În rândul diasporei din România și Republica Moldova biserica cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail era cunoscută ca Biserica Românească din Praga.
Era un loc de întâlnire de Paște și de Crăciun, aici erau oficiate cununii și botezuri, era un pol de comunicare pentru comunitatea românească din Cehia. În perioada pandemiei slujbele erau transmise pe canalul de Youtube al Parohiei din Praga.
Incendiul de miercuri a mistuit biserica aproape complet, iar turnul central s-a prăbușit.
Biserica ortodoxă din Praga, mistuită de flăcări
L-am găsit pe parohul bisericii, părintele Andrei Ioan Danciu, încercând să mai salveze câte ceva din lucrurile din interior din mormanul de cenușă, scrum și bucăți de lemn carbonizat.
L-am întrebat pe Părintele Andrei ce a însemnat această biserică, îngrijită de mai bine de zece ani de Parohia Ortodoxă de limbă română, pentru comunitatea românească din Praga.
„Bisericile au fost cele care au unit comunitățile în diasporă. Este punctul central al comunității. Este punctul în care oamenii se adună și din motivul însingurării și îndepărtării de țară. Un motiv în plus față de ceea ce ne aducea când eram în țară conștiința religioasă pe care o avem”, spune Părintele Andrei Danciu.
Biserica din lemn cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail aparține canonic Bisericii Cehiei și Slovaciei, care însă susține oficierea slujbelor în limbile materne ale minorităților din țară. Astfel a fost posibil ca în cadrul Bisericii cehe să poate funcționa parohia românească, spune Părintele Andrei.
„Comunitățile pe care le întâlnim aici, deși aparțin administrativ și canonic Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei, păstrează, și episcopii ocrotesc lucrul acesta, păstrează specificul național. Și este un lucru, pe de o parte, uneori și contestat, dar pe de altă parte cred că este firesc ca slujbele să aibă loc în limba ta. Mai sunt câteva parohii, acum suntem vreo cinci sau șase preoți slujitori în limba română în toată Cehia. Oamenii se adună și vin de departe, vin după cum sunt organizați, în funcție de unde se află, vin la aceste biserici să-și boteze copiii, să se cunune și așa mai departe.”
Nu mai e ca și cum am lua-o „de la capăt”, este doar a le curăța puțin de fum, de funingine și a le repune în locul lor...
În următoarele zile, biserica din lemn va fi evaluată de direcția monumente a Primăriei din Praga, structura și lemnul care poate fi salvat vor fi păstrate, după care va începe reconstrucția bisericii.
„Biserica este proprietatea orașului Praga. Am vorbit astăzi, m-au sunat de la Primăria generală și mi-au spus că după planurile pe care le au biserica va fi reconstruită. Celelalte mâini întinse sunt foarte importante, foarte necesare, dar cred că trebuie să mergem în ritmul pe care îl propune Primăria din Praga”, spune Andrei Ioan Danciu.
Membrii diasporei din România și Republica Moldova au venit deja, și ei, cu oferte de sprijin.
Biserica cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail şi Binecredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt, cum este denumirea ei completă, are o poveste impresionantă. Astfel, Biserica a fost demontată complet și reasamblată de două ori, ajungând la Praga în 1929, în calitate de exponat în cadrul unei expoziții, iar apoi cedată Cehiei de Biserica Ortodoxă din Ucraina.
Aceasta a fost construită în a doua jumătate a secolului XVII în satul ucrainean Velyki Luciky, din Ucraina de Vest. În 1793, biserica a fost cumpărată și mutată de enoriașii dintr-un sat mai prosper din apropiere, Medvedivți.
Al doilea transport al bisericii, de data aceasta la Praga, a avut loc în 1929, când biserica ucraineană a fost prezentată ca exponat în Muzeul Național din Praga, în condițiile în care, între 1919 și 1939, Transcarpatia a făcut parte din Cehoslovacia. După dezasamblarea cu grijă, biserica a fost transportată în patru vagoane de cale ferată adaptate special acestui scop.
În ultimii ani, aici se țineau slujbe duminica și lunea la care participau românii ortodocși din Praga.
L-am întrebat pe Părintele Andrei Ioan Danciu dacă mai are puterea să o ia de la capăt.
„Nici nu știu dacă mai e vorba despre a o lua de la capăt. Pentru că am luat-o o dată, când am venit la început aici, și am venit într-o situație și într-o lume cu totul necunoscută. Am venit odată cu deschiderea bisericii, nu cunoșteam comunitatea, nu cunoșteam limba, nu cunoșteam mediul… Acum, când le avem pe toate la îndemână, cred că nu mai e „de la capăt”, este doar a le curăța puțin de fum, de funingine și a le repune în locul lor.
Da, am puterea asta, pentru că trebuie să mergem mai departe, nu putem să abandonăm. M-am gândit întotdeauna și la misiunea mea ca preot. Dacă am început o lucrare, trebuie să ne silim să o ducem până la capăt. Să lăsăm pe Dumnezeu să tragă linia”, mai spune părintele Andrei Ioan Danciu, preotul Parohiei Ortodoxe de limbă română din Praga.
