Linkuri accesibilitate

Oleg Tofilat: „Am lăsat de izbeliște drumurile naționale și asta ne va costa mai scump”


Oleg Tofilat

Guvernarea va asigura reparația și construcția a 1200 kilometri de drumuri în 2018, promitea liderul PD la începutul acestui an. „Declar cu toată responsabilitatea că noi vom face drumuri în fiecare sat, indiferent de culoarea politică a primarului”, a precizat atunci Vlad Plahotniuc. Pentru reparaţia lor au fost semnate contracte, pe fiecare raion, cu 34 de companii de construcţii, în valoare totală de peste 1,58 miliarde de lei. Expertul internațional în transport și politici publice Oleg Tofilat, ex-secretar de stat la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, admite că intenția a fost bună, spre deosebire de realizarea acesteia.

Oleg Tofilat: „În mod cert, noi suntem mai bine cu drumurile decât eram, să zicem, zece ani în urmă. În mod cert, noi suntem mai bine cu drumurile decât vecinii din Ucraina, de exemplu. Și la fel, în mod cert, noi am fi putut să fim mult mai bine cu drumurile, dacă făceam măcar ceea ce ne-am asumat prin documentele strategice naționale.”

Expertul Oleg Tofilat despre drumurile R.Moldova
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:16:10 0:00
Link direct


Europa Liberă: Deci, documente care prevăd îmbunătățirea infrastructurii drumurilor în Republica Moldova? Dar știți că la început de an liderul Partidului Democrat dl Vlad Plahotniuc a anunțat că, până la finele lui 2018, vor fi construite, reparate 1.200 km de drumuri în zonele rurale, indiferent de culoarea politică a acestor localități. Cum vedeți Dvs. materializată această intenție/promisiune pe care a făcut-o fruntașul PD?

Oleg Tofilat: „Și Strategia „Moldova 20-20”, și Strategia de transport și logistică ne spune că, în primul rând, drumurile sunt pentru asigurarea exportului, asigurarea tranzitului și pentru suportul economiei naționale, pe când acest proiect - „Drumuri bune” - vine ca un proiect cu tentă socială, însă mie îmi e greu să găsesc tenta socială în el, pentru că el este făcut foarte repede, plăsmuit, lucrările s-au făcut într-un ritm și mai repede, respectiv, recepția lucrărilor - de aceeași manieră. Adică este ceva ce nu trebuia să se întâmple în genere. Eu nu zic că nu trebuie să existe drumuri locale absolutamente, ele trebuie să existe, însă...”

Europa Liberă: Mai ales că oamenii deplâng situația în care s-a pomenit mediul rural, neavând drumuri practicabile.

În loc de întreținerea drumurilor naționale, noi vom face o anumită reparație periodică a drumurilor locale...

Oleg Tofilat: „În studiu am arătat foarte clar că suma alocațiilor bugetare pe drumuri a rămas constantă. Deci, cât trebuia de alocat, fix atâta se alocă, numai că în loc de drumuri naționale, acești bani s-au îndreptat spre drumurile locale. În loc de întreținerea drumurilor naționale, noi vom face o anumită reparație periodică a drumurilor locale, pe undeva poate fi numită reabilitare, dar noi în consecință am lăsat de izbeliște drumurile naționale și asta ne va costa mai scump și asta este, cel puțin, ineficient. Asta ar fi ca un student care cheltuiește toți banii pe bere în loc să-și facă rezerve pentru nutriție.”

Europa Liberă: Cunoașteți bine situația de la țară. Lumea vrea să ajungă la cimitir pe un drum bun, lumea vrea să ajungă și la biserică, și la primărie, și la grădiniță, și la școală pe un drum practicabil. Nu e de neglijat această doleanță a populației.

Oleg Tofilat: „Nu e de neglijat chiar modul în care ar fi trebuit abordată. Asta ar însemna: „Băieți, noi nu ne atingem de Fondul Rutier, nu ne atingem de banii necesari pentru întreținerea drumurilor naționale, pentru că fiecare leu nealocat la întreținere înseamnă plus trei lei la reabilitare. Adică prin faptul că au fost alocați un miliard și jumătate la „Drumuri bune”, așa-numitele, nu pot arăta ghilimele pe radio...”

Europa Liberă: Programul „Drumuri bune”...

Oleg Tofilat: „Asta înseamnă că reabilitarea drumurilor naționale ne va costa exact întreit. Asta este o apreciere dată de experții Băncii Mondiale că un leuț nealocat la timp la întreținere se preface în trei leuți la reparație. E foarte simplu. Deci, dacă guvernanții ar fi respectat angajamentele din documentele strategice privind Fondul Rutier și întreținerea drumurilor naționale și deasupra ar fi alocat niște bani pentru drumurile locale, fapt care pe mine mă bucură că mergem pe drumurile locale, dar despre designul proiectului „Drumuri bune” putem vorbi, pentru că sunt absolut critic și față de modul în care s-a decis și modul în care se implementează acest proiect, în afară de modul prin care se comunică, pentru că într-adevăr apreciez transparența Guvernului în implementarea acestui proiect. Este nemaiîntâlnit.”

Europa Liberă: Dar despre designul drumurilor ce ați vrut să spuneți?

Oleg Tofilat: „În ultimă instanță, Guvernul trebuie să ofere conectivitate, nu să pună niște asfalt în glod, iar conectivitate înseamnă, în primul rând, să evaluăm necesitățile din toate satele, nu pur și simplu să aruncăm câte 300 de metri de drum într-un sat, încă 300 de metri în alt sat, încă un kilometru de drum de pietriș în al treilea, fără a avea o claritate care sunt în genere necesitățile pe toată țara. Faptul că într-un sat am implementat un proiect, asta nu înseamnă că noi am înlăturat problemele cu conectivitatea în același sat. Din trecutul meu de secretar de stat, eu aș fi spus că, în primul rând, noi trebuie să facem inventarierea.

Rezultatul va fi așa cum este în cadrul acestui proiect: se aruncă banii în glod...

Asta ar însemna că în fiecare sat noi trebuie să determinăm care este rețeaua de drumuri necesară, vitală, cu accesul spre obiectivele sociale și economice, care este starea ei actuală, care este starea ei necesară, unde trebuie să ajungem, care este diferența valorii, adică care ar fi devizul reparației și după asta următorul moment ține de exploatare, cum asigurăm noi că acest drum nu va fi distrus de primul tractor cu șenile care nimerește pe el, deci în ce mod este verificată exploatarea drumului. În afară de asta, nu pur și simplu am pus asfaltul în glod, dar trebuie pusă fundația, trebuie de văzut ce este cu infrastructura pentru pietoni, trebuie să existe deodată marcajul, să ținem cont de siguranța rutieră și de toate astea. Deci, prima a fost evaluarea; a doua este exploatarea; a treia este întreținerea, pentru că drumul odată reabilitat sau reparat, pentru că este diferență, el urmează a fi întreținut. Dacă nu este întreținut, dacă nu este înlăturată zăpadă, dacă nu sunt astupate eventualele fisuri, dacă nu sunt făcute alte lucrări de întreținere, el degradează mult mai repede decât e termenul lui de viață și rezultatul va fi așa cum este în cadrul acestui proiect: se aruncă banii în glod și de asta îmi pare rău.”

Europa Liberă: Unii cetățeni din localitățile unde au fost renovate, reconstruite aceste porțiuni de drum au și venit cu plângeri referitor la proasta calitate a acestor drumuri: că au fost făcute în grabă, că ar urmări un scop electoral, că nimănui nu-i pasă dacă astăzi e bine și mâine nu mai este bine. Au început pe internet să apară poze cum se ridicau porțiuni din asfaltul proaspăt pus.

Oleg Tofilat: „Obiectiv noi trebuie să înțelegem că a fost făcut foarte repede, chiar o viteză extrem de ambițioasă. Eu admit că sunt cazuri – și destul de numeroase - unde calitatea lasă de dorit. Admit în același timp și declarația dlui ministru Gaburici că contractele sunt de o așa natură că prevăd și anumite garanții și în cazul în care calitatea nu este de natura necesară, contractorul va înlătura din cont propriu... Eu nu am făcut inventarierea și nu am făcut recepția la lucrările care s-au făcut. Cred că ne va arăta primăvara și chiar nu exclud că până la alegeri noi vom vedea calitatea la multe din acele lucrări făcute, dar nu atât calitatea mă deranjează, da, ar putea să fie niște probleme care într-adevăr sunt acoperite de contractori. Pe mine mă deranjează iraționalitatea cu care a fost alocat banul public. În primul rând, noi am privat drumurile naționale cele mai importante de bani pentru întreținere, prin aceasta noi am compromis trecerea la întreținerea pe contract în bază de performanță, pe contracte multianuale, deci era intenția ca lucrările de întreținere pe drumurile naționale să se facă pe contracte pe bază multianuală și banii să fie dați în funcție de calitatea întreținerii drumurilor, dar noi nu putem trece așa, pentru că Fondul Rutier este de cinci ori mai mic decât ar trebui să fie. Bine, pe hârtie e de două ori jumătate mai mic, dar jumătate din fondul acela de două ori și jumătate mai mic se duce pentru „Drumuri bune pentru Moldova” și în loc de două miliarde și jumătate de lei, cât ar fi trebuit să fie la întreținerea drumurilor, acum drumurile văd numai jumătate de miliard.”

Fondul Rutier este de cinci ori mai mic decât ar trebui să fie...

Europa Liberă: În ultimii ani, Republica Moldova a beneficiat de alocații substanțiale din partea donatorilor externi pentru reabilitarea drumurilor. Am putut urmări mai multe informații – o companie chineză vrea să reabiliteze aproximativ 200 km de drumuri, o companie turcă va repara 40 km de drum național din Republica Moldova. Cum vedeți Dvs. această asistență care vine din afară?

Oleg Tofilat: „Proiectele de reabilitare a drumurilor sunt destul de sofisticate în sensul că sunt proceduri foarte stricte privind selectarea contractorului, procedurile sunt ale finanțatorilor. Se întâmplă că chiar și în urma acestor proceduri câștigă anumite companii care dau cea mai mică ofertă, însă nu au cea mai bună capacitate, în primul rând, financiară. Și așa te trezești cu o companie puțin cunoscută, dar ea peste hotare a întrunit condițiile, adică a mai îndeplinit câteva contracte pe mapamond, a venit cu cel mai mic preț, l-a câștigat, însă nu vine nici cu tehnică, nu vine nici cu oameni, nu desfășoară lucrările și, în urma tergiversării din partea contractorului, apare un blocaj. Tare des blocajele apar și din cauza noastră, din cauza unor chestiuni birocratice. E destul numai să amintim celebra epopee cu gropile de împrumut, gropile de împrumut, când era vorba despre argila care trebuie să fie folosită la drumuri - trebuie sau nu contractorii să plătească. Înțeleg aici poziția și celor de la mediu, căci ca și cum sunt resurse din subsolul țării noastre și nu trebuie să le dăm pe degeaba. Pe de altă parte, drumurile ca și cum tot nu se fac în interese private, de regulă, pentru că au mai fost cazuri prin unele colhozuri unde se făceau drumuri așa, mai private un pic sau semiprivate. Deci, din altă parte, drumurile sunt la fel de interes public și ar fi rezonabil ca resursele publice, când se folosesc în interesul public, să nu genereze bani adiționali, pentru că ne costă tot pe noi în ultimă instanță. Mai ales că gestiunea acestor resurse publice adesea nimerea în mâini private, adică mai concret, când e vorba de desfășurarea lucrărilor în adiacența unei primării, primăria repejor deschide mine de argilă, câștigă concesiunea minei vreun neam de-al primarului și eventual neamul acesta al primarului pretinde că el ar trebui să primească banii pentru argila care se scoate pentru a face drumul național. Ceea ce iarăși nu este tare eficient din punctul de vedere al administrației publice. Mai sunt și tergiversări cu modificarea proiectelor de construcție pentru că, să fim sinceri, proiectele nu sunt de cea mai bună calitate, nu sunt cele mai proaspete, pentru că de la proiect până la contract e o cale destul de lungă, deseori și cinci ani și când vine timpul de a veni cu intervenția în teren, proiectul nu mai corespunde la ceea ce este actualmente. Respectiv trebuie de formulat modificări în proiect, care trebuie aprobate prin toate instanțele, asta ia timp, se tergiversează ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Dacă Dvs. ați fi la guvernare, ați fi un funcționar cu statut de demnitar înalt, ce ați propune ca să îmbunătățiți calitatea infrastructurii drumurilor?

Oleg Tofilat: „Am fost doi ani secretar de stat în Ministerul Transporturilor... În primul rând, la infrastructură noi trebuie să avem grijă de sustenabilitate. Sustenabilitate, asta ar însemna că noi trebuie să avem garantat bani destui pentru întreținere, pentru că dacă noi nu avem bani de întreținere, degeaba alocăm resurse în reabilitarea drumurilor, fiindcă, neîntreținute, ele în câțiva ani vor reveni la condiția dinaintea reabilitării, iar resursele pe reabilitare... ar trebui drumul reabilitat să țină opt ani, zece ani ș.a.m.d. Asta este în primul rând, ceea ce ar însemna că dacă noi nu vom asigura un fond rutier solid, atunci drumuri ca lumea noi nu o să avem.”

Europa Liberă: Dar de unde bani?

Oleg Tofilat: „Ar suna dureros, dar nu văd o soluție mai pertinentă decât accizele la combustibil. Combustibilul la noi este relativ ieftin. Deci, dacă o să ne uităm în țările dimprejur, combustibilul este mult mai scump, dar nu de aceea că ei au monopoluri care fac supraprofituri, dar din cauză că excedentul de cost se duce în infrastructura drumurilor. Deci, dacă vrem drumuri, noi trebuie să plătim pe ele. Acesta este primul lucru, al doilea lucru pentru îmbunătățirea întreținerii erau contractele multianuale. Deci, la momentul de față cum se face întreținerea drumului? Noi avem acele întreprinderi de întreținere a drumurilor, care își trag obârșia încă din trecutul sovietic, care primesc alocații anuale pentru întreținerea rețelei din teritoriul subordonat. Bine, acum asta se numește licitație la care participă un singur participant și la care din timp a fost coordonat cât o să fie și banii vin de la stat tot la o întreprindere de stat. Eu nu vreau să spun că asta este o hoție sau altceva, dar însăși maniera prin care noi facem exclude concurența. O mare provocare pentru ramura drumurilor ar fi de a introduce concurența în întreținerea drumurilor, pentru că concurența înseamnă eficiență economică, înseamnă costuri mai mici și înseamnă calitate mai bună, dar asta nu va fi ușor, pentru că chiar și eforturile de privatizare a acestor SA „Drumuri” au fost destul de dificile. Trebuie să înțelegem sistemic treaba asta că, oameni buni, dacă noi vom avea contracte multianuale de întreținere, ceea ce ar însemna că întreprinderea SA „Drumuri”, hai să zicem Criuleni, primește un contract de opt ani de întreținere a drumurilor din teritoriul acesta, atunci ea prezintă interes pentru un privat, pentru că în acest timp reușești să-ți procuri tehnică, să amortizezi o bună parte din ea și să ai profit, însă când alocarea contractelor se face pe bază anuală nu poți să-ți permiți asta, pentru că dacă la anul nu câștigi contractul, rămâi cu tehnica finanțată din bancă cu o grămadă de plăți deschise și fără de venituri. Respectiv deodată devii dependent de sistemul birocratic, de achizițiile de stat, pentru că în afară de stat tu nu ai cui presta servicii de întreținere a drumurilor. Deci încă o chestiune pentru care am militat este crearea unui fond rutier independent. Care încă este problema la noi în Moldova? Actualmente, cel ce gestionează ramura drumurilor nu știe câți bani o să aibă la anul. Și iaca pentru anul viitor ceea ce a votat Parlamentul este încă o palmă dată drumarilor, pentru că iarăși Fondul Rutier va fi de circa un miliard de lei în loc de două și ceva. Iarăși avem niște „drumuri bune”, proiecte naționale, dar bani pentru întreținerea drumurilor naționale iarăși nu vor fi. Și cât va fi pentru anul 2020 iarăși nu știm, dar ca drumar, ca întreprindere de întreținere a drumurilor, tu ai nevoie de tehnică de deszăpezire, de gredere, de altceva; avem nevoie de planificări de întrețineri periodice, de schimbare a învelișului asfaltic, pentru că dacă învelișul asfaltic nu-l schimbi la timp, o dată la vreo cinci-opt ani, va trebui să faci reabilitarea la tot drumul, pentru că dacă schimbi, atunci drumul reabilitat ține vreo trei cicluri de schimbare a învelișului asfaltic, adică vreo 20-25 de ani. Iar dacă nu faci aceasta, ai s-o faci în zece ani și costul de reabilitare este mult mai mare decât costul de schimbare a învelișului asfaltic și în timp, și în spațiu și, mai ales, în bani. Deci asta este problema. Era un exemplu elocvent: pe drum spre Leușeni de la Chișinău era un pod, ultima dată eu am mers pe acolo în septembrie și podul acela era avariat și ea scris că se fac lucrări de reparație. Se făceau lucrări de reparație acolo, adică era scris că se fac lucruri de vreo cinci luni de zile. Eu nu exclud că și până acum pe acel traseu național podul acela nu-i reparat. Deci, o bandă din două pe un traseu național stă blocată, iar în timpul acesta noi aruncăm banii în glod pentru a face anumite drumuri prin anumite sate, pe când drumurile naționale stau în cel mai prost mod.”

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG