Belgia tocmai și-a supărat aliații europeni din NATO, anunțând că-și va înlocui flotila de 54 de avioane de tip F-16, construite de gigantul american Lockheed, prin 34 de avioane de tip F-35, cele mai noi, construite de același fabricant din SUA.
Asta în condițiile în care Franța și Germania au făcut mari presiuni asupra guvernului de coaliție al Belgiei pentru a-l convinge să cumpere fie avioane Rafale franceze, fie de tip Eurofighter.
Până și Emmanuel Macron și-a anunțat public dezamăgirea, spunând că „decizia Belgiei merge împotriva intereselor europene”.
Sigur, Belgia își respectă angajamentele luate în cadrul NATO de a-și mări bugetul apărării până la 2% din Produsul Intern Brut (PIB), dar nimic în acel angajament, reformulat, în urma insistențelor lui Donald Trump, de către toate țările din NATO al căror buget militar se află sub 2% din PIB, nimic acolo nu spune că membrii NATO trebuie să cumpere armament american.
Decizia Belgiei este însă o altă lovitură dată planurilor de creare a unei autentice structuri militare europene.
Cu totul, avioanele vor costa 3,6 miliarde de euro, dar pentru a le menține operaționale se vor cheltui alte 15 miliarde de euro de-a lungul celor patru decenii care este durata maximă a vieții lor. Sumele par mari la prima vedere, dar neglijabile când încercăm să ne închipuim cât ar costa o autentică armată europeană. Nici nu este Belgia prima țară care cumpără avioane americane. Marea Britanie, Danemarca, Olanda și Italia au cumpărat la rândul lor avioane din SUA F-35 fără ca cineva să le facă atâta morală.
Este foarte important pe plan simbolic, pentru că indică o rupere a solidarității cu Franța și Germania...
Acestea sunt însă țări foarte apropiate militar de SUA și care au participat la intervenția în Irak, ceea ce Belgia a refuzat atunci să facă. Faptul că acum cumpără avioane de luptă americane este foarte important pe plan simbolic, pentru că indică o rupere a solidarității cu Franța și Germania.
Apoi, avionul de luptă F-35 nu este operațional decât în strânsă cooperare cu SUA, deoarece depinde de informațiile transmise de americani și nu poate opera singur. Achiziționarea acestor avioane implică dependență de Pentagon pentru următoarele patru decenii.
Explicația, în cazul Belgiei, a fost că independentiștii flamanzi, Nieuw-Vlaamse Alliantie (N-VA), parte din guvernul de coaliție în momentul semnării achiziției, nu doreau în niciun caz să cumpere avioane franceze. Franța oferea Belgiei o integrare în viitorul sistem european de apărare, dar coaliția de la Bruxelles a decis să se apropie mai degrabă de SUA.
Sigur, există o coerență și o continuitate şi aici. Belgia nu doar că adăpostește cartierul general al NATO, dar e una din puținele țări europene unde sunt stocate rachete nucleare americane.
Depozitul este cunoscut, el se află pe baza aeriană din localitatea flamandă Kleine Brogel, iar de altfel recent ministrul belgian al Apărării a cerut companiei Google să estompeze imaginile aeriene ale bazei aeriene de la Kleine Brogel, însă cu toate astea instalațiile militare sunt încă vizibile pe Google Earth.
Sindicatul militar belgian ACMP-CGPM este îngrijorat de acest lucru. „Oameni cu intenții criminale pot pregăti cu ușurință un atac”, spune sindicatul. „Datorită Google, ei pot ghici layout-ul bazei, în ciuda faptului că militarii de acolo sunt avertizați să fie atenți și vigilenți”.
Ultima dată când a fost invocată posibilitatea ca teroriști să caute să organizeze un atac asupra bazei nucleare din Belgia a fost în 2003, când fostul fotbalist belgian-tunisian Nizar Trabelsi a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că pregătea un atac cu un camion de explozibili asupra bazei de la Kleine Brogel.
În octombrie 2013, după ce și-a executat complet sentința, Trabelsi a fost extrădat în Statele Unite, dar o vreme, de la sfârșitul lui 2007 la începutul anului 2008, a funcționat o alertă maximă în Bruxelles, când autoritățile interceptaseră indiciile unui complot islamist pentru a-l elibera pe Trabelsi din închisoare.
