Cimitirul Evreiesc din Chișinău a fost practic distrus în urma unei operaţiuni numite de „reabilitare” inițiată de câteva luni de către Guvernul Republicii Moldova. Premierul Pavel Filip promitea edificarea în locul cimitirului a unui centru cultural istoric evreiesc, care să includă mai multe obiective istorice ale comunității evreiești după modelul centrului cultural evreiesc Yad Vashem. După primele lucrări de defrișare însă în cimitir mai multe pietre funerare și morminte au fost distruse.
Un fel de repetare a pogromului, așa aș descrie ceea ce am văzut azi la Chișinău, la cel mai mare cimitir al evreilor din Republica Moldova, cimitir ce se întinde pe o suprafață de 12 ha și are statut de complex de monumente ocrotite de stat.
Ceea ce se anunțase drept început al unor lucrări de curățare, deocamdată s-a soldat cu o priveliște dezastruoasă: copaci tăiați haotic, unii prăbușiți peste pietre funerare, peste gardurile de protecţie, monumente distruse, cavouri sparte. Vegetația ce ascundea altă dată ca un paravan verde a dezgolit acum dezordinea şi haosul din cimitir. Priveliștea seamănă cu un platou de la Hollywood în care se toarnă un film despre descinderea unor extratereștri care habar nu au de obiceiul pământenilor de a cinsti memoria răposaților.
De ce spun asta? Pentru că nu am văzut nicio încercare de a da de știre unui vizitator ca mine că a ajuns pe teritoriul unui cimitir intrat în lucrări de reabilitare. Dimpotrivă am avut senzația că muncitorii au acționat ce pe un șantier părăsit, cu graba hoților de copaci ori ca Indiana Jones în cavouri antice.
Deși promisa restaurare ar trebui să fie în plină desfășurare, nu am întâlnit acolo niciun muncitor. Cum n-am văzut nici panouri informative care să explice ce urmează să vedem în final, ce faze inevitabile ar trebui să suporte cimitirul transformat în șantier.
L-am contactat pentru o reacție pe rabinul comunității evreiești din Moldova Rabi Shimshon Daniel Izakson. El ne-a spus că nu comentează deocamdată starea în care a ajuns cimitirul.
Ion Ștefaniță, directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, de pe lângă Ministerul Culturii şi Cercetării, este implicat în acest proiect guvernamental de reabilitarea a cimitirului.
„Anumite distrugeri care au fost printre acele 80 de morminte, pe care le avem documentate, nu au fost cu rea-intenție. Și acum este un angajament al administrației muzeului și al administrației cimitirului de a readuce la formele inițiale mormintele care au fost afectate. Eu reiterez, a fost un proiect așteptat, este un proiect salutat și confirmat la masa rotundă care a avut loc pe data de 20 ianuarie la Parlament.”
S-au construit blocuri pe parcelele defrișate, apoi, s-a trecut la retezarea definitivă a arborilor...
Criticul de artă Vladimir Bulat, într-o postare pe Facebook, a comentat în felul următor situația recentă din cimitirul evreiesc: „O imagine ca aceasta te face să-ți iei lumea-n cap și să închizi ochii, să nu mai vezi... să amuțești, să nu-ți mai pese de faptele semenilor tăi.” El mai constată că cimitirul evreiesc s-a micșorat treptat, „s-au construit blocuri pe parcelele defrișate, apoi, s-a trecut la retezarea definitivă a arborilor mari și mici, toată vegetația a fost „epilată”, după care pietrele de pe morminte vor deveni ele însele material de construcție”.
În octombrie 2018 premierul Pavel Filip a cerut să fie elaborat un plan de acțiuni pentru reabilitarea Cimitirului evreiesc. „Luând în considerare că două treimi din cimitir sunt practic distruse, aici, în continuare, ar putea fi un centru cultural istoric evreiesc, un fel de Yad Vashem. Cimitirul care se poate de restabilit, îl restabilim, inclusiv capela, dar, în rest, aici mai poate fi un muzeu, un memorial”, spunea atunci Filip.
Starea deplorabilă în care ajunsese de mai multă vreme cimitirul evreiesc nu este o noutate, iar urmașii și rudele de peste hotare ale celor înhumați în perimetrul rămas la vedere demult nu mai fac față degradării continue. Numai că autoritățile moldovene care s-au angajat să reabiliteze cimitirul, deocamdată nu au făcut altceva decât să agraveze starea de lucruri printr-o intervenție fără urmă de pietate și încă sfidând cu premeditare experiența de recuperare a mormintelor, experiență care există în lumea civilizată.