect – acesta-i bugetul țării. Dar dacă nu-i buget? Eu înțeleg situația asta că medicul trebuie să iasă din situație, că a făcut șapte ani de învățământ superior și cu cinci mii de lei sau chiar și cu zece mii să trăiești o viață normală aici e greu.”
