Atunci când urcăm în avion, trecem pe lângă locurile rezervate pasagerilor din categoria business. Ei plătesc o căciulă de bani pentru jilțuri mai comode, tacâmuri adevărate, o cupă de spumant și o păturiță cu miros de levănțică. Nu am cumpărat niciodată bilet la business class, deci nu am cum să judec dacă merită cheltuiala. Dar în esență e o iluzie ori chiar înșelătorie această zonă de segregare a VIP-urilor. Pentru că zborul are aceeași durată pentru toată lumea, iar turbulențele îi scutură pe toți pasagerii delaolaltă.
Doamne ferește, nu le plâng de milă VIP-urilor, știu ei mai bine cum să-și cheltuiască banii, mai ales când sunt de pleașcă sau chilipir de la bugetul public. Pur și simplu încerc să intru în pielea unui asemenea pasager, care mai e și sfredelit la ceafă de privirea unui proletar plecat de acasă spre șantierul de la Praga ori din Londra.
Mă tot gândesc la această nedreptate, bunăoară atunci când văd mașinoaicele al naibii de scumpe circulând pe drumurile pline de gropi alături de Jiguli-uri prăpădite sau BMW-uri cu plăcuțe lituaniene care se vând la tariful de piese de schimb.
Mai nou mi-am amintit de nedreptatea egalitarismului post-socialist când am văzut cifrele de cheltuieli suportate de formațiunile învingătoare în scrutinul parlamentar. Adică cei 30 de deputați pentru care democrații au cheltuit în campanie 30 de milioane* de lei, vor avea absolut aceleași condiții (fotolii, microfoane, ecusoane) de care vor beneficia sărăntocii din blocul ACUM, care abia de au putut aduna un milion de lei pentru campanie?! Ca să nu mai zic de deputații partidului ȘOR, propulsarea cărora a costat 20 de milioane de lei. Și e vorba de sumele în alb. La care chit că se mai adaugă niște cheltuieli conexe, raportate (sau nu) drept filantropie.
Deci un deputat pentru care s-au cheltuit 2,8 milioane de lei ca sa ia mandatul, va merge la aceeași sală de baie cu parlamentarul care a costat 74 de mii de lei? Va intra pe aceeași ușă în sala de spectacole, pardon, de ședințe?
Deputații democrați sunt și mai scumpi decât se vede, pentru că au fost împinși din spate și cu banii cheltuiți pentru referendum. E clar ca bună ziua.
Dar și mai nasoală mi se pare situația candidaților care au cheltuit o căciulă enormă de bani, dar până la urmă li s-a luat preșul de sub picioare. Mă refer la pretendenții nearondați la contabilitatea democraților și a socialiștilor. Presupun că cel mai păgubit a rămas candidatul care a cutreierat America în lung și-n lat. Nu am auzit să fi luat împrumut bancar. În general nu prea știm de candidați care să fi riscat să se împrumute la bancă, posibilitate prevăzută de lege. Ceea ce arată câtă încrederea au avut în propria popularitate. Iar partidele, lucru știut, au scos bani de la ciorap. De la Peppi Ciorap-Lung, care a pus deoparte salariul pe un an de zile ca să-l cedeze partidului grijuliu si sfătos. Vorba buna mult adună! Dar și cheltuiește.
*http://alegeri.md/w/Alegerile_parlamentare_din_2019_%C3%AEn_Republica_Moldova
