Unul era Petre Carp, locotenent, fiul marelui om politic Petre P. Carp, cel care în Consiliul de Coroană din 14 august 1916 se declarase categoric împotriva alăturării României țărilor din Antanta. Dar, acesta declara că fiii lui se vor duce la război.
Celălalt, tot Carp, tot din regimentul VII Roșiori, era locotenentul Constantin Ghe. Carp, înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. Amândoi au participat la faimoasa șarjă de la Măgheruș, în apropierea localității George Coșbuc, din județul Bistrița, când ofițerii și soldații regimentului au atacat cu sabia scoasă din teacă și cu lancea înainte.
Petre P. Carp și-a realizat destinul politic și mai puțin destinul în critica literară. Istoria nu judecă oamenii mari numai după rezultate, ci și după înălțimea concepțiilor lor și fermitatea caracteruluiEugen Lovinescu
Locotenentul C.Ghe.Carp, tatăl meumai târziu, a fost grav rănit. Locotentul Petre Carp a căzut eroic. La sângele lor comun, se adaugă sângele vărsat de ei în lupta pentru alipirea Ardealului la patria mamă.
Odată cu terminarea războiului, s-a sfârșit și cariera politică a lui Petre P.Carp care s-a retras suportând consecințele politicii sale.
De altfel, acesta și- a început viața publică ca om de cultură punând bazele societății „Junimea”, din care făceau parte Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Teodor Rosetti, Vasile Pogor. Societatea, la început culturală, a devenit mai târziu politică. Eugen Lovinescu spune că Petre P. Carp și-a realizat destinul politic și mai puțin destinul în critica literară.
Eugen Lovinescu spunea că Petre P. Carp și-a realizat destinul politic și mai puțin destinul în critica literară. „Istoria nu judecă oamenii mari numai după rezultate, ci și după înălțimea concepțiilor lor și fermitatea caracterului”, adauga criticul.
A ocupat poziții importante în Parlament și diferite ministere și a reprezentat poziția politică a României ca agent diplomatic la Viena, Berlin și Roma. El s-a preocupat în mod deosebit de poziția politică a României între cei doi mari vecini, Austro-Ungaria și Germania, pe de o parte, și Rusia țaristă, pe de altă parte.
Tot în legătură cu politica sa externă față de Rusia, iată ce a declarat Petre P. Carp în Senat, în 1877, în legătură cu Convenția prin care Rusia ne lua sudul Basarabiei: „Oricare ar fi votul dvs, fie pentru, fie contra, el nu poate fi liber atunci când trei sute de mii de baionete se află pe teirtoriul nostru, și oricare ar fi răspunderea materială care ar rezulta din votul nostru, eu resping cu toate puterile răspunderea morală a unui act făcut în asemenea condițiuni și, oricât de slab ar fi glasul meu, sunt sigur că în aceste priviri el va răzbate dintr´un unghiu al țării în altul”.
Petre P. Carp era un mare caracter - doctrinar, autoritar, cu concepții politice puternice, intransigent și de înaltă demnitate moralăEugen Lovinescu
Ca Ministru de Externe, Petre P. Carp, mie, ca ziarist îmi face deosebită plăcere să amintesc că, printre realizările sale, se numără înființarea, în 1889, a instituției de presă „Agenția Telegrafică a României”, care avea drept scop „să transmită în străinătate știrile despre România și în țară, știrile externe”.
Ce se spunea despre P.P. Carp?
Era cunoscut drept „tăios ca un cuțit și rece ca o zi de iarnă”, cum spunea alt junimist, Nicolae Gane, lupta mai întotdeauna singur pentru cinste și dreptate, cu adepți puțini, fiind și poreclit „cavalerul dreptății mâncate de lupi” de către târgoveții care treceau pe lângă casa lui.
Tot Eugen Lovinescu scria despre Petre P.Carp că „era un mare caracter, doctrinar, autoritar, cu concepții politice puternice, intransigent și de înaltă demnitate morală”.
Din arhiva istorică a Europei Libere
Deși conservator, în discursurile sale din Parlament era cunoscut ca un susținător al drepturilor țăranilor: „Un lucru însă vă cer: să-mi garantați că aveți să pironiți proprietatea în mâinile țăranului, atât și nimic mai mult”, afirma P.P.Carp în 1884. „Bogăția unei țări atârnă de câtimea averilor celor mici”, o aserțiune a sa din 1882.
De altfel P.P. Carp nu s-a sfiit niciodată să-și exprime pe față și cu toată energia sa aceste sentimente.
Se mai spune că în timpul unei călătorii spre Viena, Ministrul de Externe rus a aflat că în același tren călătorea și P.P. Carp. El și-a manifestat dorința să i se facă cunoștință cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând: „În fine, pot să cunosc și eu pe faimosul filogerman Petre P.Carp”. Iar acesta i-a răspuns în acel moment: „Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!”
Autoritatea unui om politic nu se judecă decât după două lucruri și nu se câștigă decât printr-un singur mijloc. În viața ta privată să fii corect, în viața ta publică să fii dezinteresatPetre P. Carp
Voi încheia cu permisiunea dumneavoastră cu o amintire personală din timpul când eram la școala militară din Germania, trimis împreună cu alți 200 de tineri români de către Guvernul român pentru instruire.
La sfârșitul perioadei de aclimatizare, comandantul centrului, generalul von Wede, a dorit să-și ia rămas bun de la noi. A trecut în revistă toate plutoanele de elevi organizate pe armele unde urma să fim trimiși la pregătire. La flancul drept al fiecărui pluton era un elev ales care să știe germana cât de cât. Când a ajuns la plutonul de tancuri, i-am dat eu raportul:
- „Panzer–Lehrgang Faenhnrich, Mircea Carp” / Elev la tancuri, Mircea Carp
Generalul von Wede se pregătea să meargă mai departe, dar s-a oprit brusc și m-a întrebat:
- „Sind Sie ein Vervanter von dem rumänischen vor dem Krieg, beruehmter Politiker PETRE Carp?” /Sunteți o rudă a cunoscutului politician de dinainte de război PETRE Carp?
Surprins de neașteptata întrebare, am răspuns totuși imediat:
- „Jawohl Herr General!” /Da, să traiți, domnule general
Generalul german a continuat:
- „Ein sehr geschätzer rumänischer Politiker!” /Un politician român foarte apreciat! Și a plecat mai departe.
Eu am rămas nu numai cu amintirea acestei întâlniri, dar și cu un mare semn de întrebare; când și în ce împrejurări a rămas marcat generalul von Wede de puternica personalitate a omului politic român Petre P. Carp sau poate chiar l-a cunoscut cu 25-30 de ani în urmă, pe vremea imperiului german și cum de i-a rostit numele corect în limba română!
Se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Petre P.Carp. Acum mai mult de o sută de ani, acesta pleda cu ardoare ca parlamentarii să fie un model de viață și susținând aplicarea severă a legilor, pedepsirea celor ce promovau hoția, minciuna și corupția.
El era susținătorul transformării țării într-o grădină înflorită și bogată… ca aceea de la Țibănești, care îi era atât de dragă.
În această grădină înflorită și bogată de la Țibănești, în ziua de 19 iunie 2019, a avut loc comemorarea celor 100 de ani de la moartea lui P.P. Carp, organizată de Șerban Sturdza, arhitectul-șef al Bucureștiului, unul dintre cei mai prestigioși arhitecți români contemporani și, nu în cele din urmă, strănepotul ilustrului politician.
Cu acest prilej, au avut loc slujbele religioase de pomenire a lui P.P. Carp și a familiei sale, la biserica ctitorită de familia Carp, cât și la mausoleul acesteia.
În continuare au urmat discursul lui Șerban Sturdza, profund și vizionar, conferințe, prezentări, filme, expoziții, vizite…
Șerban Sturdza, urmând pașii strămoșului său, dorește să continue educând, păstrând și dezvoltând valorile autentice pentru cei ce urmează, dorind să redea comunității satului meșteșugurile tradiționale și demnitatea meseriilor, așa cum ar fi dorit Petre P. Carp, prin legea meșteșugurilor și a școlilor profesionale, poate printr-o nouă ,,Eră nouă”!
Șerban Sturdza provoacă societatea modernă contemporană cu axioma sa - „Cum arată un viitor fără trecut ? Dar un trecut fără viitor?”
Mircea Carp și Mihai Petre Carp
Să auzim numai de bine!
Iunie 2019 München
