Concernul rus Gazprom a mărit cu aproximativ 25% tarifele la gazele livrate Republicii Moldova conform formulei contractuale de recalculare periodică a prețului în funcție de cel al petrolului la burse. Majorarea este valabilă de la începutul anului, dar s-a aflat de ea abia acum, după alegeri. Noua componență a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică ar trebui să ajusteze tarifele interne, în caz contrar va crește spectaculos datoria importatorului Moldovagaz față de Gazprom. Valentina Ursu a discutat cu Sergiu Tofilat, expert al organizației WatchDog.md.
Europa Liberă: Gazprom anunță oficial că ar putea sista tranzitul de gaz prin Ucraina începând cu 1 ianuarie 2020. În ce situație se pomenește Republica Moldova?
Sergiu Tofilat: „Într-o situație destul de urâtă se pomenește, pentru că tot gazul pe care îl primim noi vine prin Ucraina și dacă Federația Rusă va sista tranzitul de gaze prin Ucraina noi nu avem altă sursă.”
Europa Liberă: Dar e realist să se întâmple acest lucru?
Dacă Rusia va sista tranzitul de gaze prin Ucraina noi nu avem altă sursă...
Sergiu Tofilat: „Iată despre asta haideți să discutăm. Gazprom-ul nu este o companie independentă, este, să spunem așa, o filială a Ministerului rus de Externe. Acum, Federația Rusă a pornit o agresiune împotriva Ucrainei și sistarea tranzitului, pe care vor ei s-o realizeze, este o metodă de presiune asupra Ucrainei, pentru că o lipsește de veniturile din tranzit, peste un miliard de dolari anual. Acum, dacă Gazprom va reuși sau nu, nu e atât de simplu. Deci, Gazprom-ul acum desfășoară două proiecte de construcție a rețelelor de gaz, care să înconjoare teritoriul Ucrainei: unul prin nord – Nord Stream 2 și altul pe la sud – Turkish Stream. Dacă Gazprom reușește până la finele anului acesta să construiască aceste gazoducte, asta nu-i suficient pentru a sista tranzitul prin Ucraina, pentru că gazoductele respective trebuie prelungite și pe teritoriul Uniunii Europene. În Germania se desfășoară construcția gazoductului Eugal, care este prelungirea la Nord Stream 2, în ceea ce ține de partea de sud sunt mai multe opțiuni. Una este prelungirea Turkish Stream pe teritoriul Bulgariei, Serbiei, Ungariei și Austriei și altă opțiune este prin Grecia spre Italia. Deciziile investiționale încă n-au fost luate, deci nu putem vorbi că până la finele anului vor fi gata aceste gazoducte și, iată, din 1 ianuarie 2020 Gazprom va sista livrarea gazului. Deci mai este o chestie, chiar dacă Gazprom realizează aceste proiecte, asta nu-i va permite să sisteze totalmente tranzitul prin Ucraina, pentru că în perioadele de consum maxim Gazprom-ul va avea nevoie să folosească rețelele ucrainene. Mai sunt chestiuni tehnice, pentru că nu poți pompa o cantitate care dorești tu prin rețele, există un minimum de presiune care trebuie să fie în rețelele ucrainene, altfel gazul nu circulă. Deci, chestiuni tehnice la momentul de față se discută între Naftogaz și Gazprom cu medierea Comisiei Europene.”
Europa Liberă: În caz că se întâmplă acest lucru, Moldova este afectată în urma acestei decizii a Gazprom-ului?
Sergiu Tofilat: „Va fi afectată, însă din discuțiile cu Ministerul Economiei sunt examinate câteva scenarii cum noi am putea ieși din situația asta. Noi avem interconexiune existentă cu Ucraina și se discută dacă noi putem pompa gaz din rezervele lor din depozitele de acumulare și mai este gazoductul existent transbalcanic, prin care merge tranzitul de gaze din Moldova spre România, Grecia, Bulgaria, Turcia. El este, numai că la momentul actual în România este deficit de gaz și n-au să ne poată livra și în următorii doi-trei ani nu se preconizează îmbunătățirea situației, se desfășoară...”
Europa Liberă: Am auzit și unele voci care spun că pe viitor Moldova va putea primi din România cel mai probabil același gaz natural rusesc, doar că va costa mai mult.
Sergiu Tofilat: „Dacă se va realiza proiectul Turkish Stream și alte două proiecte care sunt acum în partea de sud-est, în piața Europei de Sud-Est, România, Bulgaria, va apărea gaz, fie că din Federația Rusă, fie că din Azerbaidjan, din altă parte, dar cu siguranță va apărea în următorii câțiva ani. Totodată, România explorează rezervele de gaz din Marea Neagră, dar asta iarăși durează, cel puțin vreo trei ani de zile. Da, s-ar putea ca noi să avem acces să cumpărăm din România gaz rusesc, însă important este pentru noi să avem mai multe surse de procurare a gazului, pentru că altfel nu vom putea negocia condiții favorabile cu Gazprom-ul. Asta-i important.”
Europa Liberă: Eu chiar am auzit constatări de felul că ar exista și partea plină a paharului, că odată cu dispariția tranzitului de gaz prin Ucraina și regiunea transnistreană, autoritățile de la Tiraspol vor depinde total de Republica Moldova – nu știu dacă-i adevărat sau nu, dar așa am auzit – și că deja Chișinăul ar putea să pună condiții. Deputații transnistreni se zice că deja discută despre modificarea bugetului lor și de la 1 aprilie vor să propună Republicii Moldova un contract nou care va prevedea energie electrică nu pe bani, dar în schimbul unei cantități de gaz. Admiteți acest lucru?
Sergiu Tofilat: „Interesantă abordare. Bine, în primul rând, schema contractuală care există astăzi, Transnistria primește gaz de la MoldovaGaz și nu-l achită. Deci nu-l livrează Gazprom-ul direct. Tehnic, da, rețelele de gaz trec întâi prin Transnistria, după aia în Moldova, dar contractual noi ne asumăm toată răspunderea pentru gazul consumat de Transnistria. Și asta se întâmplă, pentru că Gazprom-ul, folosindu-se de poziția dominantă, de monopol pe piața de gaze moldovenească, impune Republica Moldova să livreze gaz în Transnistria. Și mai sunt și alte condiții abuzive. Deci din moment ce noi vom avea o sursă alternativă, noi vom putea negocia cu totul altfel cu Gazprom-ul și vom putea cumpăra gaz de acolo unde el este mai ieftin.”
Europa Liberă: Deci credeți că dacă ar exista această interconectare pe gaz, energie electrică cu România, atunci Republica Moldova ar putea să se impună în fața Tiraspolului și prețurilor din regiune?
Sergiu Tofilat: „Cel puțin vor exista condiții tehnice și economice ca asta să fie posibil, dar evident că este nevoie de voință politică. Or, ceea ce vedem noi...”
Europa Liberă: Ce înseamnă „voință politică”?
Ceea ce vedem este lipsa dorinței autorităților să abordeze problema livrării gazelor în Transnistria...
Sergiu Tofilat: „Ceea ce vedem noi este lipsa dorinței din partea autorităților să abordeze problema cu livrarea gazelor în Transnistria, cu energia electrică pe care o procurăm noi din regiunea transnistreană. De ce? Pentru că de la momentul independenței și până în prezent au existat o sumedenie de scheme cu firme-căpușă la procurarea de energie...”
Europa Liberă: Am auzit autoritățile care au spus că au eliminat intermediarii și asta ar fi dus la scăderea tarifului la gaze?
Sergiu Tofilat: „Nu-i adevărat. Deci, pe piața de energie electrică au fost unele modificări începând cu 2017. Deci, la insistența noastră, timp de un an și jumătate la Secretariatul Comunității Energetice, ei au venit cu un ghid desfășurat...”
Europa Liberă: La insistența dvs., a cui insistență?
Sergiu Tofilat: „Experții pe energetică, colegii noștri din România, din Bruxelles, din Marea Britanie, deci noi am informat care e situația și am insistat că trebuie de venit cu un set de reguli cum să se desfășoare tenderele pentru procurarea energiei electrice, pentru că și la momentul de față noi nu avem niciun cadru legal care să oblige operatorii, Ministerul Economiei cum să desfășoare tenderele. În genere nu era prevăzut să desfășoare tendere. Și iată din ianuarie 2017 avem acest ghid propus de Secretariatul Comunității Energetice, dar el are un caracter de recomandare, deci este semnat prin ordinul Ministerului Economiei. El nu este obligatoriu și atunci noi vedem că operatorul de stat, Energocom, care, de fapt, e un director și un contabil și ei semnează contractele de procurarea a energiei și revânzarea ei către operatorii locali. Energocom nu respectă acest regulament. Ei încheie contracte cu cine doresc și când doresc. S-a văzut foarte clar în iunie 2017, când a fost semnat un nou contract cu Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldavskaia GRES), deși cu câteva luni până la asta a fost organizat tenderul, a fost câștigat de furnizorul ucrainean și două luni de zile – aprilie și mai 2017 – noi am primit energie numai din Ucraina.”
Europa Liberă: Până unde au ajuns negocierile pe marginea Pachetului energetic II cu Uniunea Europeană?
Sergiu Tofilat: „Deci, noi avem o derogare până în decembrie 2019 în ceea ce ține de limitarea serviciului de furnizare a gazelor de către proprietarii de gazoducte. Ce înseamnă asta? Cel care administrează infrastructura de gaze, toate gazoductele, el este obligat să ofere acces nediscriminatoriu oricărui furnizor care vrea să vândă gaz. Lucrul acesta este prevăzut de legislația europeană pentru a crea o concurență pe piața de gaze sau pe piața de energie electrică. Concurență nu poți avea în sensul că, uite, ai trei operatori și fiecare vine cu gazoductele sale sau cu rețelele electrice. Asta e un nonsens. Infrastructura este comună pentru toți, se stabilește tarifele de folosire a ei, dar cei care vor să vândă gaz sau energie deja concurează. Acolo creezi concurență.”
Europa Liberă: Și ca expert în domeniul energetic, vă întreb: șansele ca gazoductul Iași-Chișinău să devină funcțional sunt mici, sunt mari? Totuși, când va ajunge gazul la Chișinău prin aceste țevi?
Sergiu Tofilat: „Șansele sunt 50:50. Ori o să iasă ceva, ori n-o să iasă.”
Europa Liberă: Au fost făcute promisiuni de către autorități, au spus că s-ar putea mai întâi până la finele anului 2019, acum înțeleg că au avansat un alt termen, până în 2020 să devină funcțional.
Andrian Candu a promis că până la finele anului 2015 vom avea acest gazoduct...
Sergiu Tofilat: „Recent am înregistrat o emisiune la TV8 anume pe subiectul acesta și am pornit de la aceea că în septembrie 2014, la două săptămâni de la lansarea gazoductului Iași-Ungheni, după tăierea panglicilor, în septembrie 2014, ministrul Economiei de atunci, Andrian Candu, a promis că, iată, până la finele anului 2015 vom avea acest gazoduct. Peste două luni, în noiembrie 2014, prim-ministrul de atunci, Iurie Leancă, promitea că, iată, în august 2016, de Ziua Independenței, noi vom putea lua gaz din România. Deci, promisiuni se fac...”
Europa Liberă: Acum l-am auzit pe Pavel Filip, actualul premier...
Sergiu Tofilat: „Da, Pavel Filip spunea acum doi ani că va fi gata gazoductul până la alegerile parlamentare. La momentul de față...”
Europa Liberă: El a spus că până în 2020.
Sergiu Tofilat: „Rămâne să vedem. Cert este faptul că lucrările le va executa operatorul român, dar întrebarea de securitate energetică ține de competențele Guvernului nostru și Ministerului Economiei. Adică nouă ne trebuie să construim acest gazoduct, iar responsabilitatea a fost transmisă pe seama operatorului român. Eu, cel puțin, am încredere mai mare în operatorul român că el va realiza acest proiect decât în autoritățile noastre. Gazoductul Iași-Ungheni s-a finalizat în 2014, în luna august. Noi suntem în 2019, au trecut patru ani și jumătate și nu s-a făcut aproape nimic în acest sens. Între timp, Gazprom a construit 930 km de gazoduct, Turkish Stream, prin Marea Neagră, la o adâncime de peste 2.000 m. Deci, dacă este voință politică, și ei au făcut-o în doi ani de zile, dar noi ne chinuim de patru ani și jumătate să facem 130 km pe uscat. Despre ce vorbim noi? Nu este voință politică.”
