Problema transnistreană*
Moldova a fost o țară divizată de cînd și-a cîștigat independența în 1991, amintesc cei doi analiști în publicația The American Interest. Potrivit lor, la originea separatismului transnistrean s-ar fi aflat mai curînd o dispută pe tema competiției între elite, decît chestiuni nerezolvabile de limbă și naționalitate. Forțele militare ruse, explică analiștii, ar fi intervenit pentru a opri un scurt război între Chișinău și Tiraspol, ca apoi Moscova să-și folosească statul de mediator și prezența unor mici detașamente de trupe pentru a oferi de facto sprijin pentru autoritățile de la Tiraspol și să exercite presiune politică asupra Chișinăului.
În mod ironic, apreciază analiștii americani, dacă s-a făcut un relativ progres pe plan practic, el poate fi văzut ca rezultat al unei îmbunătățiri a relațiilor între oligarhi: Plahotniuc, șeful conglomeratului transnistrian Sheriff și fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko. Acest gen de progres nu a adus cu el și o direcție spre un acord asupra statutului final al regiunii transnistrene în cadrul R. Moldova. Tiraspolul a refuzat cu îndîrjire să-și abandoneze pretențiile la independență și recunoaștere internațională.
Recentele schimbări în guvernele de la Chișinău și Kiev aduc o oarecare nesiguranță în chestiunea transnistreană. Sub Poroșenko, Ucraina a sprijinit Moldova, fiind în același timp extrem de atentă să nu dea peste cap relativa stabilitate care a prevalat în și împrejurul Transnistrei în ultimii ani. Este probabil ca un guvern Zelenski să fie mai militant anti-Rusia decît guvernul divizat din Chișinău. Ostilitatea Kievului și neîncrederea în Moscova ar putea să se transpună și atitudinea sa față de autoritățile separatiste din Tiraspol.
Rusia: Schimbare reală sau mișcări tactice ?
Declarația lui Kozak referitoare la nevoia ca Moldova să revină la vechiul sistem de reprezentare electorală și atitudinea vădită anti-Plahoniuc adoptată atît de Kozak, cît și de însuși Putin, îi fac pe analiști să discute în continuare dacă este vorba de o schimbare de spirit și un semn de poziționare mai constructivă a Kremlinului pe acest subiect și pe celelate conflicte înghețate.
Foarte mulți moldoveni pun la îndoială sinceritatea motivelor Kremlinului și pe bună dreptate. Nimeni nu știe care au fost probleme reale între Moscova și Plahotniuc, dar anumite zvonuri – se scrie în The American Interest – ar sugera că ceea ce deranjează ar fi cooperarea extinsă a lui Plahotniuc cu întreprinderea Sheriff din Transnistria, care ar fi redus influența Kremlinului pe ambele maluri ale Nistrului.
Altfel, scriu analiștii americni, ceea ce nu este clar ar fi măsura în care Putin și subordonații săi sînt pregătiți să tolereze un guvern moldovenesc care caută relații bune atît cu Rusia cît și cu Occidentul. Kozak, constată analiștii, este activ atît la Chișinău cît și la Tiraspol, chiar dacă nu este de loc sigur în ce direcție înclină. Pentru experți, importantă ar fi o abordare prudentă. Este nevoie de o angajare directă a Rusiei pentru testa dacă în poziția Moscovei se manifestă o schimbare reală. Politica Rusiei pe termen lung - conchid analiștii - a fost una de obstrucție, nu de cooperare.
Poate Vestul ajuta?
Cei doi analiști americani observă că Occcidentul a furnizat sume vaste de ajutorare în Modova, partea cea mai mare din acest ajutor pierzîndu-se într-o „gaură neagră”. Dacă există proiecte de succes, individuale, asistența occidentală nu a reușit să miște mai nimic în probleme grave al Moldovei: sărăcia persistentă, corupția, depopularea și eșecul guvernării legii.
Apariția noului guvern ar fi un prilej ca Statele Unite și UE să profite de ocazie pentru aș regîndi abordările. Ar fi o greșeală ca ele să se concentreze în primul rînd pe ajutoarele economice și financiare.
Lucrul de care Moldova are nevoie la modul cel mai disperat sînt oamenii – lumea capabilă, bine educată care să facă guvernul și instituțiile private să lucreze la toate nivelele. Cale de a aduce acasă sutele de mii de moldoveni care au părășit țara în ultimii 29 de ani, nu există în imediat.
Donatorii occidentali ar putea furniza proprii oameni pentru a sfătui moldovenii cum să construiască un guvern și o economie funcționale. Ariile cele mai importante care ar trebui să intre în atenție imediat sînt justiția și consolidarea legii, fără ca asistența să se reducă la aceste teme.
Guvernul american, mai spun experții, ar trebui trebui să ia în considerare aplicarea sancțiunilor globale Magnițki lui Plahotniuc și asistenților lui. Iar mai presus de toate ajutoarele ar trebui să fie caracterizate de condiționalitate, bazată pe transparență și efort cinstit.
La ce conduce totul?
Moldova a trecut printr-o bătălie politică și a obținut un rezultat pozitiv, dar țara nu va fi transformată instantaneu. Rezultatul imediat – conchid analiștii publicației The American Interest - oferă însă posibilități pentru o schimbare constructivă în țară și dincolo de ea. Soluția din Moldova ar putea, de asemenea, contribui la o mișcare pozitivă în geopolitica regională și europeană. Lucrul cel mai important este ca acțiunea să atace imediat toate aceste subiecte, deoarece în Moldova există acum un moment de avînt politic și de dorință populară pentru schimbare.
[Vezi prima parte a articolului aici]
