A susținut presa moldoveană examenul alegerilor parlamentare? Doar parţial, sugerează experţii media. Puținele instituții de presă independente au fost singurele care au încercat şi, în mare parte, au reuşit să reflecte corect campania. În rest, politica editorială a principalelor media a fost strâns corelată cu interesele politice şi financiare ale patronilor. Este una din principalele concluzii ale raportului de monitorizare a Coaliţiei pentru alegeri libere şi corecte, trecute în revistă de secretara coaliţiei, Polina Panainte.
„Au existat patru concurenţi electorali care au beneficiat de o atenţie mai mare a mass-media audiovizuală, dintre care de cele mai multe ori PD, PSRM şi Partidul Şor au fost prezentate într-o lumină pozitivă de diferite canale TV, iar blocul ACUM a fost de cele mai multe ori prezentat negativ la distanţe mari de ceilalţi concurenţi electorali.”
Televiziunile din holdingurile ce ar aparține PD, PSRM şi Partidului Şor nu au fost împiedicate să reflecte părtinitor campania nici de sancțiunile înăsprite prin noul cod al audiovizualului şi care le-au fost aplicate de reglementator.
De altfel nici despre Consiliul Audiovizualului (CA) nu se poate spune că a trecut cu brio examenul acestui scrutin. O sugerează chiar şi unii membri ai instituției. Deşi campania electorală a fost cu o lună mai scurtă decât anterioarele, autoritatea din audiovizual şi-a păstrat calendarul monitorizărilor, reuşind până la finele campaniei să publice monitorizări doar pentru prima jumătate a ei şi să aplice doar o prima sancțiune mai puțin sesizabilă – amenda de 5.000 de lei, a menționat membra CA Olga Guţuţui.
„După mine este o amendă foarte mică. Codul spune foarte clar că fiecare amendă trebuie să fie proporțională inclusiv cu gravitatea încălcărilor. Eu am fost pentru aceea ca posturile care au admis mai multe abateri să fie sancționate cu amendă maximă de 10 mii de lei, ceea ce permite codul, dar noi suntem 9 membre și decizia aparține fiecărui dintre noi.”
Despre nevoia sancționării mai dure a presei s-a discutat şi după campania prezidențială din 2016. Lucrurile însă par să nu fi avansat, a remarcat șeful direcției comunicare a CEC, Corneliu Pasat.
Amenzi de 5.000 de lei în timp ce minutul de publicitate ajunge la 5.000 de dolari...
„Este destul de disproporționat mai ales dacă ne uităm şi la costul minutului de publicitate la o televiziune în raport cu sancțiunea aplicată. Se ajunge chiar până la 5.000 de dolari costul unui minut de publicitate electorală şi atunci îţi dai seama că 5.000 de lei nu e o sancțiune atât de mare. Iar noi vorbeam inclusiv despre posibilitatea aplicării unor sancțiuni de tipul lipsirii dreptului de a avea publicitate contra plată în perioada electorală.”
Legea prevede că prețul reclamei electorale nu trebuie să-l depășească pe cel al publicităţii comerciale, numai că nimeni nu verifică acest lucru, de aici şi diferenţele uriaşe între tarifele per minut care au variat de la 3 până la 4.000 de euro, a menţionat Olga Guţuţui.
„Personal cred că şi aici ar trebui să intervenim în legi pentru că altfel nu ştiu cum putem să luptăm cu asta. Poate că este cazul să stabilim în lege un preţ minim şi unul maxim pentru publicitatea electorală.”
Ea spune că trebuie clarificată şi contradicţia din Codul Electoral care lasă la latitudinea radiodifuzorilor să reflecte sau nu campania electorală, iar în același timp îi obligă pe toţi radiodifuzorii să organizeze dezbateri electorale. Sunt obligaţi să o facă inclusiv radiodifuzorii de nișă. Or, să impui o televiziune dedicată copiilor să facă dezbateri electorale e cel puţin straniu, a concluzionat Guţuţui. După părerea ei, regulamentul de reflectare a campaniei ar trebui să prevadă expres şi când se organizează aceste dezbateri, ori unele posturi TV au difuzat dezbaterile în orele dimineții de minimă audiență, în special cele la care participau candidați ai opoziției.
Expertul media Ion Bunduchi remarca într-un recent editorial că după felul în care au acționat mai multe instituții media în campania parlamentară, acestea și-au developat fidelitatea față de patronii partinici, dar și disprețul față de cetățeanul alegător. Iar acum aceleași instituții continuă să se dea drept media și, din răsputeri, încearcă să pună umărul, spune expertul, la formarea de coaliții de guvernare, trăgând plapuma ba spre un partid, ba spre altul.
