Linkuri accesibilitate

Tatiana Iojița-Bunduchi: „Îmbrățișările obișnuite sunt lăsate în urmă. Vom mai reveni la ele?”


Tatiana Iojița-Bunduchi

Rubrica „Jurnal săptămânal” la Europa Liberă.

Tatiana Iojița-Bunduchi. Născută pe 20 mai 1961. A absolvit facultatea de jurnalism la Universitatea de Stat din Moldova. A fost redactor-prezentator la Radio Moldova, corespondent special la Radio “Antena C”, producătoare și prezentatoare de emisiuni la postul de televiziune DTV, coordonatoare de proiect în cadrul Programului Mass-media, Fundația Soros Moldova. Actualmente este șefa Serviciului programe Radio Moldova Tineret.

  • Numărul susţinătorilor integrării Moldovei în Uniunea Economică Eurasiatică şi Uniunea Europeană este cam acelaşi – 41,7 % contra la - 40,1% - arată datele unui sondaj de opinie, realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldova.
  • La aproape trei decenii de la declararea independenței Republicii Moldova, pe cei mai mulţi dintre cetățeni îi preocupă sărăcia, prețurile înalte, situaţia economică şi corupţia.
  • Țările exemplare în gestionarea crizei COVID-19 au o explozie de noi cazuri de infectări.
  • Coronavirusul este „cea mai severă” urgență de sănătate publică cu care s-a confruntat vreodată Organizația Mondială a Sănătății, a spus directorul general al organizației.
  • Preferințele electorale cu 3 luni înainte de prezidențiale, expuse de experți într-un nou sondaj de opinie realizat de compania Date Inteligente arată că politicienii în care electoratul are cea mai mare încredere sunt președintele Igor Dodon și lidera PAS, Maia Sandu.

Luni

Sună deșteptătorul. Îl opresc. Deschid ochii, văd soarele pe geam și zâmbesc. De 2 ori. Prima dată la gândul că m-am trezit și sunt în viață. A 2 oară la gândul că toți oamenii mei dragi sunt sănătoși. Mulțumesc.

M-a provocat să zâmbesc la trezire un video de pe youtube al unui yoghin indian Sadhguru, care îi îndeamnă pe oameni să încerce mai mult să se bucure de viață. De ce? Pentru că la un moment dat fiecare dintre noi o să moară. Conform datelor statistice în fiecare zi pe planetă în medie mor peste 150 de mii de oameni.

În Republica Moldova – peste o sută.

Acum sunt mai mulți.

Covid-19 e în preajmă.

În timp ce mă pregătesc să plec la serviciu ascult știrile de la radio. În Europa numărul persoanelor infectate scade. În România crește.
Azi în Moldova au fost confirmate alte 120 de cazuri.

3 sunt lucrători medicali.

Încă 8 persoane au decedat.

Bilanțul morților ajunge la 748.

Bilanțul persoanelor infectate cu noul coronavirus a ajuns la 23.154 de cazuri.

16.154 de persoane s-au tratat de COVID-19.

Mă întreb: Ce sau cine ar putea opri pandemia? Și când?

Ies din casă. Nu uit masca. Cine putea presupune acum jumătate de an, că masca va deveni un accesoriu indispensabil al ținutei zilnice?

Ajung la Casa Radio. Intrarea fără mască este interzisă. Îmi dezinfectez mâinile la turnichet.

Urc la etajul 2 pe scări. Pe timp de pandemie liftul nu funcționează. E prea strâmt. Mă salut cu colegii. Îmbrățișările obișnuite sunt lăsate în urmă. Vom mai reveni la ele?

Luni e o zi plină cu multe activități manageriale. De 8 ani sunt șefă de programe la Radio Moldova Tineret. Am revenit la Radio Moldova, unde mi-am început cariera de jurnalistă.

Lucrez la raportul pentru jumătate de an de activitate a redacției. Trebuie să-l prezint mâine. Am de trimis mai multe invitații la dezbaterea publică online pe care Radio Moldova Tineret o organizează vineri, 31 iulie. Vom discuta despre cadrele medicale de azi și de mâine. Despre programul și condițiile în care activează pe timp de pandemie. O temă fierbinte. Numărul lucrătorilor medicali din R. Moldova infectați cu COVID-19 este în creștere.

Marți

Încep ziua, ca de obicei, cu un zâmbet. M-am trezit. Sunt vie, sănătoasă – merită să zâmbesc și să mulțumesc.

Deocamdată, nu facem ședințe clasice față-n-față cu cei 8 colegi din redacție. Comunicăm pe grupul închis de pe facebook. Dar îmi este dor de ședințele noastre de altă dată, când planificam, ascultam și analizam emisiunile noastre.

Se apropie dezbaterea publică online. Primesc răspuns la invitație de la doamna Ministru a Sănătății Viorica Dumbrăveanu. Mă impresionează că a avut timp să-mi scrie. Serviciul de presă mă anunță că din partea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale va participa Alexandru Holostenco - Secretar de Stat.

Mă sună Marcel Abraş - prorectorul Universității de Medicină. Alți 7 studenți rezidenți la medicină și tineri specialiști au confirmat prezența la evenimentul nostru public. Este o dezbatere din ciclul Blugi vs cravate care va fi transmisă online pe pagina de pe FB a Radio Moldova Tineret și a Fundației Friedrich Ebert Moldova, care este partenerul nostru. Și pe privesc.eu.

Urmăresc știrile despre Covid.

Alte 367 cazuri noi de infectare au fost confirmate astăzi în Republica Moldova.

19 lucrători medicali.

Încă 2 moldoveni, uciși de virus. Bilanțul morților ajunge la 753.

În pauză îl sun pe tata. O fac aproape zilnic. E în vârstă. Stă singur. De 14 ani, de când mama a decedat de cancer. Se descurcă destul de bine. Singur își face mâncare, ordine în casă, își spală hainele. Uneori mă uimește câtă energie are.

La 80 de ani ne-a rugat să-i facem cadou un laptop. A zis că vrea să fie în rând cu lumea și să poată folosi computerul. I-am cumpărat împreună cu sora un laptop. Acum îl folosește la maximum - are profil pe facebook, comunică pe messenger, pe Skype, pe Viber cu prietenii, rudele, vecinii. Este la curent cu toate noutățile. Urmărește zilnic buletinele de știri de la posturile TV și radio. Mereu s-a informat. Cunoaște cu lux de amănunte hotărârile Guvernului, legile adoptate de Parlament, le discută cu prietenii și vecinii. Citește mult. Ascultă muzică clasică. Mai nou, folosește un smartfon pe care i l-a făcut cadou sora mea. Se descurcă și cu acesta.

Am o datorie față de tata – să termin de citit memoriile pe care le-a scris acum câțiva ani. Sunt voluminoase – peste o mie de pagini. A scris despre viața lui. Despre tatăl lui - Macar Iojița, care a fost învățător tânăr la școala din satul lui natal Speia, raionul Grigoriopol. A plecat la război și nu s-a mai întors. Despre bunica Vera, mama lui tata, care a rămas văduvă de tânără și a trebuit să-și crească de una singură cei 2 băieți pe vreme de foame și lipsuri.

Despre fratele lui tata Petea, care la vârsta de 10 ani a decedat - a explodat o grenadă pe când împreună cu alți copii se juca cu armamentul găsit în grădinile colhozului pe malul Nistrului.

Am citit o bună parte din memoriile lui tata. Conțin detalii despre viața de după război a rudelor, cumetrilor, vecinilor din sat. E o scriitură mustoasă, cu multe detalii și cuvinte neaoșe din regiunea transnistreană, pe care tata le folosește și azi.

Ar fi bine să le termin de citit, până tata mai este în viață. Să-l înțeleg mai bine.

...Ne-am făcut mari emoții când, acum 3 săptămâni, tata, în plină vară a răcit. Avea febră și tuse. Medicul de familie i-a spus să cheme urgența medicală și să meargă să dea testul la COVID. Altfel, nu putea să înceapă tratamentul. În jur de 10 dimineața era deja la Centrul Covid. În ziua ceea am stat cu sufletul la gură, vorbind cu el la telefon și întrebându-l despre starea sănătății, despre condițiile de la Centru, despre atitudinea medicilor, a surorilor medicale. Nu aveam voie să intrăm pe teritoriul Centrului. Ne-am liniștit un pic, când am aflat că stă într-un salon separat și că nu comunică cu nimeni, în afară de personalul de la Centru care poartă echipamentul de protecție. La 10 seara am aflat că rezultatul testului este negativ și am respirat ușurat. Sora mea cu nepoata s-au dus cu mașina la Centru să-l aducă acasă. A doua zi doctorul i-a prescris medicamentele la distanță. După vizita la Centru Covid, tata intrase în carantină pentru 14 zile. Nu avea voie să iasă din casă. Am avut noi grijă să-i aducem medicamente și mâncare. Chiar din primele zile ale tratamentului, a scăpat de febră, și încetul cu încetul – de tuse și bronșită. Slavă Domnului! Se simte bine. E bine să-l ai pe tata în viață! E un mare noroc pentru noi – fiicele și nepoții lui. Tata mereu a avut grijă de sănătate. Cu regularitate merge să dea analizele de rutină. Este un pacient exemplar. O dată pe an – neapărat se duce la consultațiile medicilor specialiști, face proceduri de profilaxie la stomatolog. Are toți dinții de care are mare grijă.

Duminică, 2 august, e ziua lui de naștere. Împlinește 85 de ani. Prima dată în mulți ani, tata zice că nu ne vom aduna și nu vom sărbători. A zis că reușim mai târziu. Sper.

Să fii sănătos, tată! Mulți ani înainte!

Miercuri

Încep ziua cu ora de engleză. De la începutul pandemiei e online. E un curs gratuit pentru jurnaliști realizat de către asociația femeilor jurnaliste din Moldova "Viziunea Noua" în parteneriat cu Top English School of Today, finanțat de către Ambasada SUA în Moldova.

Recunosc, nu e ușor. E o mare provocare. Relația mea cu limba engleză are o vechime de peste 20 de ani. Prima dată am început să frecventez un curs de engleză pentru jurnaliștii de la Compania Teleradio-Moldova. Dar nu a durat. S-a născut copilul și nu am putut continua. Mai târziu am frecventat mai multe cursuri, care m-au ajutat să progresez, dar nu suficient. Acum vreau să duc lucrul început până la capăt. Vreau să cunosc limba engleză. Anul acesta s-a întâmplat ceva. Am început să înțeleg și să vorbesc mai bine. Desprind fraze din filme, din cântece, din emisiuni. Îmi sunt de folos aceste cunoștințe și la serviciu și în viața de zi cu zi. Cu engleza am acces la mai multe surse de informare. Și pot privi filme în original. E plăcut să asculți felul în care pronunță actorii mei preferați Cary Grant, Audrey Hepbert, Elizabeth Tailor, Harison Ford...

Urmăresc știrile.

Fostul ambasador al R. Moldova la București, Mihai Gribincea, a vorbit în cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă despre mai multe aspecte ale problemei transnistrene.

Părinți mei sunt din satul Speia, raionul Grigoriopol, de pe malul stâng al Nistrului. Moșul meu Mihail, fratele mai mic al mamei, a rămas în casa buneilor. Ne cheamă să venim pe la ei. Recunosc că nu am fost demult. Îmi este dor de satul buneilor, în care am copilărit. E un sat de care îmi amintesc cu multă căldură. În primul rând, de biblioteca răcoroasă cu poduri înalte, cu rafturile pline de cărți, unde bunica lucra bibliotecară. Era în aceeași clădire cu clubul, unde în fiecare seară erau proiectate filme. Seara, înainte de film, oamenii de diferite vârste veneau la bibliotecă. Se așezau la masa lungă de vreo 5 metri, acoperită cu o față de masă verde și răsfoiau ziare, reviste și cărți. Și azi îmi amintesc, cum oamenii râdeau în hohote uitându-se la caricaturile din revistă moldovenească de satiră și umor Chipăruș și din cea rusească Crocodil. Era o atmosferă foarte caldă la bibliotecă. Eu și sora mea mai mică Eleonora urmăream, cum bunica discută cu oamenii din sat. Era foarte sociabilă și o bună povestitoare. Bunica a fost învățătoare, dar și o bucătăreasă desăvârșită. A gătit mesele pentru mai multe nunți, cumetrii și alte petreceri din sat. Avea o mulțime de cumetre, pe care le numea „cumuște” și cu care comunica zilnic. Nu avea nevoie de telefoane mobile. Eram tare mândră să fiu nepoata Xeniei Țurcan pe care mi se părea că toată lumea o iubește și o respectă. Cu plăcintele și colțunașii bunicii au putut concura doar cele pregătite de mama și sora mai mică a mamei Mila. Ambele au fost învățătoare ca și bunica. Si ambele găteau mâncare delicioasă.

Satul buneilor mei Speia mi se părea un colțișor de rai. Casele nu erau mari, dar foarte îngrijite cu pereți dați cu var și brâie albastre. Și porțile din fier erau pictate cu flori și păsări viu colorate. Grădinile erau doldora de fructe, struguri și legume. Iar priveliștile de pe malul Nistrului erau atât de frumoase că la amintirea lor și azi mi se taie răsuflarea, cum mi se întâmpla, pe când aveam 6-9 ani, când ajungeam vara cu părinții pe coasta dealului, de unde se vedea Nistrul. Pe atunci nu erau trupe militare de grăniceri.

Joi

De la ora 9 particip la un curs privind securitatea și sănătatea în muncă. Toți șefii de subdiviziuni de la Companie sunt prezenți. A durat aproape 5 ore. E destul de greu să te instruiești online. Cum oare rezistă elevii și studenții? Și cum vor mai rezista tot anul?

O după amiază supra-aglomerată. Multă treabă organizatorică legată de dezbaterea de mâine. Primesc mesaj de la Mariana Negrean, director adjunct al Centrului de excelență în medicină și farmacie „RAISA PACALO”. Mă bucur. Avem 3 participanți-cheie și tineri. Se așteaptă un eveniment pe cinste. Sper!

Urmăresc știrile despre COVID.

Încă 396 de cazuri confirmate. 20 lucrători medicali.

9 moldoveni, uciși de virus în Moldova.

Bilanțul morților ajunge la 771.

Avem 23.947 de cazuri Covid.

Un titlu de știre: “Avem un pseudo purtat de măști, pe barbă, sub barbă, într-o ureche.” Este un citat din afirmațiile lui Nicolae Furtună - directorului Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, care mai susține că dacă cetățenii Republicii Moldova își vor schimba comportamentul, cazurile pozitive de COVID-19 vor scădea.

Am văzut și eu mai mulți oameni purtand masca pe barbă sau sub barbă în spații publice. De ce oare? Nu țin la sănătatea lor? Nu pun preț în măsurile de protecție? Nu cred în existența virusului?

Vineri

Agenda e plină cu activități. Sfârșit de lună – multe documente. Dezbaterea publică marca PMT începe la ora 2.

La 5 înregistrez jurnalul săptămînal în studioul de la Europa Liberă. Demultișor nu am mai stat în fața microfonului. Am emoții.

Discut pe messenger cu un cunoscut care, în sfârșit, are rezultatul negativ la testul COVID. Mai mult de o lună a luptat cu virusul acasă. Mă bucur pentru el.

Urmăresc știrile.

Peste 2.500 de pacienți infectați cu COVID-19 în R. Moldova se tratează la domiciliu.

Noi restricții pe plajele din România: Purtatul măștilor, obligatoriu.

Chiar dacă vacanța rămâne deocamdată un vis, urmărim știrile despre țările care își deschid granițele pentru moldoveni.

Vrem la mare.

Sperăm să ajungem.

XS
SM
MD
LG