Născută pe 24 noiembrie 1991 în satul Slobozia Mare, raionul Cahul. A terminat Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. De asemenea, a făcut studii de masterat în administrarea afacerilor internaționale. Actualmente, este contabilă la primăria comunei Slobozia Mare.
Luni
Aș dori sa ma mai odihnesc macar un pic, noaptea trecută a fost prea agitată si obositoare, însă o nouă săptămână este deja începută. Nu stiu pentru alții, dar pentru mine ziua de luni aș dori să fie ștearsă din calendar, niciodată nu reușesc sa încep săptămîna conform planurilor mele. Aștept să se trezească copii pentru a servi micul dejun, intre timp am pregatit cite o cafea pentru 3 muncitori, am discutat cu ei ce lucrări avem nevoie să ne facă și ne-am hotarît să ne deplasăm la Cahul pentru a cumpăra cele necesare. A trebuit să mergem la mai multe magazine. Cînd am ajuns acasă era după amiază, cea mică, Laura, este foarte bucuroasa de cite ori revin acasă și îmi spune „AMA” la doar 5 luni și jumatate. Toată după amiaza am petrecut-o cu copii. M-am odihnit alături de ei.
Marți
Astăzi am o trezire matinală de la pișcăturile de musculițe, după câteva minute se aude și Laura plângând, e ora de trezire! Mult timp ii dedic Laurai, de aceea se acordă și concediu de îngrijire a copilului. La ora 11:00 am ridicat un colet de la curier, cadoul pentru Cosmin, cartea Marea Enciclopedie de cultura generală. Mai am mici treburi prin centrul satului. După ce am luat prânzul am încercat sa o adorm pe Laura, dar eu am adormit inaintea ei, sigur nu pentru mult timp. La ora 15:00 am avut o sedință online, sunt membru GAL Lunca Prutului de Jos, urma să aprobăm lista aplicațiilor selectate în cadrul apelului de propuneri “Tradiție și Inovație spre o dezvoltare durabilă”. In sânul familiei începem pregătirile pentru aniversarea de mâine.
Miercuri
Astăzi este sărbătoare! Feciorul Cosmin împlinește frumoasa vârstă de 10 anișori! Dis de dimineață am mers la cumpărături (tort, cifre de aniversare, sucuri...), apoi la primărie unde mi-am ridicat un certificat de participare la cursul de educație digitală și antreprenoriat transmis de Craion Contact-Cahul. Am răspuns la cîteva mailuri, am confirmat o înscriere de participare la cursurile de instruire din cadrul programului „Femei în Afaceri”. La ora 18:00 au venit copii, eu am comandat pizza, ei au mâncat, alergat si jucat până la epuizare, Cosmin a suflat în lumânările puse pe tort, tare fericiți mai erau.
Cert este că noul coronavirus a anulat ceremoniile, nu si revederea cu puținii oameni dintre cei dragi...
Aș dori să mai văd aceasta fericire și mulțumire și pe fața adulților, dar cred că viața de astăzi este atât de complexă și imprevizibilă că ne surprinde în fiecare zi cu noi provocări. Lucru trist este că suntem adesea atât de îngrijorați în lupta cu grijile vieții încât ne oprim mai rar să reflectăm asupra frumuseților acesteia. Între timp au început să sosească și alți invitați, am făcut un grătar de mieluț, legume, am mai stat la vorba până pe înserate, la masa ne-am așezat destul de târziu, dar ne-am despărțit la fel după ora 1:00. Aniversările nu aduc numai bucuria împlinirii unei noi vârste, dar și revederea cu rudele, prietenii. Cert este că noul coronavirus a anulat ceremoniile, nu si revederea cu puținii oameni dintre cei dragi.
Joi
Ai animale, ai și griji, ai și pierderi...
În ciuda faptului ca m-am culcat destul de târziu și trezit de câteva ori pe parcursul nopții de scâncetul micuței, am avut o trezire grea la ora 6:00, trebuie sa transport cu mașina ciobanii la stână, soțul a venit după noi cu tractorul plin cu apă, cum anul acesta este o secetă nemaiîntâlnită, trebuie in fiecare zi sa duca apă la bietele animale și îmi reamintesc cuvintele lui „ai animale, ai și griji, ai și pierderi”. Ziua la stână începe dis-de-dimineaţă, când de-abia încep să apară zorii. Primul lucru pe care trebuie să-l facă un cioban este mulsul oilor.
„Mioarele nu sunt scoase la păşune până nu apare soarele. El a rămas, eu m-am întors acasă deoarece Laura încă nu era trezită și trebuie să o hrănesc, găinușele așteptau și ele la rândul lor mâncarea, cățelușa noastră Ema are doi puișori de o săptămână, ardea cu nerăbdare și ea să îi dau porția zilnică. Numai bine ce am terminat treburile și m-am întors după soț la stână, pentru că mă aștepta deja cu laptele muls de la oițe în această dimineață. M-a lăsat acasă și el a mers să facă cașul de oi, pe care îl pregătește zi de zi începând cu luna martie si până în octombrie. Fiind atât de obosita m-am pus la somn. M-am trezit cu mai multă forță și am gătit o saramura de roșii cu legume la grătar, pentru prima dată anul acesta. Seara am mers la o alta aniversare în familie.
Vineri
Soțul e mai mult cu oile. Să stai în fiecare zi la oi nu-i ușor. Este o meserie foarte grea..
Astăzi e zi de piață. Nu am mai fost cu caș de oi de mult la piață, mi-am încărcat motocicleta cu caserole și m-am pornit. Am avut spor în vânzare, m-am mai întors încă o dată după caș, pe la ora 10:30 am terminat cu piața și am mai așteptat un colet și repede m-am întors spre casă. Soțul e mai mult cu oile. Să stai în fiecare zi la oi nu-i ușor. Este o meserie foarte grea, mai ales când vin ploi, fulgere, trăsnete, vânt, grindină, călduri sufocante. Dacă nu faci cu drag şi dacă nu îţi place, nu rezişti. Deseori aud de la el: „Mi-o venit aseară-n gând, oile să mi le vând”. Dar este un fel de a zice căci știu că nu se va despărți de ele. Am lucrat mai mulți ani în străinătate. Si acolo era cu gândul la oi. Deseori îmi amintesc ce a spus el într-un interviu la Europa Liberă: când s-a născut prima oară „oaie” a spus!
Acasă nu m-am reținut prea mult, deoarece am mers la Vulcănești cu Laura cea mică, îi lăcrimează un ochișor și am zis că trebuie să o vadă un specialist. Sfârșitul săptămânii se prevede liniștit, am vizionat un film împreună cu Cosmin, el a plecat la trântă la ora 20:00, eu am rămas cu Laura să facem băiță, Mișa intră seara în casa destul de târziu, după ora 23:00. Weekend plăcut vă doresc!!!