Europa Liberă: Dumneata, locuiești într-o zonă, în primul rând că este zonă de securitate, în al doilea rând că e o zonă tampon între ceea ce se numește Republica Transnistreană și teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Dumneata, simți cumva anume că stai în această zonă de tampon?
Irina Bărdiță: „Am copilărit doar în orașul Bender și acum am revenit în oraș după 15 ani, dar presiunea aceasta se simte destul de mare, este o barieră între moldoveni și ruși. Permanent au fost conflicte, permanent au fost insulte, au fost jigniri și cumva cineva și-a impus drepturile pe un teritoriul străin.”
Europa Liberă: Bender sau Tighina a fost teatru de război și până acum „folclorul” acesta despre numărul victimelor, despre clasa ceia de absolvenți care ar fi fost măcelărită se perpetuează. Te simți afectată de reputația proastă a Republicii Moldova în fața unor cetățeni care au pașapoarte transnistrene?
Irina Bărdiță: „Eu de fapt sunt foarte neutră și de firea mea sunt pașnică. Sunt ambasador al păcii, dar sunt apolitică, însă din partea oamenilor văd agresiunea asta și cumva ignoranța, și disprețul față de limba română. Eu oricum sunt la mine în țară, dar cumva am aderat la partea Moldovei”
Europa Liberă: De ce nu ai rămas pe partea cealaltă, cum au procedat alții? Luând la înarmare ideologia de acolo, beneficiile, gaz mai ieftin, de exemplu.
Irina Bărdiță: „Toate acestea sunt niște snoave, poate inițial au fost serviciile comunale mai ieftine, dar acum deja s-au scumpit și oamenii la fel suferă. Eu nu vreau să ies cu o dispută pe tema conflictului politic care nu se poate stinge în decurs a 28 de ani, în Republica Moldova. Nu vreau acum să mă implic tare mult în acest
Manipularea prin mass-media duce la faptul că oamenii să se urască unul pe altul...
subiect, vreau doar să zic că din toată cearta asta, pentru cei mai mari se ceartă, iar oamenii de rând au de suferit. Și cumva manipularea prin mass-media duce la faptul că oamenii să se urască unul pe altul.
De facto, noi suntem același popor, e aceeași țară și delimitează doar acea vamă impusă de ei însăși. Tot ce se petrece este de fapt o manipulare și se joacă cu viețile oamenilor. Mie limba română îmi este mult mai dragă și studiile, și job-ul, și tot m-au legat de Chișinău și de limba română. Dar eu nu urăsc orașul de unde am provenit și nu fac nici o delimitare absolută între transnistreni sau moldoveni. Ea nu există, există toți moldoveni, dar că trăiesc într-o zonă conflictuală, Transnistria.”
Europa Liberă: Acum să-ți explic de ce am insistat să intrăm pe portița asta în discuții, pentru că vreau să te întreb, ca un om de artă, faptul că îți este aproape conflictul ăsta și consecințele lui, mai cu seamă, ți-a influențat creația, orizonturile artistice?
Irina Bărdiță: „Arta mea nu a fost influențată absolut nicicum de conflictul legat de Transnistria. Dar viziunile mele politice și valorile mele, și verticalitatea mea au fost influențate. Am deprins să fiu mult mai tolerantă și mult mai înțeleaptă, mult mai diplomatică față de multe conflicte din viața mea. Anume situația de criză care este în orașul meu m-a ajutat să ajung la o inteligență politică și o înțelegere mult mai amplă a situației”
Europa Liberă: Când ne-am întâlnit și ne-am cunoscut la festivalul „Hodina”, îmi spuneai că ai făcut mai multe facultăți, ai mai multe meserii. A-i renunțat la ele în favoarea acestei ocupații care nu este bănoasă, este bătătoare de cap. De ce?
Irina Bărdiță: „Este satisfăcătoare de suflet, asta cel mai mult contează.”
Europa Liberă: Dar condiția materială tot contează.
Irina Bărdiță: „Da, sunt de acord. Mai ales în secolul în care noi trăim unde toată lumea este consumatoare și banul este cel care decide ziua de mâne. Nu pot să zic că arta nu chiar aduce bani. Eu am făcut școala de arte plastice, după asta am făcut colegiul de economie, contabilitate și economie, după am făcut și universitate. Doi ani de Universitate de asistență socială și sociologie. Nu-mi pare rău de nici una din ele. În general este un moto al meu de viață, să nu-mi pară rău de acțiunile mele. Pentru că ele m-au învățat cumva să-mi asum consecințele și să fiu foarte responsabilă de ceea ce are să urmeze. Indiferent de care ar fi rezultatul negativ sau pozitiv, el oricum este un rezultat și tot mă vizează, mă influențează pe mine direct, pentru că eu am decis să fac lucrurile acestea.
Cunoștințele pe care le-am acumulat eu și din domeniul sociologiei, și din domeniul economiei mă ajută mai departe ca eu să mă promovez și să mă lansez. Să fiu eu singur administrator al artei mele. Cunoștințele pe care eu le-am acumulat de fapt mă ajută pe mine ca eu să-mi apreciez pe bune munca mea, să pot să o lansez și s-o duc oamenilor pe piață, să pot să mă promovez de sine stătător în mediul online.”
Europa Liberă: Deci marketing de artă.
Irina Bărdiță: „Eu am comasat toate cunoștințele și cu ceea ce am vrut eu de mic copil să devin.”
Europa Liberă: Da până ajungi la Sotheby să fii licitată acolo cu o lucrare, sigur că e cale lungă și atunci cum faci ca să nu te supraapreciezi? Tinerii care aleg să meargă la școlile de pictură ei să gândesc să ajungă populari ca Iurii Matei, de exemplu. Dar până acolo ce le-ai recomanda, cum să-și construiască itinerarul, mai ales că dumneata, iaca spui, meseriile pe care le-ai însușit te ajută să fii și un marketolog bun.
Irina Bărdiță: „Un manager bun. Să nu să se mulțumească niciodată cu ceea ce au obținut. Dacă au ajuns la un punct, să găsească pe cineva care este mai bun decât ei și să compare, și să vadă că mai ai spre ce tinde.”
Europa Liberă: De ce consideri necesar să te exprimi în forma asta artistică? În ziua de azi care ai spus și dumneata - este o lume a consumului, este o vreme a pragmatismului.
Irina Bărdiță: „De ce am decis totuși calea asta mai grea? Eu sunt artist de mic copil și permanent mi-a plăcut pictura, cumva am amânat chestia asta pentru că eram conștientă de faptul că arta pe mine o să mă consume în totalitate, trebuie să fii gata să jertfești absolut orice, pentru ca tu să te poți implica 100% sau chiar 120%, să fii implicat. Și atunci când asta izvorăște din tine…”
Europa Liberă: În adolescență ai înțeles?
Irina Bărdiță: „Da. Eu înțelegeam că eu nu am crescut suficient pentru asta și eu încă nu sunt gata să jertfesc absolut tot și să mă implic, pentru că arta izvorăște din mine. Eu înțelegeam că dacă eu am să mă implic în totalitate lucrul ăsta o să-mi fure din prieteni, din timpul familiei, o să-mi fure din a cunoaște alte domenii. Eu sunt foarte curioasă de felul meu și vreau în permanent să acumulez cât mai multe cunoștințe din diverse domenii. Am încercat și pe scenă să evoluez ca artist de stand up și eu am înțeles că lucrurile acestea de fapt pe mine nu mă satisfac, toate mă plictisesc până la un moment.”
Europa Liberă: Te-am văzut mereu cu o carte în mână ce loc are lectura în acest bagaj pe care îl acumulezi?
Irina Bărdiță: „Eu permanent citesc ca să-mi îmbogățesc cunoștințele, să învăț lucruri noi.”
Europa Liberă: Da ideile de pictură de unde îți vin?
Irina Bărdiță: „Din imaginație. Voiam să vă zic o istorioară - aveam, probabil, vreo 4 sau 5 ani, eram după o intervenție chirurgicală destul de grea pentru că dormisem vreo 12 ore. Mă trezisem, eram foarte buimacă pentru că imaginile le vedeam blurate absolut, în loc de un bec vedeam 4. Într-adevăr după anestezie eram tulburată primul lucru pe care l-am cerut de la mama nu a fost nici apă, nici mâncare, nimic. Am zis: „Dă-mi te rog creioanele și albumul meu”. Mama până s-a aplecat să le ea, eu deja am adormit înapoi, dar ideea e că asta era ceea ce am vrut eu.”
Europa Liberă: Ca și copilul ăla la botez cărui i se propun câteva obiecte ca să vadă ce meserie o să aleagă. Da? Și dumneata, din starea de semiconștiență, ai ales creioanele.
Irina Bărdiță: „Eu pictez ceea ce-mi place, ceea ce simt eu și este foarte greu să aduci publicul după tine pentru că peste hotare, de fapt arta abstractă este mult mai apreciată, decât la noi în Republica Moldova. Însă treptat, treptat publicul și de aici deja începe a avea o altă viziune. Când înțelegi lucrul acesta că totul este foarte abstract și foarte subiectiv în jurul nostru, atunci începi percepe lumea și spațiul din jurul tău cu totul altfel.
Europa Liberă: Tinerii de azi sunt mai pregătiți ca să comunice cu dumneata în termenii ăștia?
Irina Bărdiță: „Da. Pentru că ei simt mai mult cu sufletul și gândesc că dincolo de aparențe.”
Europa Liberă: Eu cred că ei procesează mai repede. Nu știu dacă sunt mai sensibili decât cei vârstnici, cel puțin eu apăr generația mea. Dar la sigur ei procesează mai repede și noi când încercăm să le dăm peste mâini, că stau numai cu gadget-uri, nu cred că îi ajutăm. Poate ei își găsesc anume remediu singuri, pentru că îi așteaptă o viață tot mai dificilă și ei se pregătesc în felul ăsta.
Irina Bărdiță: „Un savant a descoperit că boala secolului, nu este de fapt gadgetul, dar este boala singurătății și generația care vine suferă mult mai mult spiritual și psihologic. Anxietatea și depresia este boala secolului electronic, era contemporană cumva s-a terminat și deja vine era tehnologiei. Noi deja am intrat în ea inconștient și peste câțiva ani se va anunța că noi suntem deja în era tehnologiilor. Noi avansăm cu un tempou accelerat și tinerii din ziua de astăzi, necătând la de toate rețelele de socializare, la toate gadgeturile ei sunt singur.
Boala secolului este anxietatea. Din acest motiv ei cumva percep lucrurile cu totul diferit, marea majoritate găsesc senzori în lucruri. Niște banalități, dar ei încearcă să găsească o consolare, o alinare, ceea ce o să le dea lor forță interioară. Într-adevăr, generația dumneavoastră este mult mai sensibilă, mult mai omenoasă, nu știu cum aș putea să definesc acest termen de omenie. Dar un simț interior al demnității și al sufletul este diferit decât sufletul care îl percep tinerii din ziua de astăzi.
