Șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, Peter Michalko, spunea recent că „testul pentru democrație a Republicii Moldova sunt alegerile parlamentare din 24 februarie, inclusiv perioada preelectorală. Alegerile trebuie să fie libere și corecte înainte, în ziua scrutinului și după”, a atenționat demnitarul occidental. Ce așteaptă moldovenii de la următorii deputați din Parlamentul Republicii Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.
Frageda democrație din Republica Moldova a născut o clasă politică îndârjită, care nu are conceptul de opozant, ci doar pe cel de dușman, o clasă politică în stare să facă toate compromisurile spre a-și înlesni accesul la putere. Oamenii cu care am discutat la Sângerei vor ca deputații din următorul Parlament să-i reprezinte. Iată care sunt doleanțele lor:
– „Vrem o schimbare totală, să cadă regimul acesta, toți absolut, și să vină oameni tineri, cu alte viziuni și să fie bine în țară, nu vrem...”
Europa Liberă: Dar cine poate face să fie bine în țară?
– „Dar cine poate? Ce eu trebuie să spun pe cine o să aleg? Eu toată viața am ales „trei trandafiri” și văd că înghimpă rău de-amu trandafirii. Nu mai vreau șor-uri, nu vreau show-uri, nu vreau nimic. Vrem să vină un om înțelept, care să aibă oleacă de frică de Dumnezeu, să aibă grijă de bătrâni, să nu ne amăgească cu trei copeici, ne umilesc cu 600 de lei și ne cumpără cu borta la covrig. Dacă Șor, cu aproximație, vorbește lumea că are 90 de magazine pe toată Moldova, vreau să spun că un leu la kilogram fiecare lasă la piață dacă vine vremea, businessul e foarte mare la d-lui. Lumea cu un butic în piață, câte controale, câtă birocrație și nu poți, și cu acel unu te-ar alunga. De ce cuiva i se poate? De ce i se permite cu atâtea magazine, că el are venit foarte mare? N-am nimic contra d-lui, dar unde el e așa miliardar? El trăiește pentru sine și pentru strănepoții lui. Asta-i amăgeală!”
Europa Liberă: De ce moldovenii acceptă umilința?
– „Sărăcia ne-a adus la treaba asta. Dar la sărăcie cine ne-a dus? Tot acești pe care i-am ales până acum.”
Europa Liberă: Dar ce alianțe ar trebui să se creeze după alegeri, cine să guverneze, pentru că nimeni n-o să vină cu 51 de mandate?
– „Să fie o alianță cu două partide, trei cel mult, dar nu trebuie multe-multe. Să facă o singură alianță, să fie măcar și acești cu PAS-ul. Sunt băieți tineri...”
Europa Liberă: Dar ei cu cine să facă alianță?
– „Cu socialiștii cred că nu trebuie, cu democrații cred că nu trebuie... Asta-i părerea mea, dar cred că până la urmă o să iasă inversul la ceea ce doresc eu. Dar trebuie totuși cu cineva mai tânăr, cu idei mai bune, cu mai multă frică de Dumnezeu. Să se teamă de lumea asta care, într-adevăr, au rămas săraci și-s nevoiți să vină și nu știu ce să mai vândă babele, un puciok (smoc) mititel de niște pătrunjel, niște usturoi... La ce au ajuns bătrânii?! Trebuie oameni deștepți să vină acum la conducere. Și are Moldova viitor!”
Europa Liberă: Dar Moldova are oameni deștepți?
– „Are, i-a alungat din țară! Îi bine în Moldova. Pe o bucățică de pământ crește și floare, și nuc, și vie, și de toate. Dacă ar auzi ei ce spune poporul, dacă ar veni așa ca Dvs. să întrebe: doresc eu covrigul cela, doresc eu bomboanele celea?...”
Europa Liberă: Ce așteptări aveți de la 2019?
– „Of, Doamne! Pace vreau, atâta! Dacă o să fie pace, totul o să fie pe lumea asta, absolut.”
– „Și înțelegere între popoare!”
– „Păi, noi trebuie să ne iubim unii pe alții, nu trebuie să ne urâm, că ei acum ne destramă în toate părțile, că să ne urâm unul pe altul. Vă doresc sănătate!”
Europa Liberă: Va fi un an bogat în evenimente, va trebui să mergeți să votați, în primul rând.
– „Of, of! Dacă o să votăm pe cine trebuie, o să fie pace; dacă o să dăm cu capul în gard, atunci eu nu invidiez pe nimeni, să știți.”
Europa Liberă: O să aveți patru buletine...
– „Păi de atâta și le-au făcut, ca să ne încâlcim într-însele. Ce nu-i clar? Eu, personal, știu pentru cine o să votez; eu nu mănânc hrișcă cu tușonkă (carne înăbușită conservată) și le spun în toată ziua, cu cei care mă întâlnesc tot le spun: „Oameni buni, ridicați-vă, treziți-vă, vedeți ce se întâmplă! Gândiți-vă, dacă nu la voi, gândiți-vă la copii, la nepoți!” Au ajuns la Rădoaia acolo, la ora 10, Șor și azvârlea ciocolatele celea ca la câine. Asta ce fel de pomană e? Pomana i-o dai omului frumos, să spună bogdaproste, atunci ea-i primită, dar asta eu nu înțeleg cum... Așa și la același Vrănești în Sângerei, tot așa au făcut. Și șed și mă uit eu: bine, bine, ai furat pentru tine, ai furat și pentru copii, și pentru nepoți, măi, dar opriți-vă odată. Nu-mi dau seama ce-i în cap la dânșii...”
Europa Liberă: Dar pomenile acestea electorale... Ce vor politicienii? Ce vrea populația cu aceste daruri primite de la politicieni?
– „Populația nu le vrea, dar i le dă cam cu de-a sila. Dar scopul? Aici îi clar pentru omul cela care are ceva în cap, dar ce planuri au ei, nu știu cum să le mai numesc, că nu vreau să spun un cuvânt urât, noi încă nu știm, nici nu putem să ne imaginăm. Regizorul e la Kremlin acolo. Și acolo nu lucrează numai, nu e vorba numai de Putin, acolo-s zeci de mii institutele acestea ale securității lor, ale KGB-ului, care analizează politica, economia, totul, ce și cum. Ce nu vedeți ce fac ei?”
VIDEO: Anul electoral 2019 și gândurile Ninei Drobenco de la Sîngerei
Europa Liberă: Am ajuns aici, la Sângerei, și întrebăm localnicii ce așteptări au de la anul 2019. Cum vreți să fie acest an?
– „Să fie un an cu pace, în primul rând, sănătate și înțelegere între „împărații” aceștia ai noștri care ne conduc și să fie un bine în viitor pentru pensionari ,că avem o pensie vai de capul nostru. Am 71 de ani și am 1.100 de lei.”
Europa Liberă: Sănătate! Și cum vă descurcați?
– „Și am muncit, dar am muncit (!) la grădiniță de copii, care făceam mâncare și aveam răspundere mare, nu că aș fi lucrat de mântuială. Cum au calculat ei pensia asta? Am 1.100. Apoi, cum să trăiesc eu cu 1.100 de lei? De-amu îmbrăcăm ceea ce avem și ne ducem la magazine, că-s magazine bogate, și n-am pe ce cumpăra, mă uit și ies înapoi. Amu ne-au mai dat acești 600 de lei, mulțumim, dar ar fi bine să mărească astfel ca să putem să supraviețuim, că, mă rog, parcă vrem să mai trăim, că avem copii, avem nepoței, vrem să ne mai mișcăm.”
Europa Liberă: Ce speranțe legați de alegerile din 24 februarie?
– „Nu știm noi, vaca-i tărcată pe dinafară, iar omul pe dinăuntru și nu știm care-i bun pentru norod. ”
– „Nimeni nu știe care o să fie cel mai bun, că-i situația așa în țară. Dacă erau întoarse miliardele toate înapoi, 13 miliarde furate, și de tras la răspundere penală pe toți cei care au pus mâna pe banii poporului, atunci problema era rezolvată, dar așa se lungește din an în an, din zi în zi și nimic, nu-i știm cine-s măcar aceia, că-s oameni cinstiți 75%. Dar ei, dacă-s cinstiți, de ce au furat?”
Europa Liberă: Dar Dvs. veți fi stăpânul buletinului de vot și veți decide cine să...
– „Vom decide, vom vedea, ne vom gândi, trebuie timp...”
Europa Liberă: Câte buletine o să aveți în mână, știți?
– „Parcă trei, după câte știm noi...”
Europa Liberă: Patru.
– „Ori chiar patru cu..., dar acela-i consultativ, care este al patrulea.”
Europa Liberă: Referendumul...
– „Referendumul cela nu-i lege, îi consultativ.”
Europa Liberă: Lumea o să trebuiască să spună dacă vor ca de la 101 să rămână doar 61 de deputați.
– „Să răspundă „da” sau „nu”... Dar e de ajuns 61. Tot au să fure ca și 101.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la anul 2019?
– „Sănătate, în primul rând, să avem și schimbări în țară, să fie spre bine, asta-i principalul.”
Europa Liberă: Dvs., tinerii, sunteți cei care faceți schimbarea.
– „Da, da, da...”
Europa Liberă: Cum o faceți?
– „Prin lucru, lucrăm...”
Europa Liberă: O să mergeți și o să votați la 24 februarie?
– „Da, da, numaidecât!”
Europa Liberă: Ce vor decide aceste alegeri?
– „Noi sperăm spre bine, dar nu știm, nu avem încredere.”
Europa Liberă: Dar ce ați vrea să fie?
– „Să se întoarcă tineretul acasă, să avem de lucru și copiii noștri să rămână în țara noastră. Am doi copii și amândoi vor să plece.”
Europa Liberă: Și dacă rămâne o Moldovă depopulată, cine se mai gândește la viitorul țării?
– „N-are cine, n-are cine...”
Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. deputat, ministru, cum ați schimba lucrurile în țară?
– „(Râde.) Locuri de muncă aș deschide, în primul rând. Toate ajutoarele care vin din Europa le-aș folosi în folosul populației. Da, am fost și eu în Europa, acolo legea lucrează. În orice caz, oricum, am vurt să revin acasă...”
Europa Liberă: Și acum v-ați stabilit acasă și nu mai plecați?
– „Dar nu, lucrez, am serviciu și în timpul concediului trebuie să ne ducem undeva ca să ne întreținem copiii, să-i învățăm.”
Europa Liberă: Și unde vă duceți, în Italia?
– „În Italia, în Austria am fost... Ne ducem, n-avem încotro. E foarte trist, dar totuși sperăm să fie bine.”
Europa Liberă: S-a pierdut încrederea în politicieni. Cum se recâștigă această încredere?
– „Prin faptele lor bune. Ca să-i susțină poporul, trebuie să facă fapte. Dacă vedem ceva frumos, îi susținem.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la anul 2019? Ce speranțe aveți?
– „Of! Cât mai multă bucurie și sănătate, în primul rând.”
Europa Liberă: Bucuriile cine să vi le aducă?
– „Nepoțica, copilașii îs duși departe, eu îs singur...”
Europa Liberă: Unde îs duși?
– „La Spania, care la Franța...”
Europa Liberă: Și ați rămas singurel?
– „Eu îs singurel, soția a decedat.”
Europa Liberă: O să mergeți să votați la 24 februarie. E greu să faci alegerea azi?
– „Până atunci o să ne mai gândim, că lumea-i disperată. Este lume care a înțeles și este lume care nu înțelege și votează pentru dracu’. Să mă scuzați, vă rog.”
VIDEO: Gândurile Ninei Guzun de la Sîngerei
Europa Liberă: Dar acei 101 deputați care vor fi aleși în următorul Legislativ, ce preocupări ar trebui să aibă?
– „Să țină la popor. Noi îl votăm cu nădejdea că el o să țină pentru noi, când mă duc să mă jelui, să mă ajute. Nici nu se uită... Eu nu-s nici cu rușii, nici cu nemții, eu îs pentru Moldova, pentru o Moldovă suverană, dar să nu fie banditismul acesta și copiii să șadă acasă lângă părinți, nu să șadă prin lumea amară...”
Europa Liberă: Acum, când o să mergeți să îi votați pe cei care vor trebui să guverneze în următorii patru ani Republica Moldova, Dvs. îi alegeți, ca după asta să nu vă mai plângeți și să deplângeți situația în care vă pomeniți.
– „Nu înțelegi politica asta, care-i bun și care-i rău. Mărul acela dacă-l mănâncă o omidă, el e bun, că nu-i stropit, dacă-l mănâncă omida, dar dacă nu-i, nu-l mănâncă, că-i rău.”
Europa Liberă: O să aveți patru buletine de vot în mână. Știți de ce patru?
– „Nu știu, nu știu, vă spun drept.”
– „Cea mai mare corupție-i în Moldova. Îi sărac, îi sărac și peste o săptămână îi milionar. Dar de unde, boala, se iau milioanele celea, nu mă pot pricepe.”
– „Același Șor. El îi milionar. Lumea a trăit o viață și nu-i milionară. Dau o șampanie, dau o cutie de bomboane și aleargă toți... Nu vreau să le zic ca proștii, dar nu vor să citească, nu vor să asculte...”
– „El aduce toate productele celea la care li-i trecut srocul (cu termenul depășit) și aici le dă la pensionari și ei, săracii, „îi bun așa, îi bun așa”, dacă Guvernul n-are putere să facă ordine în țară, nici n-a fost ordine, dar eu am zis așa: Șor dacă dă așa pentru lume și face așa bunătate, apoi de unde se înmulțește la dânsul, ce izvorăște la dânsul?”
Europa Liberă: Dvs. sunteți reprezentanta generației de vârsta a treia. Acceptați pomenile electorale?
– „N-am înțeles...”
Europa Liberă: Luați pomana electorală de la politicianul care vine să v-o dea?
– „Nu, nu, niciodată! Dar lumea, dacă ar fi hâtră, să ia, dar să nu-i voteze.”
Europa Liberă: Ce veți decide Dvs. la 24 februarie?
– „Trebuie de ales un partid și să cerem de la dânsul, dar așa, ei îs o grămadă și unul spune că el a făcut, celălalt spune că el a făcut... Nu mă pot pricepe.”
Europa Liberă: Lumea-i îngrijorată că nu va fi creată o coaliție majoritară. Cine ar trebui să o formeze?
– „Cu coaliția nu trebuie de lucrat, că au lucrat tot timpul și unul pe altul s-au amăgit și dau vina unul pe altul, cum a spus și bunica.”
Europa Liberă: Dar un singur partid nu poate să câștige acum.
– „Dar cum e în America: democrații și republicanii. Ori câștigă unul, ori pierde celălalt. Asta-i.”
Europa Liberă: Dar în situația Republicii Moldova, în caz că un partid nu are majoritate, care formațiuni credeți că ar fi mai bine să se unească?
– „În nimeni, în nimeni, că s-au ponegrit toți unul pe altul și de-amu lumea a pierdut încrederea.”
– „Dar la noi știți cum se primește? El dintr-un partid trece în alt partid.”
– „Dacă nu se ajunge un vot, un deputat a dat bani mari și s-au cumpărat. Asta-i știut și se știe.”
Europa Liberă: Dar acum vă este frică că ar putea să se vândă deputatul care va fi ales la 24 februarie?
– „Da, da, da, numaidecât!”
Europa Liberă: Dvs. ce coaliție vedeți în viitorul Parlament?
– „Nimic bun!”
Europa Liberă: Dacă un partid nu are 50 plus 1 mandate în Parlament, el trebuie să facă coaliție cu alte formațiuni.
– „Nu ar trebui.”
Europa Liberă: Păi, dacă nu trebuie, se ajunge la alegeri anticipate.
– „Trebuie să fie două partide, așa cum se face, de pildă, în America. A câștigat partidul acesta, acesta-i la putere; n-a făcut cum trebuie – afară și vine celălalt. Dar la noi, ce, îs 24 de partide, câte-s?”
Europa Liberă: 44.
– „44 de partide?! Apoi unde, draga mea, ei acolo s-or ucide, și-or scoate ochii în Parlament, dacă vor intra toți, chiar și câte cinci-șase...”
Europa Liberă: Câte buletine o să aveți în mână la 24 februarie la alegeri?
– „Dar eu nici nu știu. Sincer, nu știu. Dar am auzit că o să fie și un referendum nu știu ce. Dar cine face așa – alegeri și referendum? Referendumul trebuie să fie aparte, alegerile trebuie să fie aparte. De ce le vâră acolo? Un moșneag se duce, el știe ce-i referendum și ce-i alegeri acolo? I-au zis să pună acolo ștampila, acolo a pus-o. Așa nu se face. Referendumul se face aparte, aparte se face, ca omul să știe: aha, ori așa, ori așa, dar la noi se primește așa, calabalâc-balâc, așa, totul la un loc...”
Europa Liberă: Dar la referendum, ce întrebări vor fi scoase, știți?
– „Tot nu știu, sincer vă spun, nu știu.”
Europa Liberă: Să fie redus numărul deputaților, de la 101 la 61.
– „Dar eu aș zice că da, că eu așa am socotit: un deputat primește pe-o lună salariul pe care îl primește un pensionar pe un an de zile. Dar eu am zis așa: dacă tu ai fost în Partidul Liberal, nu trebuie de acum pe dânsul să-l pună în alt partid, să se ducă la socialiști ori în altă parte. Ai fost cu aceia, gata! Nu vrei cu aceia, șezi așa, de rând! Dar așa, nu-i place cu aista, voi face și eu ca acela, cu cine-a venit, întoarce șleapca. Aha, a venit aista, e bun așa, a venit celălalt – a întors șleapca altminteri.”
Europa Liberă: La mulți ani!
– „Mulțumesc, asemenea! Să le dea Dumnezeu înțelepciune la acești care-s la guvernare și să se gândească că au să moară și n-o să ia nimic cu dânșii.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la 2019?
– „Sănătate așteptăm de la Dumnezeu.”
Europa Liberă: Ce speranțe legați de anul acesta?
– „Nimic, nicio speranță. Am pierdut speranța în toți! Că fuge lumea din țară e bine? Și încă o să mai fugă, dar ei spun că nu se duce din țară lumea.”
Europa Liberă: Anul acesta, 2019, este un an electoral. Dvs. o să trebuiască să-i alegeți pe cei mai buni dintre cei mai buni ca să vă aducă bunăstare.
– „Pentru Parlament, da, dar pentru lumea asta chiar își fac de cap. Pensiile în loc să le mărească la bătrânii iștia... Ce-au mărit ei? La care le-au mărit, le-au tăiat compensația. Apoi așa se poate? Chiar așa să facă? Am lucrat atâția ani de zile, fără pererîv (întrerupere), fără vîhodnîie (zile de odihnă), 33 de ani, dar plus la asta încă eu am mai lucrat înainte la țesătorie și n-am scos, am avut vreo 36 de ani... Și ce pensie am? O mie și o sută și am uitat de-amu, că amu țănile (prețurile) astea așa de tare le-au ridicat, că, iaca, eu am fost în piață, că poate îmi vor veni nepoții, poate mi-or veni... Cum să-i aștept pe dânșii, dacă eu n-am cu ce? Pensia asta am primit și mi-am luat vreo câțiva cărbuni, de mâncare de-amu îmi țin de pâine, ca să am de pâine și mai iau un orez, mai iau una-alta și când mă uit, gata, nu-i. Plătesc lumina, plătesc apa și nu-i...”
Europa Liberă: Este și un an electoral 2019. Va trebui să mergeți să puneți ștampila pe buletinul de vot la 24 februarie.
– „Ne-om duce noi ca acela, dar nici nu știi pe cine să votezi, pe care-i votezi, toți te amăgesc.”
Europa Liberă: Vă este clar câte buletine o să aveți în mână în ziua alegerilor?
– „Nici nu știi pe care să-l alegi.”
Europa Liberă: Patru buletine o să aveți.
– „Dar pe care să-l alegem?”
Europa Liberă: Dar știți de ce patru buletine?
– „Dar de ce?”
Europa Liberă: Pentru că-i unul pentru deputatul din circumscripție, unul pentru cei de pe listă de partid și va fi și un referendum. La referendum va trebui să spuneți: vreți să fie redus numărul deputaților de la 101 la 61?
– „Aș vrea dintr-înșii chiar să se mai rărească, că dacă ar vedea că i-ar mai rări, poate și-ar mai bate capul oleacă și de norod, că ar vedea că le ia scaunul de sub dânșii. Că ei îs mai mulți deputați decât populație. Chiar ce nu se vede?”
Europa Liberă: Și lumea ce face, de necazuri pleacă?
– „De necazuri se duc peste hotare. Iaca, la mine băieții toți mi s-au împrăștiat, fata mi s-a dus la Italia, amu și ginerele vrea se ducă la Italia. Am doi băieți, sub Moscova trăiesc; unul trăiește în Belgorod, dar unul și-a cumpărat casă în Moscova.”
Europa Liberă: Ce-i doriți clasei politice, politicienilor ce le spuneți?
– „Le-aș dori să-și bată capul oleacă de norod. Lasă-i să lucreze, că eu nu le iau scaunul, dar să-și bată capul de norod, să ajute pe norodul ista, să le ajute pe babele astea și pe moșnegii iștia că, iaca, sunt copii...”
Europa Liberă: Dar de unde bani, că toată lumea vrea bani, vrea salarii mai mari, vrea pensii mai mari? De unde bani?
– „Să aducă lumea în sat, în sate fiecare, și lumea-i muncitoare la noi, moldovenii la noi îs muncitori. Iaca, eu chiar îs o babă cât de bătrână și cum, o uborșciță (femeie de serviciu) m-aș vârî și tot o copeică mi-aș face. Dar unde să te vâri? Vedeți că a lăsat lumea, de-amu și pământurile și tot au lăsat, că nici n-au cu ce să le lucreze?”
Europa Liberă: Și vina cea mai mare cine o poartă că lumea e necăjită?
– „Parlamentul, eu mă gândesc. Eu să-ți spun matale drept: nici nu mă trage inima să mă duc, nici nu știi pe care să-l alegi, ca să fie bun. Îi dă la unul scaunul, el șede și-și hrănește neamurile și pe dânsul, și-și face acareturi și case, și casteluri, și kvartiri (apartamente). Și gata! Ce face altceva pentru norod? Ce face ceva, ce s-a mișcat ceva?...”
– „Eu aș zice așa, din partea mea că-s o babă bătrână și poate eu nu socot drept, dar așa ar trebui să fie: puterea să fie în mâna președintelui! Dacă unul comandă, apoi ăștilalți de-amu trebuie să facă, nu că să-i dea lui otpusk (vacanță), ca acum lui Dodon. Săracul, el se muncește și a vrut. Ceva să iscălească, gata, pe dânsul îl eliberează. D-apoi așa se face, măi oameni buni? Numai la noi e o prostie, în țară la noi. Ian mai auzi așa ceva undeva să se facă? Dar trebuie Parlamentul, ce a zis el, aceea să facă ăștilalți din urmă.”
Europa Liberă: Vreți un tătucă din ăștia?
– „Un tătucă să fie și gata, unul cu răspundere. Și am fi bucuroși toți, și lumea ar veni acasă, dacă ar fi străduitor el să facă. Dar eu mă gândesc că, iaca, chiar aista, Dodon, el îi om de treabă. Dar îl îneacă. El s-a zbătut atunci, iaca chiar la Moscova, el se ducea și punea cuvinte bune, știi, că se ducă lumea să lucreze, și de-amu iar din nou...”
Europa Liberă: Dar alții spun că ei se împacă foarte bine.
– „Cine se împacă?”
Europa Liberă: Președintele cu ceilalți politicieni, care conduc.
– „Ce fel de împăcat, femeie dragă, dacă el n-are cuvânt? Ce a zis el, ei nu fac, nu?”
Europa Liberă: Pentru că-i republică parlamentară...
– „Apoi de atâta, dar ar trebui să fie, iaca, președintele. Ian uită-te cum e la Rusia...”
Europa Liberă: Ce așteptați de la 2019?
– „Ceva mai bun. Să nu fie mai rău decât aista, să fie un an bogat, să se facă roadele, păpușoii, să ne plouă... Să fie, poate, și la putere ceva mai bun.”
Europa Liberă: Păi la putere o să-i aduceți dvs. pe cei mai buni la 24 februarie.
– „Apoi, da, da, da... Dar, știți, nu depinde numai de unul singur, depinde de toți și încă și de la Domnul depinde, cum o să vrea Domnul, așa taman o să fie. Noi multe vrem și multe ne dorim.”
Europa Liberă: Cum ar trebui să fie acești deputați care ajung în Parlament? Ce trebuie să facă?
– „Să se mai uite oleacă ce mai face lumea și pe la țară. Și, cum să vă spun, sunt unii care da, taman că trăiesc bine și la sat, să vorbim așa... Dar sunt mulți care foarte greu o duc. Foarte mult mi-i jele de unii care foarte greu o duc. La noi în sat chiar sunt bătrâni care, într-adevăr, nu prea are cine-i îngriji; sunt care au câte zece copii și ei îs toți plecați, și de ei n-are cine să îngrijească.”
Europa Liberă: La alegeri o să mergeți?
– „Numaidecât! D-apoi cum? Încă-s tânără, vreau să mă duc și vreau viitorul la copii. Nu importă pe cine o să votați, dar principalul e să ne ducem toți. Un moșneag știți ce ne-a spus? A zis că „n-o să mă duc, votul meu o să-l voteze altcineva”. Nu-i drept, dar, știți cum, mai bine trebuie de dus.”
Europa Liberă: Dar ce decid aceste alegeri?
– „Hotărăsc soarta oamenilor, viitorul nostru, al copiilor noștri, al nepoților noștri.”
Europa Liberă: La mulți ani! Sărbători frumoase!
– „Mulțumim, de asemenea!”
Europa Liberă: Un an fericit!
– „Dă, Doamne!”
* * *
După aproape 27de ani de deziluzii, lumea cu care am discutat la Sângerei nu-și mai face iluzii că ce-i care îi vor reprezenta în Parlament trebuie să acționeze în interesul național. Scriitorul și cineastul Mihai Poiată, deputat în primul Legislativ al Moldovei independente, crede că politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a intereselor și sugerează că la putere trebuie promovate acele persoane care inspiră și motivează, care generează performanță și plusvaloare. Pentru început, l-am întrebat cum vede el Republica Moldova într-un an electoral.
Mihai Poiată: „O Moldovă care să găsească rezerve de imunitate la anormalitate, iată ce mi-aș dori, fiecăruia dintre noi și nouă tuturor să fim rezistenți la ceea ce ne afectează cursul firesc, viața firească, mersul nostru spre echilibru dintre ceea ce facem, dintre ceea ce ne dorim, dintre așteptările noastre și rezultatele muncii noastre. Și să mai înțelegem, în cele din urmă, un lucru: noi suntem stăpânii acestui pământ și stăpânii destinelor noastre.”
Europa Liberă: O dată la patru ani sau mereu cetățenii sunt stăpâni?
Mihai Poiată: „Mereu! Noi nici o dată la patru ani măcar nu înțelegem lucrul acesta, chiar o dată la patru ani ne punem speranțe în niște oameni, care ne tratează superficial, ca să nu zic altfel, care nu ne iau în serios, care cred că noi n-am înțeles încă niște lucruri elementare. Și, într-adevăr, nu le-am înțeles.”
Europa Liberă: Care lucruri trebuie înțelese?
Mihai Poiată: „Noi n-am înțeles că noi întreținem statul, că statul este un instrument în mâinile noastre, ale noastre (!) și din banii noștri (!) se face și nu ne plătește nimeni pensia, noi le plătim lor salarii, ei sunt angajații noștri.”
Europa Liberă: Vă referiți la cei care guvernează, cei care conduc Republica Moldova?
Mihai Poiată: „Cei care guvernează, cei care guvernează Republica Moldova. Noi aceste lucruri elementare încă nu le-am înțeles și ei ne cumpără cu niște bombonele cu termenul depășit.”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. demararea acestei campanii electorale?
Mihai Poiată: „Ea a demarat demult.”
Europa Liberă: Deși ea trebuie să înceapă la 24 ianuarie, așa se zice.
Mihai Poiată: „Ea a demarat demult și...”
Europa Liberă: Acum e o perioadă preelectorală...
Mihai Poiată: „Perioada preelectorală a început foarte demult. A început poate atunci când Partidul Democrat a obținut majoritatea în Parlament, poate atunci a început, poate mai devreme, când a fost pus la cale acest plan, fiindcă foarte, foarte multe planuri ingenioase. Ceea ce mă deranjează și ceea ce mă întristează în mod deosebit este faptul că cele mai luminate minți lucrează pentru cele mai urâte intenții, ca să nu le zic altfel. Pe cei mai simpatici băieți i-am regăsit în serviciul pușlamalelor și anormalitatea asta trebuie eliminată din viața noastră.”
Europa Liberă: Dar de ce cineva să mai arate că în Republica Moldova cu urâte intenții se poate trăi, se poate administra?
Mihai Poiată: „Fiindcă noi, oamenii de bună-credință, hai să zicem așa, nu am luat în serios ceea ce se numește statul Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cum ar fi trebuit să fie luat în serios statul?
Mihai Poiată: „Cum ar fi trebuit? Ar fi trebuit să ne dăm seama că este un instrument pentru a ne organiza existența. Noi am lăsat acest instrument pe mâna altora, care l-au folosit în interesul lor și-mi pare că e cam târzior să refacem acest joc.”
Europa Liberă: Dar nimeni nu recunoaște relele intenții, intențiile care nu sunt bune.
Mihai Poiată: „Păi, cine să le recunoască? Totuși, arma acestui joc e, așa, o amăgeală de sărbătoare. Mie mi se pare că noi am ajuns în zona kitsch-ului, și nu doar kitsch artistic, kitsch politic, când a fost exclusă totalmente moralitatea. Mai mult ca atât, eu rămân năucit când aud consăteni sau cunoștințe de-ale mele care spun: „Ia uite ce-i bravo!” și îl laudă pe unul care fură, îl laudă pe unul care încalcă una din cele zece porunci. Cei care încalcă cele zece porunci au ajuns astăzi oameni respectați. Și asta este peste tot.”
Europa Liberă: Sondajele de opinie, ultimele, arătau că în Parlament ar putea să acceadă puține partide – patru, cinci, în cel mai bun caz. În Republica Moldova există peste 40 de formațiuni politice. Cum vedeți Dvs. această luptă, pentru că se vorbește despre o luptă acerbă pentru cei care vor să ajungă în fotoliul de deputat?
Mihai Poiată: „Se vor duce două lupte sau lupta va fi eșalonată – lupta până la 24 februarie...”
Europa Liberă: Până în ziua alegerilor?
Mihai Poiată: „...când se vor arunca buletinele în urne și va începe a doua etapă a luptei după 24, când se vor vedea rezultatele și va începe re-împărțeala, re-orientarea, re-evaluarea rezultatelor și elaborarea unor tactici și strategii, reieșind din acest raport de forțe, care se va configura în urma votului.”
Europa Liberă: Cine ar merita să ajungă în noul Legislativ?
Mihai Poiată: „Of! Aș părea un om foarte naiv, dacă aș spune cine mi-aș dori eu să ajungă în Legislativ, aș spune niște banalități.”
Europa Liberă: Cum să fie acele persoane?
Mihai Poiată: „Oameni onești, competenți...”
Europa Liberă: Ei toți spun despre ei că au aceste calități.
Mihai Poiată: „A, ei despre ei? Păi ar fi timpul să spunem și noi despre ei. Să se manifeste astfel, încât să avem temei să spunem că, într-adevăr, sunt onești, într-adevăr, sunt preocupați de destinul acestui popor și nu de propriul buzunar.”
Europa Liberă: A câștiga votul cetățeanului cu această pomană electorală vi se pare ceva ieșit din comun, vi se pare o naivitate, o absurditate din partea celui care dă, din partea celui care ia?
Mihai Poiată: „Ceva ieșit din comun ar fi să câștigăm simpatia alegătorului fiind onești și având un dialog deschis. Eu nu știu dacă omul flămând și disperat este pregătit pentru un asemenea dialog, dar am avut câteva experiențe când a fost demonstrat că oamenii onești sunt așteptați. Cu cât este mai profundă mizeria morală în care ajungem, cu atât mai așteptați sunt oamenii onești. Nu trebuie să uităm acest lucru. Este o legitate poate că nescrisă, dar eu cred în acest miracol.”
Europa Liberă: Dvs. credeți în cele despre care s-a mai spus: măcar în al 12-lea ceas sau mintea moldoveanului cea de pe urmă? Lumea, totuși vrea o schimbare, chiar dacă fiecare o interpretează în felul său.
Mihai Poiată: „Eu aș vorbi în termeni sinergetici și aș spune că orice sistem este programat, funcționează ca să supraviețuiască. Și are rezerve de moralitate, are rezerve de curaj și are rezerve de bună intenție, care la un moment dat se mobilizează, se concentrează, își fac efectul și produc surprize grandioase. Nu știu dacă se va întâmpla pe 24 februarie, poate că trebuie să mai călcăm o dată pe greblă, nu am acumulat suficiente cucuie, dar cred că trebuie să fim optimiști. Eu rămân optimist, fiindcă alternativa este și mai tristă.”
Europa Liberă: Dl Mihai Poiată a fost deputat, cunoaște foarte bine această funcție de ales al poporului. Dvs. ce credeți, acum contează cel mai mult prezența la vot sau contează cine va reuși să înjghebe o coaliție de guvernare după alegeri?
Mihai Poiată: „Mai întâi, prezența la vot.”
Europa Liberă: Foarte multă lume rămâne nehotărâtă și atunci când discut cu omul de la firul ierbii zice că a pierdut încrederea în toți și în toate și că nu îl mai motivează nimeni ca să meargă să își dea votul.
Mihai Poiată: „Noi așteptăm să ne motiveze cineva...”
Europa Liberă: Păi te motivează un program electoral, niște promisiuni electorale, omul, onestitatea persoanei care vine și îți cere acest vot. Acestea trebuie să fie lucrurile care să îl motiveze pe alegător să nu stea acasă pe 24 februarie.
Mihai Poiată: „Eu cred că așa cum avem grijă de igiena noastră fizică zilnic, așa trebuie să avem nevoie de igiena noastră morală și igiena noastră civică.
Nimeni nu ne va pune în față pe farfurioară aceste date: „Uite, domnule, votează pe cutare și vei fi fericit!” Trebuie să decidă fiecare acest lucru.
Sunt anumite lucruri care trebuie făcute orice s-ar întâmpla. Votul este nu doar un drept, este și o datorie a noastră. Și dacă noi nu știm pe cine să votăm, înseamnă că nu cunoaștem lumea din jurul nostru, nu ne-am străduit s-o cunoaștem suficient de bine și nu am privit, poate, posturile de televiziune care ne-ar fi spus mai multe, poate că ne-am zgârcit și nu am cumpărat un ziar, nu am cumpărat o carte. Nimeni nu ne va pune în față pe farfurioară aceste date: „Uite, domnule, votează pe cutare și vei fi fericit!” Trebuie să decidă fiecare acest lucru. Și asta trebuie s-o obișnuim, și aceasta este o lecție. Nouă ni s-a băgat în cap, din păcate, și am fost dezorientați, ni s-a spus că democrația înseamnă haos și fiecare zice și face ce vrea. Democrația este responsabilitatea pentru propriul destin în baza legii.”
Europa Liberă: S-au obișnuit cetățenii Republicii Moldova să trăiască în democrație după ‘92 încoace?
Mihai Poiată: „Nu, nu s-au obișnuit să trăiască în democrație, ei mai cred că și economia de piață este doar pentru hoți și le este greu să se orienteze, mai ales că realitatea din jurul lor le demonstrează că da, într-adevăr, hoții o duc mai bine; da, trebuie să plecăm de aici. Și asta sigur că face dificilă alegerea lor. Eu îi înțeleg foarte bine. E ușor să vorbești la microfon, e mult mai greu, eu îmi dau seama foarte bine, să faci această alegere și mai ales să răspunzi pentru alegerea pe care ai făcut-o.”
Europa Liberă: Într-o societate mereu în tranziție – mă refer la cea din Republica Moldova –, care ar fi reperele morale pe care cetățeanul să se bazeze?
Mihai Poiată: „Noi uităm ce spuneau părinții când creșteam mărișori în curtea de la țară. Legile sunt foarte simple: nu fura, ai obraz (îi mai zic soveste), adică să-ți fie frică de Dumnezeu, să ai respect pentru cei mai în vârstă, să înveți bine. Noi cred că n-am făcut chiar toate lucrurile acestea; nu vreau să le enumer pe toate.”
Europa Liberă: O să insist și o să vă întreb: dacă în Parlament niciun partid nu va avea majoritate, ce coaliție ar trebui să se formeze?
Mihai Poiată: „Noi întotdeauna reieșim dintr-o versiune ideală a viitorului. Va trebui să ne amintim că politica este arta posibilului și că trebuie să învățăm
Noi vrem să se facă lucrurile într-o noapte. Nu se întâmplă așa. Într-o noapte s-a făcut colectivizarea: De-colectivizarea se face ani, zeci de ani la rând, fiindcă de-colectivizarea se produce în mintea noastră.
arta compromisului, arta negocierilor. Noi nu ne-am învățat să negociem, noi nu avem negociatori, apropo. Poate că ar trebui să avem niște negociatori profesioniști. Eu vin la partidul cutare și aflu ce și-ar dori numaidecât, ce ar fi dispus să cedeze, în baza căror condiții, apoi mă duc la partidul cu care s-ar putea face o eventuală alianță: „Voi puteți declara un moratoriu asupra chestiunii cutare? Da, este în programul vostru electoral, puteți convinge electoratul că acum prioritățile, timp de doi, trei sau patru ani sunt: 1, 2, 3, 4. Nu scoatem din program, nu renunțăm, dar, reieșind din situația care s-a creat în Parlament, în societate, situația regională, relațiile cu țările vecine, noi putem obține aceste lucruri.” Și le enumerăm: 1, 2, 3, 4. Noi suntem categorici: ori, ori. Noi vrem să se facă lucrurile într-o noapte. Nu se întâmplă așa. Într-o noapte s-a făcut colectivizarea: De-colectivizarea se face ani, zeci de ani la rând, fiindcă de-colectivizarea se produce în mintea noastră.”
Europa Liberă: Credeți că e ușor să renunți la interesul personal, la interesul de partid ca să ajungi să pui prioritar interesul național?
Mihai Poiată: „Nu-i ușor, niciodată n-a fost ușor. Noi trebuie să ne obișnuim că anumite lucruri nu sunt ușoare și nu se fac ușor. Trebuie să știm că una e să fii sprinter și alta e să fii stayyer; una e să soluționezi un set de probleme pe durata unui mandat, dar este și un alt set de probleme, care pentru a fi soluționate cer nu patru, dar opt sau 12 ani și oamenii înțelepți în politică, de care avem foarte puțini, asta mi-aș dori – oameni înțelepți și în politică, și electorat înțelept.”
Europa Liberă: Vă este frică de un an cu instabilitate politică?
Mihai Poiată: „Da, îmi este frică. M-a îngrijorat demisia guvernatorului Băncii Naționale, se mai fac alte rocade, intențiile, evident, nu sunt declarate, efectele pot fi neplăcute pentru noi. Și dacă se întâmplă niște seisme în sistemul financiar-bancar, evident că nu le mai poate opri nimeni și ele se vor extinde în toate zonele. Mi-e frică, evident.”
Europa Liberă: Vor fi puse și alte două întrebări în cadrul unui referendum tot în ziua alegerilor: să fie redus numărul de deputați de la 101 la 61 și iarăși se revine la subiectul privind revocarea deputatului. Va fi zăpăcită lumea că va avea tocmai patru buletine în mână? E nevoie de acest referendum? Pentru că el e unul consultativ, după asta rămâne la latitudinea legiuitorilor să decidă mai departe și chiar dacă lumea va spune că e de acord să fie redus acest număr, acest lucru va fi la următorul mandat. Eu am revenit recent de la Sângerei și toată lumea înțelegea că la 24 februarie vor alege doar 61 de deputați.
Mihai Poiată: „Nu va avea niciun efect acest referendum, nici reducerea numărului deputaților nu ne va face mai bogați și nu ne va asigura un trai mai bun. Apropo, știu alegătorii că fiecare deputat are și un consilier, cu un salariu bunicel? Poate mai întâi reducem consilierii? Iar retragerea mandatului... legislația noastră, deocamdată, nu admite acest lucru. Deci, eu sunt contra și nici nu voi participa la referendum, nu văd rostul acestui referendum. Este o modalitate de a sustrage atenția și de a năuci alegătorul, care și așa, sărmanul, este dezorientat cu totul.”
Europa Liberă: Electoratul detestă și acest traseism politic, pentru că deputatul este ales pe o listă de partid, așa cum s-a întâmplat până acum, iar în patru ani a reușit să mai treacă prin alte trei-patru partide.
Mihai Poiată: „Ei, pe timpuri noi le reproșam unor partide că nu au ideologie. Acum care ideologie? Avem vreun partid care are o ideologie? Este o corporație partidul, de fapt, este o comunitate, interese comune, da, dar așa-zisele principii și valori... Ei bine, valorile sunt în buzunarele lor, dar, cel puțin, principiile. Care sunt principiile care se schimbă de la zi la zi? Asta dezorientează și mai mult. Eu în genere mi-am dat seama că toate reorganizările care se fac, scopul lor este să scape de niște oameni dificili sau nedoriți, incomozi și să creeze funcții bine plătite pentru oameni inutili, și să fie comod celor care controlează, și mai puțin comod celor care activează, care lucrează zi de zi. Și în asemenea caz sistemul e sortit să fie nefuncțional, în cel mai bun caz, nefuncțional, deși realitatea poate fi mai tristă.”
Europa Liberă: La mulți ani! Mulțumesc pentru discuție. Un an fericit!
Mihai Poiată: „Să dea Domnul ca presimțirile noastre și pronosticurile noastre pesimiste să fie spulberate de realitățile acestui an în care am intrat!”
