Despre responsabilitate politică și orele astrale ale istoriei, Vasile Botnaru discută cu publicistul și istoricul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „După ce a ajuns obiectul unor critici fără precedent, instituția legislativă a Republicii Moldova stă în fața unui examen decisiv: fie se conformează procedurilor constituționale și pune umărul la declanșarea unor alegeri parlamentare anticipate, fie se împotmolește și mai mult în jocuri obscure, în detrimentul clarificări și consolidării cursului proeuropean al societății. Judecând după poziționările fracțiunilor parlamentare, nu există certitudine că o majoritate a membrilor parlamentului ar putea să se ridice la nivelul așteptărilor și să deschidă calea pentru o lansare a unui nou ciclu electoral.”
Europa Liberă: Există totuși un punct de unanimitate: toți se jură că o fac de dragul poporului și nu mai pot de dorul lui. Luna aceasta se împlinesc doi ani de când era ales actualul parlament, alegeri organizate atunci de guvernul Partidului Democrat, în frunte cu Pavel Filip, guvernarea fiind coordonată de autoproclamatul pentru această funcție Vlad Plahotniuc. Ce a reușit și ce nu a reușit timp de doi ani de activitate acest legislativ, cum credeți?
Gheorghe Cojocaru: „Să amintim mai întâi că actualul parlament a fost ales în baza sistemului electoral mixt: 50 de deputați au fost aleși în circumscripția națională, iar alții 51 - pe circumscripții uninominale. Timp de doi ani prin votul parlamentarilor au fost numite două guverne - al Maiei Sandu, rezultat din alianța Blocului ACUM cu Partidul Socialiștilor, demis în noiembrie 2019, și al lui Ion Chicu, instalat tot atunci printr-o asociere a socialiștilor cu democrații lui Pavel Filip. Guvernul în frunte cu Ion Chicu a beneficiat de susținerea Partidului Democrat până aproape de alegerile prezidențiale de anul trecut, când democrații, rămași în urma unor dezertări în serie cu o treime din cele 30 de mandate câștigate în alegeri, au fost scoși de Igor Dodon de la guvernare. Fenomenul trecerii dintr-o tabără în alta, sponsorizată și coordonată, după cum se bănuiește, de oligarhul fugar în complicitate cu fostul primar de Orhei, certat cu legea, la care se adaugă schemele montate în bugetul anului în curs, au compromis instituția actualului parlament.”
Europa Liberă: Grație Facebook-ului, apropo, tot ne sar în față poze. Nici nu puteai să-ți imaginezi că idila democratică cu geci albastre de acum doi ani, de acum trei ani se poate surpa atât de ușor și atât de repede. Dar astăzi cum pot fi caracterizate relațiile dintre instituția prezidențială și instituția legislativă, mai exact, dintre președinta Maia Sandu și conducerea parlamentului?
Socialiștii împreună cu gruparea „Șor” formează o majoritate nedeclarată, ostilă instituției prezidențiale...
Gheorghe Cojocaru: „Relațiile dintre cele două instituții nu pot fi altele decât cele reglementate în textul Constituției. În parlament, Partidul Acțiune și Solidaritate, care a promovat-o la președinție pe Maia Sandu, se află pe băncile opoziției parlamentare, alături de Platforma Demnitate și Adevăr, împreună cu care doi ani în urmă obțineau 26 de mandate de deputat în cadrul Blocului ACUM. Socialiștii împreună cu gruparea „Șor” formează o majoritate nedeclarată, ostilă instituției prezidențiale, iar Zinaida Greceanîi, președinta actuală a parlamentului, nu poate fi bănuită de simpatii față de Maia Sandu.”
Europa Liberă: Dar guvernul actual, ce a mai rămas din el, în frunte cu Aurel Ciocoi, prim-ministru interimar și ministru de externe, totodată, cum relaționează cu președinta Maia Sandu?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, după plecarea lui Ion Chicu din fruntea executivului, mandatul guvernului este unul limitat la gestionarea afacerilor curente, iar preluarea interimatului funcției de prim-ministru de ministrul de externe Aurel Ciocoi s-a dovedit a fi, în actualele condiții, opțiunea optimă pentru Maia Sandu. Executivul actual reprezintă zestrea lăsată Maiei Sandu de Igor Dodon, de care nu are cum se dezice în afara cadrului constituțional. Maia Sandu va trebui să încheie, într-un fel sau altul, jocurile procedurale cu o instituție legislativă compromisă în fața cetățenilor, dar care, mai mult la modul teoretic, ar mai avea înainte încă doi ani de mandat.”
Europa Liberă: Nu pot să nu vă întreb - ce impresie v-a lăsat votul de astăzi din parlament împotriva guvernului Gavriliță, prim-ministrul desemnat de Maia Sandu?
Gheorghe Cojocaru: „Odată cu acest vot de respingere a candidatului desemnat la funcția de prim-ministru s-a consumat o primă repriză dintre președinție și o majoritate parlamentară situativă, după cum își dorește mai recent noul președinte al Partidului Socialiștilor, ostilă cursului spre declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Urmează o nouă repriză, care se va consuma tot între pereții parlamentului, dar miza acestei confruntări va crește progresiv, nefiind sigur niciun rezultat.”
