Franak Viaciorka, consilierul Svetlanei Țihanovskaia, președinta aleasă a Belarusului, despre Ziua solidarității cu Belarus, abuzurile regimului Lukașenka, imposibilitatea revenirii la trecut, despre viitorul țării, implicarea tinerilor în schimbare și despre lustrația care se va face în Belarusul post-Lukașenka. Un interviu în exclusivitate acordat biroului de la Chişinău al Europei Libere, realizat în cadrul proiectului Antinostalgia – privind spre viitor.
Europa Liberă: Să vorbim mai întâi despre ceea ce s-a întâmplat duminică, 7 februarie, dată declarată Zi a solidarității cu Belarus. În multe orașe din toată lumea, inclusiv în România și Republica Moldova, au avut loc acțiuni de solidaritate cu Belarus. Cum vi s-a părut acest răspuns pe care l-ați primit la apelul Dvs.? A fost pe măsura așteptărilor, mai mult, mai puțin?
Lumea întreagă a arătat că este solidară cu Belarus, că urmărește evenimentele din Belarus...
Franak Viaciorka: „Noi am primit mai mult decât ne-am așteptat – peste 40 de țări s-au alăturat acestei acțiunii, mai mult de 40 de orașe. Au fost acțiuni de protest, pichete, instalații, arborări de drapele, multe țări au adoptat rezoluții în susținerea activiștilor și jurnaliștilor din Belarus. Au fost informații că și în Japonia guvernul a adoptat o declarație în susținerea jurnaliștilor; Costa Rica s-a alăturat… De fapt, lumea întreagă a arătat că este solidară cu Belarus, că urmărește evenimentele din Belarus.
Cel mai important însă este că acest lucru l-au văzut și l-au auzit belarușii care stau în închisori, care continuă să lupte pentru alegeri noi și cei cărora le este din ce în ce mai greu – cei care ies în fiecare zi în stradă.”
Europa Liberă: Franak Viaciorka, dar acestea sunt momente mai mult simbolice, pentru susținere morală. Se vorbește mult în ultimul timp despre faptul că Belarus are nevoie de ajutor concret. La fel de ajutor vă așteptați din partea comunității internaționale?
Franak Viaciorka: „Este clar că nimeni nu va face revoluția în locul belarușilor. Este clar că totul se decide la Minsk, Grodno, Brest – în orașele belaruse. Însă factorul extern are o importanță foarte mare, pentru că astfel are loc delegitimarea regimului – prin izolarea lui, prin nerecunoaștere. Astfel el își pierde puterea.
Un alt domeniu este necesitatea de a susține presa, activiștii, societatea civilă, noile inițiative. Este ceea ce fac anumite fundații, organizații internaționale.
Și un alt aspect este cel al justiției și dreptății – în Belarus a dispărut conformarea cu legea, în Belarus nu mai există lege, justiția nu mai funcționează în baza legii. Instanțele internaționale, jurisdicția universală, procesele de judecată strategice, curțile internaționale – toate acestea sunt instrumente pentru a-i trage la răspundere pe cei care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului. Sunt lucruri concrete, instrumente pe care le poate aplica lumea întreagă.
Numărătoarea inversă a aflării lui Lukașenka la putere deja a început…
Noi trăim în secolul XXI și niciun stat nu există în izolare totală. Pentru Lukașenka este foarte important să facă comerț, pentru el este foarte important să fie recunoscut. Și acum, după evenimentele din august, Lukașenka este izolat la maxim. Acest lucru este simțit de nomenclatură, este simțit de structurile de forță, dar și de oamenii de afaceri. Așa că numărătoarea inversă a aflării lui la putere deja a început.”
Europa Liberă: Acum este iarnă, un timp foarte nefavorabil pentru a ieși în stradă, și vedem că protestele au scăzut din amploare. Ați inițiat aceste acțiuni de solidaritate cu Belarus inclusiv pentru a ține subiectul pe agenda internațională. Ce va urma? Cum vedeți evoluând în continuare lucrurile în Belarus?
Franak Viaciorka: „Protestele nu s-au diminuat, acestea și-au schimbat forma. În fiecare zi au loc între 5 și 15 acțiuni diferite – noi le numim „marșuri ale vecinilor”, sunt acțiuni organizate în curțile de blocuri, între vecini. Între 50 și 200 de oameni ies cu drapele alb-roșii, au loc mici spectacole sau dansuri - și acestea sunt, la fel, acțiuni de protest. Ele sunt distribuite apoi prin Telegram, Youtube, Facebook și ajung la mulți alți oameni.
Așa că acțiunile de protest continuă. Însă marșurile de amploare din centrul orașului vor fi reluate când se va mai încălzi. Acum vremea este îngrozitoare – iarna în Belarus este un anotimp îngrozitor când e rece, gri, depresiv, iată de ce oamenii obișnuiesc să stea acasă. Dar în martie-aprilie toată această energie va reveni pe străzile orașelor.
Această Zi de Solidaritate pe care am lansat-o nu este doar pentru a readuce Belarusul pe agendă, deși și asta este important, desigur. A fost și ca un punct de verificare, pentru a ne evalua succesele, pentru a arăta cât de multe lucruri am obținut. Poate că unora li se pare că stăm pe loc, dar nu este așa. Am lansat un număr impresionant de inițiative noi; am câștigat spațiu; belarușii, oamenii de rând au fost susținuți de jurnaliști, activiști, celebrități – toți cei care înainte au slujit regimul lui Lukașenka au început să aibă îndoieli.
Așa că, după șase luni de la alegeri, noi am marcat astfel succesele noastre. Celebrăm succesele, dar în același timp în celebrăm și pe prietenii și aliații noștri care ne-au ajutat în tot acest timp.”
Europa Liberă: Recent, într-o conferință organizată de Atlantic Council ați spus că societatea civilă din Belarus a trecut de un Rubicon, a trecut de un punct în care lucrurile nu se mai pot întoarce la ce au fost înainte și că ce se întâmplă acum în societatea din Belarus nu poate duce decât la schimbare. Aici vreau să abordez încă una din temele discuției noastre – tinerii și votul. Cât și dacă s-a schimbat atitudinea tinerilor față de procesele electorale și față de participarea la fenomenele care au loc în societate, după alegerile prezidențiale din august? Cum a fost înainte și cum este acum?
Franak Viaciorka: „Da, a avut loc o politizare a diferitelor grupuri din societate care nu aveau o participare activă înainte – a pensionarilor, care organizează acum propriile marșuri și grupuri, construiesc rețele de comunicare prin Viber sau chat-uri care țin de anumite sectoare din oraș. Și uneori aceste grupuri sunt chiar mai active decât cele ale tinerilor. O altă categorie au fost studenții,care au fost forța motrice a acestor marșuri în special în primele luni de protest.
Orice dictatură este interesată să facă așa ca societatea să fie pasivă, depolitizată, să nu meargă la alegeri…
Și ce încercăm să facem este să-i organizăm în structuri care vor fi mai stabile, mai puțin volatile. Pentru că acum avem inițiativă, avem energie, dar nu avem structuri solide și stabile. Și Lukașenka prin aceste arestări vrea să paralizeze aceste noi structuri, aceste inițiative care au apărut în societate. De exemplu marți, pe 9 februarie, au fost judecați doi jurnaliști foarte buni – Daria Ciulțova și Ekaterina Andreeva – Belsat și Tut.by. Sunt judecați și bloggeri. Igor Losev, corespondentul Radio Svoboda, este închis deja de mai multe luni. De ca fac ei lucrurile acestea? Le fac pentru a neutraliza și a nu permite societății civile să-și construiască propriile rețele de comunicare.
Orice dictatură este interesată să facă așa ca societatea să fie pasivă, depolitizată, să nu meargă la alegeri. La noi, începând cu luna august, acest lucru s-a schimbat pentru totdeauna. Aproape 80 la sută dintre oameni știu despre proteste, majoritatea absolută le susține – unii mai activ, alții mai puțin. Dar ce am obținut este că fiecare belarus acum este interesat de politică și majoritatea absolută este gata să participe în procesele politice.”
Europa Liberă: Cum de s-a întâmplat că tinerii, care au trăit toată viața în această atmosferă de aparentă liniște, când în societate niciodată nu se întâmpla nimic, tinerii care au avut telefoane inteligente, mâncare bună, căldură în case - brusc, au simțit nevoia de libertate? Cum explicați acest lucru? De ce a avut loc această schimbare, una care s-a produs foarte repede?
Franak Viaciorka: „Cred că aici s-au suprapus mai mulți factori. Primul a fost Covid-ul, care a creat o situație critică de care autoritățile nu au fost pregătite. Acestea au eșuat complet în gestionarea acestei pandemii, au spus mereu că virusul nu există, iar în paralel oamenii mureau, se îmbolnăveau tot mai mulți și nimeni nu le oferea protecție.
Al doilea factor este cel al progresului tehnologic. Pentru că oamenii au avut la dispoziție sisteme alternative de schimb de informații. Oamenii au primit acces la Telegram, la Youtube. Anume aceste platforme au și creat infrastructura pentru mass media alternativă. Pentru că Lukașenka a investit toți cei 26 de ani în televiziunea clasică, iar acum nimeni nu mai are nevoie de aceste posturi de televiziune, pentru că toată informația este pe Telegram. Și această infrastructură nouă a permis schimbul de informații între oameni.
Iar al treilea factor este posibilitatea oamenilor de a colecta bani, de a crea fonduri de solidaritate. Totul a început cu coronavirusul, cu crearea grupului de crowdfunding #bycovid19, care aduna bani pentru medici, pentru măști, pentru aparate de ventilare. Iar apoi aceste fonduri au început să colecteze bani pentru cei represați, arestați, pentru plata amenzilor puse de autorități.
Este un gen de stalinism, stalinism pur, represiuni de care Europa de Est nu a mai văzut în ultima jumătate de secol...
Atunci când femeile s-au unit, puterea a subestimat femeile. Și femeile, în primul rând, au devenit lideri ai protestelor, iar în al doilea rând au început să-și organizeze o mișcare proprie.
Așa că a fost un șir lung de greșeli ale puterii, o mulțime de calcule eronate sau lucruri pe care le-au subapreciat sau nu le-au înțeles. Acestea au ajutat, au dus la acumularea acestui efect de mobilizare în societate.”
Europa Liberă: Dar poate că mai este posibilă o numărătoare inversă și aceste măsuri represive la care se dedau autoritățile își vor face efectul? Sunt acum în postura de avocat al diavolului…
Franak Viaciorka: „Absolut, este posibil. Este posibil să-și facă efectul și este posibil ca totul să fie făcut una cu pământul, zidit sub asfalt. Dar în felul acesta lucrurile vor putea fi oprite doar pentru o perioadă. Se pot menține o lună-două-trei. Dar atunci când „strângi șuruburile”, mecanismul de destramă mult mai repede.
Acum șuruburile sunt strânse peste măsură. Acum milițienii pur și simplu ies din mașini, în stradă, duminică seara, și îi ridică toți – sute de oameni, fără să se clarifice dacă este vreo acțiune de protest sau nu. Este un gen de stalinism, stalinism pur, represiuni de care Europa de Est nu a mai văzut în ultima jumătate de secol.
Și această „strângere de șuruburi” va fi cea care îl va forța pe Lukașenka să facă greșeli care vor duce la destrămarea acestui sistem. Poți „băga totul sub asfalt”, dar tot ce este viu oricum își face loc și de sub asfalt. Este doar o chestiune de timp când regimul se va prăbuși.”
Europa Liberă: Și în evaluarea Dvs. cam de cât timp ar fi vorba?
Franak Viaciorka: „Eu cred că noi în mod sigur vom vedea schimbări până în vară. Aici își va spune cuvântul și factorul economic, experții prognozează că efectul sancțiunilor, efectul crizei și al proastei administrări a situației se va manifesta prin luna mai. Acest lucru va influența salariile și bunăstarea oamenilor, în plus, oamenii vor reîncepe să iasă în stradă, plus că sperăm că se va amplifica susținerea internațională. Și către lunile mai-iunie autoritățile nu vor avea alte opțiuni decât să înceapă să facă cedări și să elibereze din închisori deținuții politici.”
Europa Liberă: Încă un aspect cred că ține de o anumită influență regională. Din 2013-2014 am văzut evenimentele din Ucraina, Maidanul, tinerii le-au putut vedea prin internet, chiar dacă televiziunile acționau mai mult în spiritul propagandei rusești și distorsionau acele evenimente. Apoi au fost protestele din Rusia, cazul Bolotnaia. Impresia mea este că există un gen de catalizare reciprocă a protestelor din aceste țări. Stările de spirit protestatare din Ucraina sunt văzute în Belarus, apoi cele din Belarus – în Rusia și tot așa. Vedeți anumite paralele între ceea ce s-a întâmplat în vară în Belarus și ceea ce se întâmplă acum în Rusia, acțiunile de susținere a lui Navalnîi, fenomenul #freeNavalny în TikTok, acest val masiv de proteste în special în rândul tinerilor? Nu credeți că acestea puteau fi inspirate și de protestele din Belarus?
Franak Viaciorka: „Totul este interconectat, spațiul informațional este viu. Iată de ce atunci când oamenii în Rusia urmăreau protestele din Belarus, evident că se inspirau. Protestele din Belarus au inspirat lumea întreagă, nu doar Rusia. Iată de ce și efectul acestor proteste poate fi mult mai profund și mai adânc decât doar evenimentele din Rusia.
La ruși situația este foarte complicată și cu totul diferită de a noastră…
Însă contextul e foarte diferit, situațiile sunt diferite – în Belarus noi deja am câștigat la alegeri, iar în Rusia ei deocamdată doar ies în stradă pentru Navalnîi. Desigur că formele se aseamănă, tehnologiile folosite sunt similare. Dar există și diferențe foarte mari. Eu cred totuși că natura acestor proteste este foarte diferită. Și orice s-ar spune, belarușii au șanse mult mai mari de victorie în revoluție decât are acum Rusia. Poate că va suna pesimist ce spun. Dar noi de fapt deja am câștigat și mai avem doar puțin de tot până la victorie. La ruși situația este foarte complicată și cu totul diferită de a noastră.”
Europa Liberă: Cunoașteți foarte bine situația din regiune. În toate țările noastre, foste republici sovietice, există fenomenul participării foarte reduse a tinerilor în alegeri. În Republica Moldova de exemplu doar aproximativ un sfert dintre tinerii de până la 25 de ani vin la alegeri. De ce tinerii, care trăiesc într-o lume liberă și chiar pot influența lucrurile, nu ies la alegeri? De unde vine această mentalitate? Din trecutului sovietic, când erai mânat la alegeri și știai că tu de fapt nu decizi nimic, sau e din cauza sistemului nostru educațional care nu a explicat oamenilor că participarea este importantă?
Franak Viaciorka: „Eu nu sunt sigur că neparticiparea în politică sau în alegeri este o tendință doar în Moldova și în regiune. Eu cred că în toată lumea tinerii sunt influențați mai mult de tehnologii și de modă, iar politica devine o materie fie neinteresantă, fie neînțeleasă și îndepărtată, iată de ce tinerii participă din ce în ce mai puțin. Și în mod special asta se referă la țările unde există democrație, unde oamenii înțeleg că totul se va rezolva de la sine, că oricum totul va fi bine.
Iar politizarea are loc anume în țările în care democrația nu există și unde oamenii înțeleg că aceasta este una din modalitățile reale de a-și schimba viața.
Atunci când democrația este în pericol, când oamenii simt că autoritățile încearcă să-i mintă, ei ies în stradă…
În Moldova, în plus, există problema emigrării masive și a faptului că oamenii nu își leagă viitorul de Moldova. Adică este un complex de probleme.
Eu îmi amintesc protestele din Moldova din 2009 și evenimentele care au urmat - și la voi a avut loc această politizare. Atunci când democrația este în pericol, când oamenii simt că autoritățile încearcă să-i mintă, ei ies în stradă. Adică nu este totul pierdut și nu este nimic critic în asta.
Acum în Moldova este un președinte nou, oameni noi, mulți tineri intră în politică. Și cred că este o șansă bună de a schimba această situație.
În Lituania a existat, la fel, această problemă foarte mare a emigrării și a dezinteresului față de politică, dar guvernul a făcut totul pentru a-i readuce pe cei plecați, pentru a readuce cadrele, pentru a atrage înapoi studenții care au studiat în străinătate. Este o parte a politicii de stat.”
Europa Liberă: Ați amintit Țările Baltice – una din teme pe care vroiam să le abordăm este și lustrația. Vom discuta în una din emisiunile noastre dacă este important – sau nu – atunci când construiești un stat, să te desparți de trecut, în cazul de față să faci lustrația, lucru care în Republica Moldova nu s-a întâmplat. Țările Baltice au făcut lustrația și vedem acum societăți foarte diferite și un viitor foarte diferit. Au legătură cele două lucruri între ele? Și ce planuri aveți în acest sens pentru Belarus, pentru noul Belarus?
Franak Viaciorka: „E o chestiune pe care o vor decide belarușii și noul guvern. Mandatul nostru deocamdată este de a obține alegeri noi. Pentru Svetlana Țihanovskaia s-a votat în primul rând ca pentru omul care va aduce democrația și noi alegeri, în cadrul cărora vor concura și partidele, și candidații în condiții egale.
În ceea ce privește lustrația, noi avem o Concepție a reconcilierii naționale, care prevede și pedepse pentru cei care au comis crime, și amnistiere pentru cei care nu au comis crime, chiar dacă au rămas în sistem un anumit timp. Eu cred că aici este foarte important ca fiecare parte să aleagă o abordare echilibrată și de compromis. Mai ales acum în Belarus, când Lukașenka a construit această verticală dură a puterii, noi nu putem pur și simplu prin forță să speriem acești oameni. Noi trebuie să găsim modalități de a-i aborda și să arătăm că, indiferent de rolul pe care ei l-au jucat în sistemul lui Lukașenka, ei își vor putea găsi locul în Belarusul viitorului.
Iată de ce lustrația este importantă, dar ea trebuie să fie foarte atent făcută și să-i vizeze în primul rând pe cei care se fac vinovați. Și aceasta va fi o provocare imensă pentru Belarusul de după Lukașenka.”
Europa Liberă: Dar atunci, după destrămarea URSS, lustrația care s-a întâmplat în Țările Baltice și care nu s-a făcut în Moldova, a fost ea un factor important de schimbare, care a dus la aderarea la NATO și UE, lucruri care nu s-au întâmplat în Moldova? Aici nomenclatura veche a intrat la putere și a frânat mereu aceste procese.
Franak Viaciorka: „Da, desigur, este un factor extrem de important. Țările Baltice au și fost mai puțin timp în URSS și chiar și în perioada sovietică ele au avut alt context, au avut un pic mai multă libertate.
Sarcina lustrației este ca atunci când țara se schimbă, se reformează, să nu existe posibilitate de a face cale întoarsă…
Europa Liberă: Cam același lucru s-a întâmplat și în Moldova…
Franak Viaciorka: „Da, în Moldova au avut loc reformele de piață, dar aceiași nomenclaturiști pur și simplu au primit acces la resurse și au abuzat de posibilitățile puterii pentru a-și concentra activele în propriile mâini.
Desigur, este o problemă că lustrația nu s-a făcut. Dar consider că lustrația în sine nu este o panacee, ea nu rezolvă toate problemele. Sarcina lustrației este exact de a face procesul transformării în direcția democrației și capitalismului mai puțin dureros. Sarcina lustrației este ca atunci când țara se schimbă, se reformează, să nu existe posibilitate de a face cale întoarsă.
Iată de ce este important ca acei oameni care pe timpul lui Lukașenka, în cazul nostru, au comis trădări și crime, după viitoarele alegeri să nu aibă posibilitatea de a se revanșa. Pentru aceasta este nevoie de lustrație. Dar, repet, ea nu trebuie făcută fără discernământ și nu trebuie să fie o „vânătoare de vrăjitoare”.
Pentru Moldova acum cred că este târziu să se facă lustrația, a trecut prea mult timp, mai ales dacă vorbim despre activiști și funcționari sovietici. Iar în Belarus cred că vom ajunge să discutăm acest lucru. Dar nu este tema zilei de astăzi. Acum trebuie să căutăm reconciliere și dialog pentru a scoate țara din criză.”
Europa Liberă: Aș vrea vă revenim la ce se întâmplă acum în Belarus. Când credeți că va fi posibilă revenirea Svetlanei Țihanovskaia, a președintelui ales, în Belarus, la Minsk?
Franak Viaciorka: „Eu cred că imediat ce vor începe negocierile și eliberarea deținuților politici și va apărea o anumită garanție a securității, ea va reveni imediat. A reveni astăzi înseamnă a reveni în închisoare. Nu are rost, acest lucru nu va ajuta pe nimeni. Lukașenka deocamdată încearcă să-și ia revanșa, încearcă să anihileze orice inițiative și persecută activiștii. Țihanovskaia este dată în căutare internațională în baza mai multor articole. Iată de ce revenirea ei acum nu este oportună.”
Europa Liberă: Ce i-ați spune lui Lukașenka, dacă ați avea posibilitatea de a da ochii cu el?
Franak Viaciorka: „I-aș spune doar atât: „Pleacă! Pleacă, pentru că poporul cere, poporul roagă. Și pentru toată lumea va fi mai simplu, mai bine și mai liniștit așa.”
Europa Liberă: Zilele trecute am discutat cu un tânăr de la Minsk, Miron Vitușka, care are 17 ani și care a fost printre cei arestați în luna august. El ne-a spus că percepția lui este că în societatea belarusă a fost atins un punct de non-retur și că Belarusul vechi, sovietic, nu se va mai repeta. Iar tinerii, chiar dacă vor să plece, spun că vor să învețe în străinătate pentru a reveni și a construi un Belarus nou - acestea sunt stările de spirit din societate pe care le-am văzut. Vă mulțumim pentru timpul Dvs. și pentru acest interviu!
Franak Viaciorka: „Vă mulțumesc și eu!”
