Odată cu avansarea procedurilor legate de înregistrarea candidaților – persoane fizice și partide – pentru alegerile parlamentare, se încing pasiunile, se cristalizează atitudini, se devoalează servituți politice.
De parcă nu am fi avut destule motive pentru a ne îngrijora pentru soarta alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, ultimele săptămâni au mai adăugat și altele. Reportajele unor posturi de radio și televiziuni independente relevă imensa confuzie care există în rândurile alegătorilor. Mulți nu știu ce fel de scrutin vom avea pe 24 februarie, cine vor fi aleși: parlamentarii, primarii sau șeful statului. Unii l-ar mai vota o dată pe Dodon și oftează dezamăgiți când află că alegeri prezidențiale nu se pot organiza atât de devreme. Foarte puțini știu ce e cu votul mixt și, vorba ceea, cu ce se mănâncă. Destui și-ar dori numai două partide, ca-n America: „dacă unii nu fac treabă să plece, să vină ceilalți”.
Tinerii care au mai rămas se pregătesc să-și facă bagajele. Bătrânii nu mai așteaptă nimic. Trăiesc de azi pe mâine, cu pensii sub 2000 și chiar sub 1000 de lei. Există și spirite lucide, desigur, oameni care cunosc sursa răului și nu se feresc să-i spună pe nume. De regulă, sunt intelectualii de la țară, îi deosebești după vocabularul mai îngrijit, epurat de rusisme. Sunt și întreprinzători, oameni de vârstă medie, care au luat-o de jos, tenace, imaginativ, dar s-au ciocnit de nenumărate obstacole birocratice și mai ales de corupție.
Corupția, imoralitatea politicienilor și funcționarilor publici e laitmotivul tuturor reportajelor cu „voci din popor”. Politica este percepută în Republica Moldova ca o sursă exclusivă de îmbogățire – „Ne cer votul, apoi uită de noi. Cât mai vor să fure, cât nu le mai ajunge? O să-și ia palatele și mașinile cu ei în mormânt?” Candidații onești, care promit să facă o altfel de politică, sunt priviți cu destulă neîncredere, mai ales că regimul are grijă să-i discrediteze printr-o propagandă intensă, care pătrunde ca un abur otrăvit în toate casele.
Sărăcia populației, generată de corupția și venalitatea aleșilor poporului, întreține într-o măsură mai mare decât televiziunile rusești nostalgiile multor moldoveni după Uniunea Sovietică. E foarte simplu: memoria vechilor abuzuri pălește în fața injustiției și privațiunilor de azi.
Dacă la țară ignoranța și decepția maselor fac ravagii, faza preelectorală în care ne găsim scoate la iveală o întreagă mașinărie de manipulare. O ploaie de acuzații și comentarii acide a declanșat decizia Blocului ACUM de a o delega pe Maia Sandu să candideze în circumscripția 50, Europa de Vest. Se fac insinuări nedemne, sunt exploatate din plin vanitățile unor ariviști sau doar naivitățile și supărările private ale unor oameni din diaspora. E o campanie înverșunată, meșteșugit orchestrată, la toate jurnalele de știri de la TV-urile holdingului, care mizează pe efectul picăturii chinezești asupra publicului. Dovadă că regimul se teme de victoria președintei PAS și mai ales de capacitatea ei recunoscută de a mobiliza la urne electoratul din Occident, asigurând Blocului ACUM câteva mandate în plus și pe lista de partid.
Dacă Maia Sandu ar fi candidat pe o circumscripție din Moldova, i s-ar fi găsit, cu siguranță, cel puțin un candidat-clonă, o persoană cu același nume și/sau pronume în buletinul de vot (cum s-a întâmplat în alegerile prezidențiale din 2016). Și cum nu a scăpat Andrei Năstase, căruia i s-a inventat urgent o dublură, un individ angajat la Ministerul de Interne, pe numele său „Andrei Nastas” (!), care imită până și calificarea profesională a președintelui Platformei DA: presa scrie că „sosia” acestuia și-a obținut licența de avocat cu doar 4 zile înainte de a solicita de la CEC formularele pentru colectarea de semnături, după ce tot el, numitul „Nastas”, a așteptat cinci ani pentru a-și vedea îndeplinit visul, căci picase examenele de licență.
Și acest „candidat-clonă” a reușit să se plaseze al treilea în buletinul de vot în circumscripția 33, imediat în spatele lui Andrei Năstase, având grijă să prezinte la CEC listele de subscripție în aceeași zi cu politicianul din opoziție. Făcătura e atât de evidentă și grosolană, încât n-ai cum să nu constați că după ce l-a împiedicat să-și preia funcția de primar al Chișinăului, printr-o decizie judecătorească dictată politic, regimul e gata să plonjeze în ridicol, să recurgă la orice tertip pentru a-l bloca pe liderul Platformei DA.
Circumscripția 33, în care candidează Andrei Năstase, de altfel atrage ca un magnet potențialii captatori de voturi pro-europene. La fel de oportun au venit să candideze aici un director de liceu cu simpatii unioniste, și chiar fiul unui poet declarat încă din timpul vieții „național”, a cărui faimă, transferată fiului său, e pusă, iată, în slujba unei cauze dubioase.
Sistemul mixt, adoptat prin votul solidar al PD-ului lui Plahotniuc și al PSRM-lui lui Dodon, oferă moldovenilor cu viziuni pro-europene și românești o singură soluție la circumscripțiile uninominale: concentrarea voturilor, deoarece nu va mai fi un al doilea tur care să-i coalizeze pe jucătorii perdanți în jurul candidatului rămas în cursă (așa cum s-a putut face la alegerile locale din Chișinău). Asta ar trebui să conștientizeze toți aspiranții la fotoliul de parlamentar, dar mai ales alegătorii. Să li se explice cu răbdare și înțelegere față de frustrările și enervările lor: moldoveni, nu veți mai avea a doua șansă pentru a vă corecta erorile, fiți raționali, fiți cumpătați, nu vă irosiți votul!
Uninominalul cu un singur tur aduce două riscuri majore. Primul: să câștige socialiștii (favoriți în toate sondajele), ajutați de „independenții” șantajabili, de felul unor artiști-lăutari (altfel, români de-ai noștri, patrioți!) care și-au descoperit brusc vocația politică, deși mulți dinte ei nu cunosc noțiuni elementare despre stat, despre separația puterilor, despre responsabilitatea instituțiilor etc. Apariția lor în buletinele de vot are ca singură noimă drenarea voturilor de la candidații Opoziției pro-europene în favoarea actualei puteri și a acoliților ei, socialiștii.
Al doilea risc este că vom avea un Parlament nereprezentativ, cu legitimitatea grav avariată. „Iertaţi-mi cinismul – câţi vor ieşi la alegeri, atâta va fi suficient, observa Iurie Ciocan, vechi membru al Comisiei Electorale Centrale, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă. Legea e construită în aşa mod că nu există prag de validare. Pe mine nu mă deranjează acest lucru din simplul motiv că puterea e în mâinile omului, dacă o să alegem un Parlament cu 10%, înseamnă că noi asta merităm.”
Iurie Ciocan vorbește, desigur, din perspectiva funcționarului public care lucrează cu legea făcută de politicieni, dar ca cetățean domnia sa știe la fel de bine că poporul, cu toată lipsa lui de cultură politică, și-a ales niște deputați nu pentru a-i lăsa pe aceștia să-și eternizeze cu orice preț prezența la guvernare. Nu poți evacua răspunderea actualei guvernări pentru felul în care a sfidat toate recomandările și avertismentele instituțiilor europene, inclusiv ale Comisiei de la Veneția, pentru felul cum a ignorat opinia publică, protestele societății civile față de o lege electorală abuzivă, vicioasă, adoptată de o majoritate parlamentară ea însăși încropită în împrejurări și cu mijloace extrem de suspecte.
Dezbinarea, vacarmul din tabăra pro-europeană și unionistă contrastează izbitor cu starea de spirit a forțelor pro-rusești – o falangă tăcută și disciplinată, care așteaptă, răbdătoare, să-și înceapă ofensiva la urne.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
