Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. 8 Martie, dacă îl întoarcem în semnul infinitului, sunt infinite vorbele după care noi ne ascundem de ziua asta festivă, suntem patetici, găsim vorbe frumoase, dar de la o seamă de vreme femeile preferă în loc de flori să discutăm despre problemele lor. De fapt, ale noastre. Astăzi vreau să discut cu două femei tocmai în altă cheie decât practicăm noi de 8 Martie. Imediat aflați cine sunt invitatele mele. După ziua de 8 Martie, firește că avem aceeași preocupare, noi, bărbații, cel puțin. Oare ce vor de la noi femeile? Le vedem luptătoare pentru emancipare sau, dimpotrivă, desculțe și la bucătărie? Cât de compatibile sunt aceste două ipostaze?
Mai cu seamă la recentele alegeri parlamentare, s-a văzut că bărbații continuă să fie misogini, continuă să vorbească cât de mult prețuiesc femeile, dar acționează altfel. Am invitat, firește, două cunoscătoare de probleme ale femeilor, două luptătoare pe felii diferite. Este Olga Țăpordei, antreprenoare, și am văzut eu scurt, așa, din biografia Dvs. că ați început cariera la Academia de Administrare Publică pe lângă președinte. Și statul Republica Moldova a investit în Dvs. ca într-o viitoare primăriță sau ministru, dar Dvs. ați hotărât altfel decât a decis statul Republica Moldova, și Alina Andronache, care cu tot dinadinsul nu vrea să fie nici ea primăriță și ministru, dar teamă mi-e că acolo o să ajungă în cele din urmă, pentru că atât de bine cunoaște problemele femeilor.
Europa Liberă: Olga, o întrebare primitivă, scurtă, banală, provocatoare. Ce vor, de fapt, femeile? Atâta timp am auzit despre emancipare. Bărbații, logic, s-ar putea să se întrebe: ce mai vor ele, după ce le-am dat dreptul să voteze, după ce bărbații (nu toți) iau concedii de maternitate, oare ce mai vreți dvs.?
Olga Țăpordei: „Bună întrebare, provocatoare, aș spune eu, pe alocuri...”
Europa Liberă: Acesta mi-e rolul.
Olga Țăpordei: „Ce vrem noi, femeile? Vrem să fim înțelese, ascultate și tot noi facem ca aceste lucruri să se întâmple.”
Europa Liberă: Dar de ce credeți că Dvs. știți mai bine decât bărbații?
Olga Țăpordei: „Pentru că sunt și eu în căsnicie, am și eu un bărbat alături. Experiența de viață și ceea ce văd în jur, ceea ce văd – experiența mamei mele și a altor femei frumoase care mă înconjoară –, văd că totuși până la urmă foarte multe chestii depind de noi, pentru că bărbații, de fapt, nu sunt orbi sau, cel puțin, nu-mi place să folosesc chestia asta. Deci, lor doar trebuie să li se spună sau să li se comunice ce vrem noi concret. Concret, și nu să așteptăm, să presupunem că el ar trebui să înțeleagă ș.a.m.d. Atunci când spunem și alegem cum să o spunem, așa încât la Măria Sa bărbatul să ajungă această informație, totul o să fie OK.”
Europa Liberă: Alina, d-ta cum răspunzi la întrebarea asta provocatoare? Ce mai vreți după atâta ce vi s-a dat?
Alina Andronache: „Femeile vor să fie egale în drepturi cu bărbații, să fie pe același picior atât în familie, cât și în viața publică. Parcă ni s-ar părea că femeile au drepturi astăzi mai multe, da, avem mai multe drepturi, dar totuși vedem că femeile încă sunt privite ca obiecte sexuale, ele sunt privite ca soții și mame și mai puțin sunt privite ca profesioniste, ca politiciene și în alte domenii în care încă sunt subreprezentate. Femeile vor să fie egale și să fie privite prin toată prisma abilităților și nu prin etichete și stereotipuri.”
Europa Liberă: Eu ieri am fost la stomatologul meu și-mi spunea despre situația fiicei sale (nu vreau să dau nume). Ea a născut un copil, dar își dă seama că, dacă nu acceptă invitația la serviciu, ratează acolo viteza ascensiunii după doctorantura proaspăt făcută. Și ea este pusă într-o situație dificilă. Deci, trebuie să hrănească copilul, dar asta îi complică viața ei. Și iată de multe ori în situațiile astea dificile de ales, femeile preferă să fie casnice, preferă să se ocupe de copii și justificarea asta a maternității. Cum se poate rezolva dilema asta?
Alina Andronache: „De fapt, această dilemă nu este ceva nou. Chiar și studiile arată că, de fapt, fetele și băieții încep a fi active în viața publică la aceeași vârstă, dar ele dispar în perioada productivă. Atunci când eu afirm ceva, am în
În momentul în care soțul meu a decis cu al treilea copil să stea el în concediul de îngrijire a copilului, cei de la CNAS m-au sunat de trei ori. „Dar Dvs. ce faceți? Dar de ce nu vreți să stați cu copilul?”, parcă sugerându-mi că eu sunt o mamă rea că nu vreau să stau, dar, de fapt, noi ambii ne implicăm și faptul că el stă, pur și simplu, asta-i o formalitate că e scris pe el concediul de îngrijire a copilului, dar uite că vedem că, de fapt, femeile nu vor să meargă împotriva societății, pentru că este o presiune foarte mare.
spate, de fapt, nu doar statistici și cifre, dar și oameni, pentru că eu am posibilitatea prin activitatea mea să discut cu diferiți oameni din diverse regiuni, domenii și vârste și-mi dau seama astăzi că, de fapt, femeile sunt puse în fața alegerii: familie sau carieră? Ceea ce nu ar trebui să fie. De fapt, statul ar trebui să ofere toate posibilitățile ca să nu pună în fața alegerii o femeie. De ce la noi se întâmplă astfel? Pentru că noi n-avem servicii de creșă, pentru că noi avem un concediu de îngrijire a copilului foarte lung, pentru că la noi încă este acel stereotip că femeia trebuie să crească copiii, și nu bărbații și în care totuși se găsește vreo femeie să schimbe aceste lucruri, aceste stereotipuri să le condamne, ea este blamată, de fapt, de societate. În momentul în care soțul meu a decis cu al treilea copil să stea el în concediul de îngrijire a copilului, cei de la CNAS m-au sunat de trei ori. „Dar Dvs. ce faceți? Dar de ce nu vreți să stați cu copilul?”, parcă sugerându-mi că eu sunt o mamă rea că nu vreau să stau, dar, de fapt, noi ambii ne implicăm și faptul că el stă, pur și simplu, asta-i o formalitate că e scris pe el concediul de îngrijire a copilului, dar uite că vedem că, de fapt, femeile nu vor să meargă împotriva societății, pentru că este o presiune foarte mare. Ce trebuie să facă astăzi o femeie? În primul rând, este menirea ei să aibă copii, asta dictează societatea. Deseori mie mi se invocă un motiv – ai trei copii, ești împlinită. Eu nu fac copii ca să-mi împlinesc sau să bifez că am făcut ceva, ca și diplome sau premii, pentru că eu vreau copiii ăștia, pentru că eu iubesc copiii ăștia și nu pentru niște premii. Și o femeie nu este împlinită doar că are copii, dar această povară a societății de a dicta ce ar trebui să facă o femeie, cine ar trebui să fie ea și ce ar trebui să facă un bărbat și cine ar trebui să fie el, cumva uite că ne pune diferite dileme în față. Și mai este o problemă. Eu cred că asta vine din educație, pentru că noi nu creștem personalități, noi creștem fete și băieți, femei și bărbați. Asta creștem noi.”
Europa Liberă: Da, începând de la lecțiile de educație tehnologică – fetele coase...
Alina Andronache: „Începând din maternitate, când îi îmbrăcăm în roz și în albastru...”
Olga Țăpordei: „Deci, eu am altă părere la capitolul acesta. Până la urmă, de ce noi așteptăm ca societatea să ne dea ceva sau să ne spună că voi sunteți egali? Cred că fiecare poate acționa prin prisma propriului exemplu, da? OK, să mă sune doamna asta de 55 de ori de la CNAS. Așa am decis, asta e decizia mea, Dvs. sunteți doamna angajată care trebuie să facă niște acte. Atât! Nu vreau să dau explicații la nimeni și asta îmi permite starea mea emoțională să o fac la momentul de față. Deci, asta ar fi o problemă că stările astea emoționale la fel ar trebui să fie, pentru că odată cu nașterea, într-adevăr, se declanșează în organism niște hormoni și starea emoțională e așa, mai stabilă.
Eu vreau copilul să mă vadă o dată la două ore, să mănânce laptele matern, să fiu eu fericită și împlinită. Și așa s-a întâmplat. De asta eu consider că cu cât mai multe exemple o să fie prin exemplul propriu și cu atât mai mult că lumea din jur o să ia exemplu; de la mine – prietenele mele sau iau alt exemplu de la alte prietene care fac asta, dar mai bine și tot așa.
Și atunci, cred că primul lucru pe care trebuie să-l facem e să cerem ajutorul partenerului, să ne echilibreze în asemenea momente. Dar de ce spun asta? Pentru că eu așa am activat. Deci, am hrănit copilul la piept exclusiv șapte luni activând, am ieșit la serviciu și chiar am avut problema asta când mama mea mi-a zis: „Dar cum să ai bonă din prima zi? Tu cine de trezi? Că uite noi, eu pe tine nu te-am crescut așa”. Am zis: OK, asta-i decizia ta, eu vreau altfel și eu nu vreau copilul să vadă o mamă obosită și pe alocuri iritată de toate momentele astea casnice, dar eu vreau copilul să mă vadă o dată la două ore, să mănânce laptele matern, să fiu eu fericită și împlinită. Și așa s-a întâmplat. De asta eu consider că cu cât mai multe exemple o să fie prin exemplul propriu și cu atât mai mult că lumea din jur o să ia exemplu; de la mine – prietenele mele sau iau alt exemplu de la alte prietene care fac asta, dar mai bine și tot așa. Și atunci în sensul acesta se va schimba și societatea, și chestia asta, pentru că, da, noi avem generația asta care vine din spațiul post-sovietic și încă cu care am fost educați, dar până la urmă noi suntem cei tineri, noi suntem cei energici și noi trebuie să-i schimbăm pe ei, dar nu să ne dăm noi după ei.”
Alina Andronache: „De fapt, noi suntem pe aceeași undă. Este important ca fiecare persoană să poată decide ce vrea să facă.”
Olga Țăpordei: „Exact, exact!”
Alina Andronache: „Iar această decizie nu trebuie să fie influențată de către societate, stereotipuri, prejudecăți sau să fie impusă de către stat, ceea ce se întâmplă, de fapt, astăzi. Și eu sunt de acord cu Dvs., pentru că copilul meu are un an și jumătate și eu încă îl alăptez, chiar dacă eu lucrez, chiar dacă eu, practic, în fiecare zi sunt la serviciu, noi am găsit formula cea mai potrivită, dar ceea ce voiam eu să scot în evidență e că, de fapt, societatea foarte mult se implică în viața unei familii și încearcă să dicteze cine și ce ar fi bine să facă. Cumva la noi stereotipurile și prejudecățile sunt pe primul loc. Noi vedem că stereotipurile și prejudecățile sunt invocate începând din familie, cum îți educi copilul, cine stă în concediul de îngrijire a copilului, cine spală vesela și asta ajunge până și în politică, cine și ce are în familie, copii mici și alte lucruri.”
Olga Țăpordei: „Bine, dar cred că oarecum aceste reguli sunt stabilite de fiecare familie în parte. Fiecare familie este o entitate și consider că fiecare femeie trebuie să poată să comunice cu soțul său, pentru că da, sunt aceste stereotipuri, sunt aceste un fel de reguli nescrise că femeia trebuie să facă asta și asta, dar: OK, hai să ne înțelegem – ce fac eu, ce faci tu. Atât.”
Europa Liberă: Dar există după pragul casei niște lucruri impuse de societate, eu așa înțeleg. De exemplu, dacă d-ta vrei să-ți cumperi căruț pentru copil și la magazin sunt doar roșii și doar albastre, sigur că poți să faci efortul să-l aduci din Berlin, dar ăsta-i exemplul cel mai simplu, dar nu sunt locuri la creșă sau nu ai cum să angajezi o bonă legal. Fiică-mea de la Paris nici nu se gândește că poate să dea copilul pe mâna unei bone cu care nu are contract semnat.
Alina Andronache: „Este alegerea ei, nu?”
Europa Liberă: Da, este alegerea ei, dar sistemul așa-i făcut că există o piață de brațe de muncă de bone, există primăria care garantează că-ți trimite un om competent și n-o să pățească nimic copilul, pe când d-ta pe cont propriu rezolvi problemele acestea, în loc ca să se implice în sens bun statul într-adevăr sau să vrea să fie de partea ideologiei d-tale, dar decât să construiască creșe și să asigure sistemul de verificare a bonelor, mai bine spune: „Rolul femeii e să stea acasă. Ia stai tu, Alina, acasă și în felul acesta nici noi n-o să avem probleme cu tine”. Totuși ați topit un pic ghețarul în jur că s-a schimbat situația, după ce, de exemplu, Ecaterina Mardarovici zeci de ani de zile a pledat cauza asta, ați venit o nouă generație de oameni care pledați, există o minimă schimbare, un progres?
Olga Țăpordei: „Cred că da și asta pot să văd de la mama mea spre mine și de la altă lume care mă înconjoară, pentru că și până acum cumva era chestia asta de genul – nu știu, noi predăm niște cursuri pentru inițierea afacerilor și era chestia de genul: „Eu sunt în concediu de maternitate, uite, când o să ies”, acum vreo cinci ani, și deja acum sunt doamne care vin cu copilul în brațe, copil mic, pentru că durează o oră sau o oră și jumătate și e OK că doarme sau iese să-l alăpteze, deci se topește cumva chestia asta. Au înțeles femeile văzând la alte femei și pentru că social media este un instrument super-puternic acum unde se arată absolut tot ce se întâmplă, văzând exemplul altor femei, iau copiii și se apucă să vină, să facă ceva și sunt sigură că chestia asta doar o să înainteze și atunci și statul o să se gândească, și societatea sau o să fie acele femei care au să spună: „Dar hai să schimbăm ceva în sensul acesta”, acele puține care sunt ele acolo în Parlament sau unde sunt ele în locurile de decizie și o să zică: „OK, dar de cât să vedem femeile astea care tot umblă așa, pentru că legislativ nu se poate să facă un lucru sau al doilea, hai să vedem ce putem să facem în sensul acesta” și cred că ușor-ușor, cu pași mici, dar o să se schimbe și cred că fiica mea o să aibă parte de ceea ce are parte fiica Dvs. la Paris, cu contract de muncă a bonei, cu primăria responsabilă de această persoană care este angajată în acea familie.”
Europa Liberă: Eu îi doresc fiicei Dvs. să ajungă să vadă, că eu n-o să apuc, să vadă cum în ședința Parlamentului se anunță o pauză, pentru că o deputată are de hrănit copilul.
Alina Andronache: „Eu vreau să spun că atunci când fata mea avea două luni de zile, fiind autoare a câtorva legi, am fost chemată la Parlament și eu am venit cu copilul. Primul lucru a fost că paza de la intrare, eu n-am reușit încă nici certificatul de naștere să-i fac, ca să înțelegeți...”
Olga Țăpordei: „A cerut actul...”
Alina Andronache: „Da, mi-a spus că „dați-mi actul copilului”. Eu zic că e abia născut. „Dar ce căutați voi cu copilul aici”? Și nu știa ce să facă. S-au adunat vreo cinci, nu știau cum să ne treacă. Și eu zic: „Dar care e problema? Credeți că eu l-am luat de pe drum și i-l duc unui deputat, să-l las aici, în Parlament”? „Dar cum, o să stați la ședință acolo? D-apoi acolo lucrează condiționerul... Dar dacă o să plângă”? În cele din urmă, mi-au permis să intru, am intrat, mi-am făcut ce am avut de făcut, ea a dormit, a mâncat sân cât eu am alăptat-o. Dar s-au uitat la asta foarte sceptic. Am văzut că după asta pe internet s-a apucat o mare învălmășeală de critică asupra mea... De fapt, eu sunt puțin mai sceptică, dar lucrurile s-au schimbat. De exemplu, primul lucru pe care îl văd eu, că dacă acum șase ani când mă plimbam cu băiatul și cu soțul meu vedeam puțini bărbați să se plimbe la terenul de joacă văd că lucrurile s-au schimbat acum. Dar totuși eu sunt un om mai practic. La Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare
În anul 2017, pentru că noi în anul 2019 facem pentru 2018, pe anul care a trecut, șase din zece bărbați considerau că locul femeii este la bucătărie și să crească copii. Și cel mai grav e că opt din zece femei erau de acord cu asta, ceea ce noi înțelegem că, de fapt, lucrurile nu se schimbă atât de rapid.
facem Indexul egalității de gen. Noi măsurăm cum s-au schimbat lucrurile în domeniul egalității de gen în șase domenii și noi măsurăm și la capitolul de stereotipuri și percepții. În anul 2017, pentru că noi în anul 2019 facem pentru 2018, pe anul care a trecut, șase din zece bărbați considerau că locul femeii este la bucătărie și să crească copii. Și cel mai grav e că opt din zece femei erau de acord cu asta, ceea ce noi înțelegem că, de fapt, lucrurile nu se schimbă atât de rapid. Anul acesta noi deja am început a lucra la următorul index și vedem că lucrurile au crescut cu un punct, dar asta este foarte puțin. Dacă noi ne deplasăm mai departe de Chișinău, dacă noi lăsăm Facebook-ul, căci Facebook-ul cumva este un cerc restrâns, doar cu ai noștri prieteni ne vedem postările, lucrurile nu s-au schimbat atât de mult. Eu am posibilitatea foarte mult să călătoresc prin Republica Moldova, prin sate, să vorbesc cu comunități și-mi dau seama că foarte greu lumea acceptă emanciparea femeilor. Da, ele sunt de acord și da, femeile au devenit mai active, mai emancipate, dar nimeni nu le-a anulat grijile casnice și creșterea și îngrijirea copiilor. Și la ce ajungem noi acum? Da, noi vrem femei emancipate, dar ele totuși să nu uite și de casă, gospodărie și copii și ajungem la aceea că femeile au două joburi – casa și jobul la care lucrează, pentru că femeile se emancipează, dar bărbații nu se implică în creșterea și îngrijirea copiilor. Și asta este problema.”
Olga Țăpordei: „Este tot problema noastră, consider eu. Bine, asta-i părerea mea, este tot problema noastră, a femeilor, că noi nu putem să transmitem acelui bărbat de alături că acel copil este și copilul lui și acel copil vrea să petreacă timp și cu el și cred că noi suntem cele responsabile să mișcăm carul din loc în afară de societate care ar fi super-frumos să facă o campanie pe toată țara de informare, să scoată în față niște exemple de familii fericite, unde se implică ambii și să arate chestia asta, cum au ajuns, pentru că, uite, la primul copil a fost un exemplu, la al doilea copil... Eu am acum prieteni, bărbați care au peste 40 de ani și la primul copil el zice: „Eu nu am văzut cum a crescut acest copil. Ce prost am fost că nu i-am dedicat timp”. Deci, se schimbă, pentru că vezi alte exemple, pentru că vezi ce se întâmplă și atunci femeia ar trebui ușor-ușor să-i comunice aceste necesități ale ei, să meargă la manichiură, să meargă în sat cu vecina să stea o oră de vorbă și să-și scoată grijile astea de casă și nu știu ce. Asta și este problema, că noi acceptăm și alegem să... OK, e bine și așa. Noi, moldovenii, în general suntem o fire foarte modestă și proverbul „Capul plecat sabia nu-l taie” este la locul lui la noi în țară.”
Europa Liberă: „Miorița”.
Olga Țăpordei: „Exact, „Miorița”. Și atunci, hai s-o facem pe jertfa și să spunem: „D-apoi bărbatul meu face bani și el întreține familia” și tot așa. Adică, eu chiar cred că depinde de noi.”
Alina Andronache: „Asta, de fapt, nu este o problemă doar a femeilor, este o problemă în egală măsură și a bărbaților, și a femeilor.”
Olga Țăpordei: „Cu siguranță!”
Alina Andronache: „Pentru că e o problemă a societății, cum suntem priviți noi ca personalități, fiindcă bărbaților tot le este foarte greu să fie în atâta presiune că el să fie masculul cel puternic și să aducă banii, dar eu văd lucrurile altfel. De ce femeile nu pot riposta? Haideți să vedem cum sunt crescute fetele și băieții în Republica Moldova. Se nasc fetele și îndată se începe a împărți roz și
Atunci când noi mergem – eu am făcut un studiu – să vedem ce jucării se vând în magazinele din Republica Moldova, o să vedem că toate magazinele sunt împărțite în compartimente. La băieți o să vedem diferite jocuri de logică, de reparat, de putere, iar la fete o să vedem ce? Mașini de spălat, fier de călcat, până și masă pentru călcat, bebeluși, bucătărie, tot ce este legat, de fapt, de treburile casnice și de creșterea și îngrijirea copiilor.
albastru. Atunci când noi mergem – eu am făcut un studiu – să vedem ce jucării se vând în magazinele din Republica Moldova, o să vedem că toate magazinele sunt împărțite în compartimente. La băieți o să vedem diferite jocuri de logică, de reparat, de putere, iar la fete o să vedem ce? Mașini de spălat, fier de călcat, până și masă pentru călcat, bebeluși, bucătărie, tot ce este legat, de fapt, de treburile casnice și de creșterea și îngrijirea copiilor. Marea mirare a mea a fost că „Geniul biolog” sau „Viitorul biolog, chimist”, jocuri de genul acesta erau în compartimentul băieților, după care vedeam că set de medic este la băieți, iar set de asistentă este la fete și este foarte amuzant. Ne pare, oare cum influențează jucăriile? Dar asta influențează. Să mergem mai departe, ajungem la grădiniță. În grădiniță nu știu dacă ați citit curriculumul, el e foarte stereotipizat. Voi știți că în curriculum scrie că, după ce se scoală copiii, fetele ar trebui să strângă de pe masă, iar băieții – nu? Și lucrurile acestea micuți se întâmplă. Ajungem la școală. La școală ce se întâmplă? La școală, de fapt, băieții și fetele sunt tratați diferit. Cum credeți, care va fi atitudinea unei profesoare dacă în egală măsură zece lipse nemotivate va avea o fată și zece lipse nemotivate va avea un băiat? O să-i zică: „Ce fel de fată ești tu, cum tu?...”, pentru că noi iarăși trebuie să spunem cum trebuie să fie fata: să stea liniștită, cuminte, docilă, ascultătoare, iar băieților li se permite mai mult. Și noi cumva ajungem că noi creștem femei docile, ascultătoare, cuminți. Nu mai vorbim despre factorul religios, care foarte mult influențează iarăși asupra caracterului și dezvoltării unei fete, dar nu și ale unui băiat. Și noi vrem ca la 30-40 de ani femeile să spună ce vor, ca femeile să se revolte, să-și apere drepturile, când ele toată viața au fost crescute să fie cuminți, să nu dezamăgească pe nimeni, să fie ascultătoare, să fie... trebuie, trebuie, trebuie... cumva niște criterii, să corespundă.”
Europa Liberă: Dar faptul că a apărut discursul Dvs. în mediul jurnalistic, faptul că Dvs., iată, vorbiți lucrurile astea cred că deja virusează societatea. Eu sper, tare mult sper.
Alina Andronache: „Cu siguranță, da, acum se începe.”
Olga Țăpordei: „Și fiecare părinte este în drept să meargă să-și aleagă pentru copilul lui, mai ales, ce vrea. Chestia asta cu fierul de călcat n-am nimic împotrivă, că fata mea vede că fac eu asta sau face bunica ei și vrea și ea să facă asta. E o chestie absolut normală, dar ce voiam să zic e că noi, femeile, suntem născute cu niște calități. De exemplu, răbdarea. Noi o avem mai dezvoltată și atunci chestia asta cu grădinița, cu școala tot e problema noastră, a mamelor sau a taților, deci a familiei, pentru că noi nu spunem aceste lucruri. În momentul în care eu văd, pentru că eu mă implic, pentru că eu merg la acea grădiniță și văd ce se întâmplă. În momentul în care eu văd, eu spun că nu e OK să fie așa și cred că aceste lucruri trebuie să fie schimbate. Și mai ales, dacă grădinița ține foarte mult la reputația ei, chestiile astea se schimbă.”
Europa Liberă: Pot să întreb aici? Și asta se datorează educației d-tale sau strictamente caracterului?
Alina Andronache: „Caracterului și nu educației, pentru că și eu am fost educată în satul Fetița din raionul Cimișlia, unde nici nu am avut școală în sat și la fel mergeam, și părinții mei sunt o familie foarte modestă. Mama e profesoară și tata e inginer și exact așa am avut parte de aceleași activități, dar eu venind în Chișinău la facultate, la Academia de Administrare Publică, văzând care sunt... wow, pentru mine a fost, s-a deschis, eu parcă am ajuns în altă lume,
Atunci când am înțeles că un bărbat nu mă înțelege și noi nu împărtășim aceleași valori, că eu trebuie să stau la bucătărie sau nu știu, acesta-i un exemplu doar, am zis: „OK, înseamnă că noi, probabil, nu mergem pe același drum și îți mulțumesc, ești super-bun, dar cred că am nevoie de altcineva”
pentru că până atunci nu am avut mare posibilitate de a merge, veneam o dată pe an la circ, dar, petrecând aici zi de zi și văzând care sunt posibilitățile, mi-am zis: „Stai un pic, d-apoi eu merit și asta, și asta și trebuie doar să muncesc și să fac ceva în sensul acesta”. Și atunci exact asta vreau să-i transmit și sper că o să-mi iasă să-i transmit fetei mele. Și exact atunci când am înțeles că un bărbat nu mă înțelege și noi nu împărtășim aceleași valori, că eu trebuie să stau la bucătărie sau nu știu, acesta-i un exemplu doar, am zis: „OK, înseamnă că noi, probabil, nu mergem pe același drum și îți mulțumesc, ești super-bun, dar cred că am nevoie de altcineva”. Și am căutat pe altcineva, care să-mi împărtășească aceleași valori, să înțeleg că am un partener cu care aș putea să construiesc ceva frumos și să aduc o plusvaloare acestei societăți prin exemplul propriu atât de entitate de familie, cât și de educație a unui copil și tot felul de alte chestii frumoase.”
Alina Andronache: „Exemplul Dvs. este unul frumos, cumva combateți toate stereotipurile, caracterul, ambiția, dar haideți să vedem ce se întâmplă, de fapt, în societate, că și eu combat foarte multe stereotipuri, dar lucrurile stau destul de prost la nivel de societate. În primul rând, ceea ce ați menționat și astăzi foarte mult Dvs., dați vina pe femei. La noi în societate întotdeauna dau vina pe femei, dar vina este a ambilor.”
Olga Țăpordei: „Nu dau vina pe femei, eu vreau să le încurajez cumva, dar, bine, cineva trebuie să înceapă. Asta doar vreau să spun că cineva trebuie să înceapă, să comunice, să spună. Nu dau vina, ba din contra, foarte multe femei, deci chiar nu exagerez și nu vreau să-mi... dar îmi spun: „Olga, îți mulțumesc, ești un exemplu pentru mine. Uite te-am văzut nu știu unde acolo cu soțul și cu copilul” sau am văzut un interviu, deci o doamnă chiar și-a tipărit un interviu de-al meu și l-a pus pe perete și a zis: „Uite, în chestia asta eu mă regăsesc și eu cred că asta trebuie să schimb în viața mea”. Și și-a schimbat viața, deci într-un an trebuie să vezi cât de frumos s-a schimbat viața ei. Și de asta zic: dacă noi am fi mai multe, care am da aceste exemple și am arăta că este posibil și doar tu ești responsabilă de propria fericire și propriile reguli în casă, după care poți să le transmiți și în societate. Doar asta vreau să zic. Nu dau vina pe femei, Doamne ferește! Dar sunt de părerea totuși că fiecare își alege ceea ce vrea să fie și cum să fie.”
Europa Liberă: Am înțeles. Asta-i metoda picătura chinezească. Alina înțeleg că îi metoda presiunii societale asupra decidenților astfel încât, într-adevăr, să facă și legi și condiții. De exemplu, ultima cercetare despre care Dvs. ați vorbit la Europa Liberă, care a arătat foarte clar diferențele în nivelul de salarizare. Deci, ca să ajungă din urmă bărbații la suma pe care au câștigat-o pe anul 2017, au mai trebuit cât, două luni?
Alina Andronache: „O lună și 20 de zile, în valoare monetară 12.133 de lei.”
Europa Liberă: Da, ca să ajungă la ceea ce au câștigat bărbații, în medie, în Republica Moldova, foarte concludent, foarte ilustrativ...
Alina Andronache: „Voința politică este un alt factor atunci când noi vrem să schimbăm ceva, pentru că schimbările trebuie să vină din două părți – una ca societate, mentalitate, percepție și a doua – din punct de vedere legislativ. Atunci când apare o problemă în societate, eu am un mod de lucru, eu văd, de fapt, cum pot ajuta eu nu doar în practic, dar legislativ acea persoană. De
În cazul hărțuirii de la Universitatea de Medicină, pur și simplu, am luat tot cadrul normativ legislativ să văd unde este lacuna ca să-mi dau seama că noi nu avem nimic scris în toate legile cu privire la domeniul educației, ceva măcar stipulat despre hărțuirea sexuală în instituțiile educaționale. Nimic! Noi nu avem stipulată nici noțiunea, nici mecanismul de raportare și de investigare, nimic nu avem, ceea ce înseamnă că nici nu va fi raportat, nu este protejată deloc victima.
exemplu, în cazul hărțuirii de la Universitatea de Medicină, pur și simplu, am luat tot cadrul normativ legislativ să văd unde este lacuna ca să-mi dau seama că noi nu avem nimic scris în toate legile cu privire la domeniul educației, ceva măcar stipulat despre hărțuirea sexuală în instituțiile educaționale. Nimic! Noi nu avem stipulată nici noțiunea, nici mecanismul de raportare și de investigare, nimic nu avem, ceea ce înseamnă că nici nu va fi raportat, nu este protejată deloc victima. Atunci când vorbim despre discrepanțele salariale care cresc în ultimii ani destul de mult, în comparație cu anul precedent creșterea nu a fost atât de semnificativă, pentru că până la asta creșterea a fost de la 7.000 la 11.000 tocmai. Acum vedem că de la 11.000 la 12.133. Noi cumva, ca societate civilă, am reușit să schimbăm sistemul unic de salarizare, să introducem principiul de plată egală pentru munca de valoare egală, dar nu este definit, adică cumva primele schimbări se fac la nivel legislativ ca să diminuăm această discrepanță, dar totuși atunci când tu ajungi cu astfel de inițiative în Parlament, se uită sceptic la tine: „A, dar pentru ce? Dar cum? Dar de ce avem nevoie de asta”? Și mai apar și acei factori despre care vorbeam înainte de emisiune, de coaliții și alianțe, din partea cui vin aceste inițiative sau cine le înregistrează în Parlament și este foarte greu să lupți ca să modifici aceste lucruri.”
Olga Țăpordei: „Cred că trebuie să mai strângeți niște oameni în tabără, în sensul că să fie un val foarte mare și să vină din mai multe părți. Și, într-adevăr, să găsim pârghii de unde să putem să tragem ca să ne ajute să implementăm această inițiativă.”
Alina Andronache: „Noi întotdeauna facem acest lucru, ne unim organizații de tineret, e bine când se adună și alți oameni, dar până la urmă câteodată nici societatea nu conștientizează. Atunci când noi vorbim de creșe, acum trei ani, când am început acest subiect, cât de mult influențează concediul de îngrijire a
Dacă bărbatul rămâne să fie promovat, ea rămâne într-o parte. Și iarăși hai să vedem când dăm copilul la grădiniță, tocmai la trei ani. Ce facem până la trei ani? Până la trei ani avem cumva posibilitatea să-l dăm mai devreme? Nu! Și lucrul acesta deja este o barieră care ajungem să fie arătate discrepanțele salariale, în pensii, pentru că diferența la pensii e și mai mare. În Chișinău e de 30% diferența dintre pensia medie a unei femei și a unui bărbat, pe țară e de 3.800 și ceva de lei, care iarăși este în creștere, că ajunge de la salarii.
copilului, dar și creșele la dezvoltarea potențialului unei femei, lumea se uita sceptic, ca pe urmă să înțeleagă că da, de fapt, de aici pornește, pentru că în momentul acesta peste trei ani de zile femeii îi este foarte greu să se încadreze în câmpul muncii, îi este foarte greu să revină la abilitățile ei, dar ea cumva și rămâne într-o parte. Dacă bărbatul rămâne să fie promovat, ea rămâne într-o parte. Și iarăși hai să vedem când dăm copilul la grădiniță, tocmai la trei ani. Ce facem până la trei ani? Până la trei ani avem cumva posibilitatea să-l dăm mai devreme? Nu! Și lucrul acesta deja este o barieră care ajungem să fie arătate discrepanțele salariale, în pensii, pentru că diferența la pensii e și mai mare. În Chișinău e de 30% diferența dintre pensia medie a unei femei și a unui bărbat, pe țară e de 3.800 și ceva de lei, care iarăși este în creștere, că ajunge de la salarii. Noi facem, de obicei, arborele problemei. Noi avem problema și încercăm până la cele mai mici cauze și vedem că foarte multe probleme, inclusiv de ce nu avem femei în politică, încep de la concediul de îngrijire a copilului și a creșei. Și când le explicam eu femeilor deputate acum doi ani, ele cumva se uitau sceptic și eu am întrebat: „Cine dintre voi are un copil de vârstă preșcolară”? Nu aveau, aveau copii mai mari sau nu aveau deloc copii. Și atunci eu le zic: „Despre ce discutăm noi aici? De fapt, iarăși ajungem la concluzia mea”.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să investiți astăzi un leu, unde credeți că trebuie astăzi să-l investiți ca să dea pe termen scurt și pe termen lung roadă?
Alina Andronache: „Eu aș face o reformă totală a concediului de îngrijire a copilului. Eu am început acest subiect să-l vociferez public din vară, spuneam cu colegii mei de la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare că avem nevoie de flexibilitate, din partea statului astea nu sunt cheltuieli. Ceea ce propuneam noi este că, de fapt, dacă un stat cheltuie, de exemplu, 35 de mii de lei pentru concediul de îngrijire a copilului timp de trei ani, tot acești bani îi cheltuie, doar că familia decide – stă mama sau tata în concediul de îngrijire a copilului și care este durata lui. Dacă eu spun că vreau să stau un an, înseamnă că eu primesc banii ăștia într-un an, dacă e un an și jumătate – într-un an și jumătate. Iar al doilea lucru pe care trebuie să-l facă statul sunt creșele, ca să pot da după concediu copilul la creșă sau la grădiniță. Este o măsură atât de ușor de făcut, noi am calculat și formula pentru CNAS, ca să înțelegeți. Doar trebuia acest amendament înregistrat, pe care noi l-am formulat și să meargă deja, noi am propus ca această schimbare să vină din 2020, ceea ce permitea statului să bugeteze acești bani fără o problemă majoră.”
Europa Liberă: Răspunsul statului a fost, iată, cu această inițiativă votată în prima lectură - 200 de lei pe care să-i dea lunar pentru un copil până la vârsta de 18 ani.
Alina Andronache: „Și s-au găsit bani pentru această inițiativă...”
Europa Liberă: Asta ar fi o soluție? În general vreau să vă întreb, sărăcia generează asemenea momente de segregare și de discrepanțe?
Alina Andronache: „Da, da, pentru că Republica Moldova ca să se dezvolte economic, în general să se dezvolte, trebuie să valorifice potențialul uman. Asta este cea mai mare sursă a Republicii Moldova - potențialul uman. Atâta timp cât la noi o bună parte a societății nu se valorifică și nu se poate implica cu abilitățile sale în dezvoltarea statului, atunci noi pierdem și ajungem să avem discrepanțe salariale, discrepanțe în pensii, să avem discriminare în câmpul muncii și alt soi, care, de fapt, influențează și la sărăcie.”
Europa Liberă: Dar eu vreau să vorbesc la nivelul unei familii. Olga, d-ta, dacă n-ai fi o femeie de succes și ambițioasă...”
Olga Țăpordei: „Dar nu eram, am devenit...”
Europa Liberă: Ai devenit. Dar dacă rămâneai, de exemplu, în situația Cenușăresei, care capul jos, copii mulți, cu covata, fără bani îți mai ardea d-tale de idei? Pentru că eu mă gândesc la femeile de la țară la care Alina se referea, acelea, din păcate, dacă n-au nici măcar mașină de spălat cu apă curantă, cred că nu au cum s-o audă pe Alina.
Olga Țăpordei: „Sunt de acord. N-au cum s-o audă, n-au cum să audă pe nimeni, pentru că ele nu se aud pe ele și de asta și zic. Voiam să zic, de exemplu, cu creșa. S-a deschis această creșă acum câțiva ani, cineva a investit și a deschis. Știți care a fost problema? Oamenii nu aduceau copiii la creșă, pentru că femeile, eu cred că este nevoie de ceva informativ la nivel de țară, pentru că oamenii au stereotipul acesta: cum să-mi duc copilul la creșă? Copilul meu e prea mic pentru a-l duce la creșă.”
Europa Liberă: Cum să-l rup de lângă mine?...
Olga Țăpordei: „Exact! Și atunci, creșa asta s-a închis, pentru că ea nu era profitabilă. Și logic, s-a închis.”
Alina Andronache: „Ea nu era de stat. Această creșă, în primul rând, costa bani.”
Olga Țăpordei: „Costa bani, cu siguranță. De asta și zic, oamenii au investit, s-au găsit niște oameni de afaceri care au investit în această creșă, dar ea nu era profitabilă, pentru că noi nu avem educația asta de a duce copilul la creșă fiind foarte micuț. Asta și zic: noi avem o problemă mult mai serioasă, la nivel de mentalitate și la nivel de gândire că noi nu putem să ducem copilul la creșă și aici ar trebui cât mai mult să arătăm care sunt plusurile. Deci e o chestie de informare, pentru că chiar și dacă o să fie reglementat la nivel de lege și la nivel de nu știu ce, acei 200 de lei o să se găsească de unde să fie oferiți și la nivel de tot, dar mentalitatea asta n-o să permită femeilor să-și ducă copilul la creșă, cel puțin la multe din ele.”
Alina Andronache: „Lucrurile se schimbă încet. Atunci când cu colegii mei pledam pentru concediu paternal de 14 zile, pentru că este inițiativa noastră, se uitau sceptic toți la noi, începând de la minister, Parlament, societate. Atunci când apărea în presă acest subiect, erau diferite comentarii: cum să stea bărbatul acasă? și alte lucruri de genul acesta. Când a fost votată această inițiativă care foarte greu ni s-a dat, am văzut că în primele luni au fost vreo 30 de bărbați, într-un an de zile au fost 200, ca acum, anul acesta în ianuarie să aflu că noi avem aproape 5.000 de bărbați, ceea ce, de fapt, demonstrează că din 2016 până în 2019 lucrurile s-au schimbat și chiar dacă la început era o rezistență enormă din partea societății, lucrurile s-au schimbat. Și asta nu înseamnă că noi n-o să deschidem creșă, că societatea este împotrivă. Ceea ce spuneam în proiectul de lege pe care noi l-am înaintat e că, de fapt, aceste lucruri trebuie să fie targetate și făcute pe ani. Acum cea mai mare problemă este în Chișinău și în Bălți cu creșele, într-un an de zile ar trebui să se extindă serviciile de creșă aici, ca ulterior Chișinăul să devină un exemplu pentru celelalte orașe, dar și sate din Republica Moldova și lucrurile încet se vor schimba. Ca lucrurile să se schimbe la nivel de mentalitate, eu foarte mult îmi doresc în Republica Moldova să fie o lună de zile obligatoriu pentru tați concediul de îngrijire a copilului...”
Olga Țăpordei: „Ar fi frumos...”
Alina Andronache: „Pentru că eu vedeam care sunt efectele concediului paternal, pentru că acesta a fost eu cred că un element foarte important de a schimba percepțiile din partea bărbaților cu privire la implicarea în creșterea și îngrijirea copiilor. Dacă noi le mai dăm o lună, vom schimba aceste stereotipuri vizavi de cine ar trebui să crească și să îngrijească copiii în familie. Eu țin minte că am întâlnit un bărbat care mi-a mulțumit pentru concediul paternal și mi-a spus că are trei copii, la primii doi nu s-a implicat deloc, cu al treilea stând 14 zile, a zis că „eu trebuie să-i pun monument soției mele, că-i greu să stai cu copiii acasă”.”
Olga Țăpordei: „Da, și se întâmplă și conexiunea aia între el și copil, este o chestie...”
Alina Andronache: „Dacă ar mai sta o lună, s-ar schimba lucrurile foarte tare. Dacă noi vorbim despre societate și în sate, noi am avut acum doi ani un proiect – „INSPIR-O!” – pentru femei pe care noi încercam să le susținem din sate, din comunități în care femeile nu sunt la guvernare sau zero în ultimele 4-5 mandate, ca să înțelegeți, acolo de 10-12 ani stau bărbații conduc și femeile n-au fost niciodată în funcțiile de conducere. Noi am luat opt localități mici din Republica Moldova, am găsit femei acolo și le-am instruit, le-am ajutat să-și dezvolte abilitățile. După un an de zile le dam și un mini-grant ca să-și facă sau să implementeze ceva în localitățile lor. Într-un sat din Hâncești (n-am să spun care anume) am găsit un potențial enorm, câteva femei, care după asta m-au sunat și mi-au spus că refuză să participe în proiect. Le întrebam: de ce? Pentru că proiectul este destul de complicat, sunt diferite etape, teme pentru acasă, iar pentru instruire ele trebuiau să vină la Chișinău și în sat... Ce se întâmpla în sat? „Dar ce caută soția ta acolo, la Chișinău”?, „Dar cu ce umblă, cu ce se ocupă? Și tu stai acasă?...” Ba până la urmă am auzit că, de fapt, mai nu s-a aplicat și violența în familie. Și atunci este foarte complicat să-ți aperi drepturile într-un sat. O victimă a violenței îmi spunea: „În momentul în care am vrut să divorțez, am mers la părinții mei să le spun că sunt bătută de soț. Mama cu tata mi-au spus: N-ai ce căuta la noi în casă, să nu vii la noi în sat, că o să ne râdă tot satul că ai rămas pe drumuri cu doi copii.” Atunci când o altă victimă a violenței mi-a spus că a mers la preot, iar acesta i-a spus că „Asta este crucea ta, rabd-o și du-o până la capăt”.”
Olga Țăpordei: „Și vreau să zic că chestia asta este promovată oarecum și prin filmele care rulează. Aici ar trebui de privit mult mai amplu, pentru că filmele care se difuzează...”
Europa Liberă: Eu vreau să vă provoc cu ultima întrebare: Cum e să depășească - cum să-i spun mai delicat? – dorința femeilor de a rămâne în condiția asta umilitoare, dar mai ales când dintr-o comoditate, nu știu, știți mai bine motivele, ele acceptă să fie o bijuterie, un obiect sexual, să-și aranjeze viața pe lângă un macho bogat și să fie așa frumoase, să meargă în toată ziua la coafor, dar fără complicații, și nota de plată să vină de la bărbatul acesta bogat și frumos, doar și în filme, și în situații reale se încurajează un asemenea comportament când multe femei, de fapt, acceptă rolul acesta și în lupta cu dvs. uneori câștigă ele?
Alina Andronache: „Eu cred că e foarte greu să schimbi deja mentalitatea multor oameni, dar noi trebuie să luptăm pentru a o schimba; eu cred într-o creștere a unei generații fără stereotipuri, iar lucrurile astea ar trebui începute de la grădiniță, școală, mass-media și alte lucruri. Atunci când noi vorbim cum să schimbăm lucrurile, ele merg pe foarte, foarte multe filiere. În grădinițe și în școală, dacă noi o să observăm unde este locul femeii în manuale, el o să fie doar la bucătărie, doar la a crește copii și în profesie. Acesta e primul lucru pe care noi trebuie să-l schimbăm, al doilea lucru e care este atitudinea în școală asupra fetelor și a băieților, a societății și, în primul rând, educația. Al doilea lucru, spuneați corect, avem nevoie de exemple. Ca să avem aceste exemple, trebuie să le oferim acest spațiu ca să fie cât mai multe exemple. Și iarăși o să încep de la educație, creșterea și îngrijirea copilului, reforma concediului de îngrijire a copilului, creșele, ca noi încet-încet să schimbăm pe mai multe domenii și să creștem...”
Europa Liberă: Dar ați fugit de la întrebarea mea. Ce să facem cu fata asta care s-a plimbat cu Deripaska și a devenit vedetă, pentru că era însoțitoarea lui Deripaska și o să trăiască toată viața din chestia asta? Ce facem cu asta?
Alina Andronache: „Este decizia ei, doar că eu aș vrea ca pe viitor aceste decizii să nu fie influențate din cauza stereotipurilor și prejudecăților că fata trebuie să fie un obiect sexual pe lângă un bărbat. Și atunci când noi o să schimbăm această percepție, deciziile vor fi mai conștiente. M-a întrebat odată o doamnă: „Vrei să spui că toate femeile nu trebuie să mai stea acasă și să-și îngrijească copiii sau cele care au decis să stea trei ani sunt rele”? Zic: „Nu. Eu le stimez foarte mult și le respect. Noi trebuie să pornim de la premisa că suntem toți diferiți, avem dreptul de a decide, doar că aceste decizii trebuie să fie conștiente, neinfluențate de către societate...”
Europa Liberă: Adică, ceea ce spunea și Olga – decizia personală, și nu presiunea societății?
Alina Andronache: „Da, corect! Corect, decizia personală.”
Europa Liberă: Dvs. cum răspundeți la întrebarea mea provocatoare? Ce facem cu femeile care, de fapt, luptă pentru genul acesta de prezență?
Olga Țăpordei: „De a nu face nimic?”
Europa Liberă: De a nu face nimic.
Olga Țăpordei: „Să nu le dăm atenție și să nu le dăm valoare, și să nu le arătăm la TV, să le scoatem în presă ș.a.m.d. Popularitatea asta inspiră alte femei, da? Adică Dvs. ați adus un exemplu concret, despre care a scris toată presa și atunci stă o fată de 15-16 ani, când e în perioada adolescenței, și se gândește: „Ce naiba vrea mama de la mine ca să învăț? Iată fata asta (cum o cheamă) uite cum are... O să fac și eu, vreau și eu un așa mod de viață. Deci, în primul rând, să nu dăm valoare și să nu hrănim cu energie, cu apariții în presă etc., întrucât astea sunt niște exemple care nu aduc nimic bun, deci nu educă, într-un fel sau altul, societatea. De asta, dacă nu le-am dat atenție, ele nu ar fi, nimeni nu ar ști despre asta și nimeni nu ar tinde spre asta. Deci, totu-i cumva un circuit, legat.”
Alina Andronache: „De media eu sunt de acord. În Parlament se discuta acum doi ani despre legea împotriva violenței în familie asupra femeilor, a ieșit una dintre deputate, a avut un discurs foarte important la tribuna Parlamentului, iar în presă în ziua aceea a apărut că ea a slăbit și arată destul de bine și despre costumul ei. Eu eram foarte supărată, pentru că un subiect atât de important a fost redus la aceea cum arăta această femeie, de fapt, la tribuna Parlamentului. Și media foarte mult influențează sau știrile, stereotipurile astea sunt promovate și prin media drept exemple pentru fete de 15 ani, pentru că, într-adevăr, atunci când tu vorbești cu fetele de 15 ani și care sunt modele, modelele, de fapt, în cărțile de istorie, eu foarte mult fac referire la școală, pentru că noi în cărțile de istorie noi nu vedem femei-modele, noi la universități nu vedem femei-modele din istorie, dar noi avem atât de multe femei care au schimbat istoria Republicii Moldova, nu doar cea internațională, dar și a Republicii Moldova. În care cărți ele se regăsesc la școală?”
Europa Liberă: Aici o să punem punct, punct și virgulă, s-ar cuveni. Ne-am atins scopul. Oamenii care ne ascultă și se uită la noi, de fapt, ar trebui să înțeleagă un lucru: ceea ce vor femeile este foarte important pentru bărbați și în general pentru omenire. O să recurg la o comparație deocheată: cineva spunea că, dacă albinele ar dispărea din natură, foarte rapid s-ar termina în general flora și, odată cu flora, ar dispărea și fauna și ar muri și planeta. Zic că-i deocheată, pentru că femeile atunci când zic că, chipurile, au niște pofte, au niște dorințe, au niște capricii, cum le numesc uneori bărbații, mă refer la emanciparea lor, ele, de fapt, au grijă ca și albinele de bărbați, de floră, de faună, de viitorul omenirii, de viitorul planetei și cei care nu știu să aplece urechea la dorințele femeilor, la aceste dorințe ale femeilor, de fapt, sunt sinucigași. Exagerez în mod intenționat cu această concluzie, ca să vă gândiți la ceea ce au spus invitatele mele – Olga Țăpordei și Alina Andronache. Pe curând!
Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Alina Andronache și Olga Țăpordei. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele cu care v-ați obișnuit sau pe internet, la orice oră, unde e mai comod. Iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să vă invit s-o luăm de la capăt. Pe curând!
