„Cu asemenea aliați, e timpul ca Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, să-l cheme la un pahar de votcă pe Vladimir Putin”.
Astfel, cu un amestec de ironie și regret, a reacționat unul dintre editorialiștii publicației Politico la problemele actuale ale secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, recenta sa vizită în Statele Unite și întâlnirea pe care acesta a avut-o cu președintele Donald Trump, cunoscut pentru atitudinea sa ambiguă față de Alianță. Totodată, la începutul lunii decembrie, la Londra, va avea loc următorul summit NATO – eveniment ce se va desfășura pe fundalul unor contradicții tot mai mari între aliați.
Donald Trump a susținut în repetate rânduri că membrii europeni ai NATO nu alocă suficiente fonduri pentru apărare, bazându-se doar pe „umbrela de securitate” a SUA. Această părere a sa nu este o noutate. Surprinzătoare sunt însă seria de declarații recente ale președintelui francez Emmanuel Macron, care a devenit subit unul dintre cei mai duri critici ai NATO și, în același timp, principalul susținător al ideii de apropiere față de Rusia lui Putin. După cum remarcă jurnalistul și analistul politic britanic, Ben Judah, în ultimele șase luni președintele Macron:
- s-a pronunțat pentru reîntoarcerea Rusiei în Consiliul Europei;
- a sprijinit revenirea Rusiei la G7/G8;
- l-a primit pe în vizită Putin;
- le-a vorbit ambasadorilor despre necesitatea normalizării relațiilor cu Rusia;
- s-a pronunțat împotriva promovării atitudinilor antirusești;
- a blocat extinderea UE;
- a declarat că NATO se află într-o stare de „moarte cerebrală”.
Ultima dintre declarații a fost făcută de Emmanuel Macron în cadrul unui interviu acordat săptămânalului britanic The Economist. Președintele francez a criticat dur acțiunile unilaterale ale Statelor Unite și Turciei în nordul Siriei, adăugând: „Instabilitatea partenerului nostru american, precum și tensiunea generală crescândă ne arată că ideea apărării europene comune ia amploare. Este vorba despre o actualizare a unui proiect european puternic, gândit strategic. Aș adăuga doar că la un anumită etapă va trebui să reconsideram rolul NATO. În opinia mea, acum asistăm la ceva foarte asemănător cu moartea creierului în cazul NATO. Trebuie să fim conștienți de acest lucru”.
Aliații NATO nu l-au susținut pe Macron. Jens Stoltenberg a declarat doar că este mult prea devreme să îngropi Alianța, care este „fundamentul securității europene și al parteneriatului transatlantic”, iar „un conflict în relațiile dintre America și Europa ar însemna o amenințare serioasă la adresa păcii”, a avertizat liderul NATO.
Vorbind recent la Berlin, Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a spus că alianța NATO este „poate, cea mai importantă alianță din istoria lumii”, deși aceasta „va trebui să se schimbe pentru a face față cerințelor vremii”. Pompeo a avertizat împotriva iluziilor despre regimurile autoritare, cum sunt cele din China sau Rusia, care sunt ambele „conduse de câte un fost ofițer KGB, își atacă vecinii și își ucid adversarii politici”.
Cancelarul german, Angela Merkel, a reacționat cu răceală la declarația lui Macron: „Emmanuel Macron a fost cam dur în exprimare. Termenii aleși de el nu coincid cu propriile mele opinii mele despre cooperarea în cadrul NATO. Parteneriatul transatlantic este extrem de important pentru noi.”
Vechea aliată al Angelei Merkel, fostul ministru german al Apărării, Ursula von der Leyen, care preia la 1 decembrie președinția Comisiei Europene, a numit NATO: „un minunat scut al libertății și una dintre ele mai puternice alianțe defensive din lume”.
Președintele Macron nu știe ce înseamnă să simți respirația fierbinte a ursului rus, suflându-ți în ceafă...
Cea mai dură mustrare a venit însă din partea premierului polonez, Mateusz Moravecki, potivit căruia declarația lui Macron ar fi una iresponsabilă. „NATO este cea mai importantă alianță politică și militară la capitolul protecției libertății și păcii. S-ar putea ca problema să rezide nu atât în cooperarea insuficientă cu SUA, ci în lipsa de reciprocitatea în cazul unor aliați europeni”. Apoi, a mai a adăugat, referindu-se la propunerile lui Macron cu privire la îmbunătățirea relațiilor cu Moscova: „Ne-am bucura să cooperăm cu o Rusie pașnică și democratică, deocamdată însă aceasta nu este așa. Președintele Macron nu știe ce înseamnă să simți respirația fierbinte a ursului rus, suflându-ți în ceafă."
Moscova, dimpotrivă, a fost cea care l-a lăudat pe președintele francez. Reacționând la declarația lui Macron despre „moartea creierului”, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că: „Acestea sunt adevărate cuvinte de aur, care redau foarte bine esența. O foarte bună definiție a actualei stări a NATO”.
Analiștii europeni își storc creerii încercând să înțeleagă ce anume stă în spatele neașteptatei turnuri politice al lui Emmanuel Macron.
Iată câteva din cele spuse de Macron în interviul său: „Rusia ar trebui să aibă dreptul la veto în cazul extinderii UE și NATO”. „În Siria, am încercat să-l dăm jos pe Assad împotriva voinței poporului [sirian]”. Cred că până și Putin se jenează să facă asemenea afirmații”.
Macron este cel care încercă să devină un președinte european - dar cu un suflet extrem de francez...
Experții din cadrul Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR) consideră că Macron are „idei serioase” în ceea ce privește Rusia și relațiile acesteia cu Europa, dar că aceste idei nu au fost deocamdată formulate decât la modul foarte general: „El simte nevoia să restabilească relațiile cu Rusia deja numai pentru că nimeni altcineva nu simte acest lucru, în timp ce un acord între SUA și Rusia sau faptul că Europa s-ar putea trezi singură în față alianței ruso-chineze - ar putea avea, în opinia sa, consecințe foarte grave”.
Iată de ce, potrivit analiștilor, căutând să găsească o soluție pentru asigurarea securității în Europa, Macron va ace eforturi să înlocuiască treptat NATO cu structuri de apărare pur europene, încercând să ajungă la un acord cu Rusia privind delimitarea zonelor de interes și, respectiv, să pună capăt conflictului ucrainean în condiții acceptabile pentru Kremlin.
Iată cum vede situația Ricard Jozvyak, corespondentul RFE/RL pentru structurile europene de la Bruxelles: „În timp ce Marea Britanie s-a blocat în meandrele Brexit-ului; Merkel părăsește treptat scena, fără să indice clar asupra vreunui succesor; SUA sunt tot mai puțin implicate în Europa, Macron este cel care încercă să devină un președinte european - dar cu un suflet extrem de francez. După cum mi-a spus recent un reprezentant al uneia dintre țările membre ale NATO din cadrul cartierului general organizației: „Macron este în multe privințe un neo-gaullist absolut. Schema sa este următoarea: pe americani – să-i țină cât mai departe; pe nemți – să-i împingă cât mai jos; pe ruși - să-i atragă; iar pe cei din Europa Centrală și de Est care au puternice tendințele pro-americane și anti-moscovite – să-i roage să închidă gura”.
Am auzit de la politicienii francezi că pacea și stabilitatea în Europa sunt imposibile fără implicarea pozitivă a Rusiei. Dacă Germania va păstra tăcerea, iar Franța își va continua mișcările în aceeași direcție - să nu ne mire faptul că, în viitorul apropiat, sancțiunile UE împotriva Kremlinului vor fi mult mai relaxate sau chiar anulate”.
În opinia analistului politic rus, Vladimir Frolov: „există trei circumstanțe care împiedică punerea în aplicare a planurilor lui Macron în ce privește apropierea de Moscova: atitudinea sceptică a rușilor față de Macron (care deocamdată este perceput de Kremlin ca o persoană destul de frivolă, care vorbește mult și frumos, dar nu poate realiza ceea ce a spus); opinia că acea consolidare a UE (pe care o caută Macron) nu este în interesul Rusiei, pentru care mult mai profitabil ar fi să slăbească, ba chiar să dezintegreze Uniunea Europeană; și, ca un nou factor, China. Căci apropierea dintre Rusia și Europa - pe care Macron și alții o vor prezenta ca pe un „plan viclean” pentru retragerea Moscovei din alianța cu Beijingul - poate crea o situație inconfortabilă pentru Federația Rusă în relațiile cu vecinul său strategic."
Cu toate acestea, Emmanuel Macron și-a găsit propriul drum spre Beijing. În timpul vizitei sale în China, săptămâna trecută, au fost semnate acorduri economice bilaterale în valoare de 15 miliarde de dolari: în domeniul energetic, industria aeronautică, agricultură și alte sectoare. În ajunul călătoriei sale în China, președintele francez a promis că va aborda „subiecte tabu” în timpul discuțiilor cu liderul țării Xi Jinping, cum ar fi: tensiunile de la Hong Kong și persecutarea minorităților etnice și religioase din Xinjiang. Deși a promis că a vorbi despre toate acestea cu „tovarășul Xi” , după ce s-a întâlnit cu el tonul afirmațiilor președintelui francez a devenit cât se poate de reconciliator, Macron afirmând că: „a îndemnat la dialog, calm și escaladarea tensiunii”.
Se pare că, la fel ca Moscova, nici Parisul nu-și dorește prea mult să se certe cu Beijingul. Totuși, despre o eventuală alianță dintre Franța, Rusia și China nu îndrăznesc să vorbească deocamdată nici măcar politologii, chiar dacă, după cu știm, aceștia au o imaginație extrem de bogată.
* Articol preluat de la serviciul rusesc al Europei Libere.
