Andrei Cociu: Nascut la 15 mai 1979 in orasul Nisporeni. A absolvit facultatea de Drept „Simion Barnutiu” la Universitatea „LUCIAN BLAGA” din Sibiu. Ulterior a facut masteratul in Dreptul Comercial la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. A activat in calitate de jurist la Spitalul din Nisporeni. Mai multi ani a activat ca antreprenor în Nisporeni, fiind patron al câtorva magazine alimentare. Instabilitatea politică și socio-economică l-a făcut să aleagă străinătatea. În 2015 a plecat în Italia, unde muncește și azi ca șofer de Tir. Tata a patru copii.
Luni
Dupa o zi de odihna in sinul familiei, incep ziua de munca dis de dimineata sau mai bine zis cu noaptea in cap. Astazi m-am trezit la ora 4:00. Ca de obicei, in timp ce imi iau cafeaua, intru sa citesc ce s-a mai intimplat in lume in timp ce eu dormeam. Imi adun toate ghindurile, calculez cam de cit timp am nevoie ca sa ajung la prima incarcare si la ora 5:00 ies din casa. La 5:30 urc in camion si pornesc la drum. Primul depozit unde am incarcare este depozitul de detergenti din Vicenza, aici incarc pentru depozitul principal din Dueville. Toate incarcarile si descarcarile le facem noi cu „liza electrica” (utilaj electric, care misca paletii). Pentru incarcare ca si pentru descarcare este nevoie de 30 – 35 minute. Este bine cind angajatul are toate conditiile pentru o munca eficienta, rapida si aproape deloc istovitoare. De foarte multe ori ma gindesc, cind si in Moldova angajatorii se vor gindi la angajati. Incarcat, astept facturile care trebuie semnate, sigilez camionul si pornesc mai departe. Camioanele sunt dotate cu sistem satelitar de urmarire, astfel Oficiul stie exact cind camionul stationeaza, cind este in rampa sau cind se deplaseaza. Datorita acestui sistem, in momentul in care ma apropii de depozit Oficiul deja are pregatite ordinile urmatoare. Ajuns la depozit, primul lucru care il fac - inregistrez facturile, gasesc rampa unde are loc descarcarea si astept rindul. Am la dispozitie 10-15 minute pentru a bea o cafea si a lua micul dejun. Intre timp, Oficiul deja imi trimite mesaj cu urmatorul ordin. Pentru azi, depozitul din Chiuppano, marfa „non food” pentru supermarketurile din Zane si Bassano. Mai schimb o vorba cu colegii de breasla, le urez o zi cat mai reusita si pornesc mai departe. Ajung la depozit. Urmeaza toate procedurile standard. Intru in depozit cu tot cu camion. 30 minute si camionul e incarcat. Datorita organizarii corecte a personalului, camioanele se incarca si se descarca foarte repede. Ma stradui sa gasesc calea cea mai scurta pentru a ajunge la timp la urmatoarea descarcare. Am ajuns la primul supermarket, am urmat procedurile standard. Am mai stat de vorba cu colegii italieni, desigur respectind distanta sociala, am mai glumit si ne-am mai incarcat cu emotii pozitive. Nici nu am observat cum camionul deja a fost descarcat si facturile semnate. Ma deplasez deja catre al doilea supermarket. Strazile sunt aglomerate. Alegerea strazii in mod corect poate evita eventualele ambuteiaje. La al doilea supermarket descarcarea la fel de repede, uneori ramine timp si pentru o cafea scurta. Nu am reusit sa respir bine ca pe satelitar deja e venit ordinul pentru urmatoarea insarcinare. Urmatoarea cursa - depozitul din Padova. Cind te intorci din cursa, tot timpul te intorci cu remorca aproape plina sau plina cu, cum le zicem noi, „goale”. Acestea pot fi paleti, lazi, cutii de carton, saci de polietilena. Toate acestea sunt reciclate. Curatenia si reciclarea sunt ultimele si cele mai importante proceduri in tot acest proces de munca. La depozitul din Dueville am incarcat produse alimentare pentru depozitul din Padova. Am luat facturile, am sigilat camionul (camionul intotdeauna pleaca si se intoarce sigilat) si am pornit la drum. Drumul spre Padova il fac pe autostrada. Autostrazile, cred, sunt cele mai bune inventii pentru economia moderna: e comoditate, rapiditate si suplinirea bugetului de stat. La Padova ajung aproape de ora 15:00, fac o pauza de 45 min. In acest timp ma stradui sa ma odihnesc un pic si ii mai sun pe ai mei sa vad ce fac. Dupa pauza intru in rampa pentru a ma descarca .Tot la acest depozit ma incarc cu incaltaminte pe care urmeaza sa o aduc la depozitul din Malo. Malo este comuna in care locuiesc. Depozitul se afla la aproape 2 km de casa mea, dar programul meu de lucru inca nu s-a incheiat, asa ca dupa descarcare plec inapoi la depozitul principal din Dueville. Ajuns acolo, imi parchez camionul, inchei programul de lucru pe azi, imi aranjez lucrurile la locul lor si, in sfirsit, pornesc acasa. E ora 19:00.
Marti
Dupa o zi de luni mai intensa, urmeaza o zi un pic mai usoara. Astazi m-am trezit aproape de ora 6:00. In timp ce iau cafeaua citesc stirile din Moldova. In fiecare zi situatia de acolo ma ingrijoreaza si mai mult. Pe mine des ma intreaba, unii asa numiti prieteni, de ce m-ar interesa ceea ce se petrece in Moldova, daca eu deja sunt stabilit in Italia? Raspunsul meu pentru voi este: Mie imi pasa de ceea ce se petrece la mine acasa, imi pasa de viitorul moldovenilor si ma doare sufletul pentru cei care se gindesc ca daca ai iesit din tara ti-e indiferent. Da! Eu am iesit din tara mea, nu si tara a iesit din inima mea!!! Ora 6:30, aud din dormitor vocea cea mai dulce din casa noastra: „tata-tata”! Gata, s-a trezit seful meu cel mai scump. Daca s-a trezit el, inseamna ca nu mai doarme nimeni! Mai am 30 minute ca sa mai stau de vorba cu toti ai mei. La 7:00 toti ma petrec pina la usa, ii sarut si cu zimbetul pe fata pornesc la munca. In scara intilnesc un vecin italian. Mai schimb cu el cate o vorba. Discutam despre situatia creata de pandemie, ne uram unul altuia o zi frumoasa si plecam fiecare in drumul lui. Ajuns la depozitul principal, imi asez lucrurile in camion si „Foc la ghete”, intr-o noua zi de incarcari si descarcari la diferite depozite si magazine. Tot aici imi incarc camionul cu produse alimentare pentru supermarketurile „Famila” din Rovigo si Cash&Carry din Ferrara. Pina la prima descarcare din Rovigo am 1:30 ore de drum. Merg pe autostrada. Din cind in cind, vad cite un camion trecind. Pe timp de pandemie autostrazile sunt practic pustii. Datorita acestui fapt ajung la timp la destinatie. Urmeaza procedura standard si iata ca in 30 de minute sunt deja pregatit pentru a merge la urmatoarea descarcare. In aproximativ 45 de minute ajung la Ferrara. Magazinierii sunt deja pregatiti pentru descarcare. In 30-35 min sunt descarcat de produse si incarcat cu „goalele”. Dupa calculele mele, la ora 14:00 trebuie sa ajung la depozitul central de la Dueville. Ma pornesc. De la oficiu imi vine mesaj ca trebuie sa schimb putin cursa si sa merg la depozitul „Naturello”, sa fiu incarcat pentru depozitul „FrigoUnicom” din San Pietro in Gu. Iata asa si a trecut ziua mea de munca, calatorind de la un depozit la altul. La ora 19:30 inchei programul si plec acasa.
Miercuri
Dupa programul nostru de munca avem dreptul la 45 ore obligatorii de odihna saptaminal. Eu mi-am ales aceste ore sa le fac miercuri si joi. Asa ca miercuri la mine e o zi de munca prescurtata. La ora 4:00 desteptarea. La 5:30 am deschis programul de lucru. Imi incarc camionul la depozitul din Dueville. La 7:30 am prima descarcare la Emisfero di Scorze, asa ca pornesc la drum ca sa ajung la timp. A doua descarcare e la Emisfero di Mirano, care e la aproximativ 60 km de depozitul central. Ca intotdeauna magazinierii sunt foarte receptivi, asa ca repejor descarcam camionul si pornesc inapoi la depozitul central. La ora 13:00 inchei programul de lucru si pornesc acasa.
Joi
Joi e zi de odihna. E ziua in care ma dedic totalmente familiei mele.
Vineri
Chiar daca astazi programul incepe la 8:30, dupa obisnuinta m-am trezit cam pe la ora 5:00. Mi-am pregatit o cafea si am iesit sa o savurez la balcon. Imi place sa privesc muntii la rasaritul soarelui. E o priveliste de nedescris. Linistea si prospetimea diminetii ma ajuta sa imi string toate ghindurile la un loc. Ora 7:30, pornesc la lucru. La 8:30 incarc camionul si pornesc la drum. Prima descarcare e la ora 14:00, la supermarketul „Super A&O di Prata”. Parcurg un drum de aproximativ 90 km. Ajung la destinatie cu o ora inainte de descarcare. Mai am timp pentru a bea o cafea. Intre timp, intilnesc un coleg sirb, mai stam cu el de vorba. Ma intreaba care e situatia in Republica Moldova? Din punctul lui de vedere, din cite a auzit, Moldova e cel mai corup stat. Mi-e greu sa-i recunosc acest fapt, dar asa este. O ora mai tarziu, mai am o descarcare la „Mega di Portenone”. La intoarcere meg sa imi incarc camionul cu ciuperci la depozitul „Funghi” di Treviso. De acolo pornesc la San Pietro in Gu, la depozitul „Frigo Unicom”. Acolo descarc camionul si pornesc la depozitul principal. Pentru azi programul de lucru se incheie la ora 19:00. Simbata pentru mine nu e zi de odihna. Asa ca la ora 3:30 e desteptarea. La 5:00 prima incarcare si pornesc la drum.