Născut la 26.02.1948, în c. Risipeni, r-nul Fălești. Absolvent al Facultăţii de Economie a Politehnicii din Chişinău şi al Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Semnează peste 30 de volume: proză scurtă („Havuzul” – 1982, „Avem de trăit şi mâine” – 1992, „Oraţie de ursitoare” – 2004 şi altele), romane („Lia” – 1983, „Totul se repetă” – 1988, „Şobolaniada” – 1998, „Al şaptelea simţ” – 2013, „Pușlamielul” - 2017, „Cu ochii celuilalt” – 2019), piese și scenete („Facă-se voia noastră” – 2008), cronici și eseuri („Ieşirea din clişeu” – 2012), publicistică („Tărâmul ambiguităților” – 2014, „Exerciții ale Reîntregirii” – 2018) şi câteva cărți pentru copii. Două volume traduse în limba rusă îi apar în 1986 – una la Chişinău și alta la Moscova, iar în 2011 romanul „Şobolaniada” (în două volume) se tipărește la Praga în limba cehă. Alte povestiri au mai fost publicate în limbile letonă, germană, mongolă, ucraineană, franceză, tătară, engleză, georgiană, engleză, azeră şi altele. Apreciat cu premii literare ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, din fosta URSS, România şi Rusia.
Luni
„Femeia este al cincilea anotimp în care Natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii” a spus Grigore Vieru la o întâlnire cu cititorii săi. Sunt pe deplin de acord cu regretatul Bădia Grigore și nu doar azi, când sărbătorim Ziua Internațională a Femeii. Luând în considerare faptul că luni e început de săptămână, am putea extinde sărbătoarea nu doar până duminică, dar și până la sfârșitul lunii. Iar dacă femeia este al cincilea anotimp, de ce să nu o sărbătorim și până la finele anotimpului, care nu e un anotimp obișnuit, al cincilea având toate șansele, firesc, să dureze și un an, inclusiv cel bisect, dar și un secol? Cu siguranță, Femeia este mâna dreaptă a lui Dumnezeu, deoarece omenirea nu a putut fi creată fără contribuția Ei, iar Adam și Eva alcătuiesc doar un simplu cuplu paradisiac.
Prima care mi-a descoperit splendorile paradisiace ale celui de-al cincilea anotimp a fost, firește, Mama care împreună cu cele două surori ale mele – Zina și Leonida – cu mare regret, fac în prezent acest lucru deja pentru îngeri. Apoi au urmat și alte femei, nenumărate, iar în prezent mă desfată cu fascinanta lume a celui de-al cincilea anotimp soția Veronica, fiica Corina și nepoțica Amelia, nora Renata și altă nepoțică Mia.
Nu am pagină pe facebook din simplul motiv că nu aș rezista tentației de a comenta postările plasate de fel de fel de „autori”, iar pentru zăbava „de-a comentatul” nu am timp. Prefer doar lectura unor texte care îmi trezesc interesul și astăzi am citit postarea unui francez, Michel Wattremez, despre Ziua Internațională a Femeii dedicată președintei Maia Sandu, doar de patru luni în această funcție. A scris doar cuvinte frumoase, la care subscriu integral și necondiționat, opinii pe care, sunt convins, le-ar confirma și alte mii și chiar sute de mii de oameni din năpăstuita Basarabie. El o compară, ca om și politician, cu Vaclav Havel al Cehiei și Slovaciei care era convins că „iubirea și adevărul trebuie să triumfe peste ură și minciună”, prețuind-o „pentru bunătatea ei, cultura ei pe cât de extinsă, pe atât de discretă, finețea și sensibilitatea, eleganța simplă (...), pentru profesionalismul său, pentru simțul ei atât al statului, cât și al societății, pentru inteligența strălucită...” Și în pofida „tirului încrucișat al tuturor curentelor politice de stânga și de dreapta”, ea mai fiind și „ținta directă a lașilor, corupților, traseiștilor, trădătorilor”, dar și a tot felul de ziariști, mercenari în solda unor escroci și hoți de miliarde, Maia Sandu rămâne a fi o șansă a Moldovei, precum și-a intitulat textul autorul francez.
Marți
De rând cu toți cei care urmăresc evoluția situației politice de la noi, eram curios să știu cu ce se va solda ultimatumul căpeteniei PSRM adresat președintei Maia Sandu. Fostul șef de stat o soma că de nu va propune Parlamentului până la 9 martie la funcția de premier persoana aleasă de el și susținută de 54 de legislatori înscriși într-o listă alcătuită ad-hoc, atunci din partea acestora vor urma niște acțiuni cu consecințe grave pentru Președintele republicii. Fiind o persoană care se ține de cuvânt și nu-și schimbă poziția și atitudinea după cum bat vânturile politice, șefa statului, firește, nu s-a lăsat provocată, iar astăzi așa-zisa „majoritate parlamentară” a hotărât să-i mai dea un răgaz de trei zile, iar clanul socialist a anunțat oficial că „PSRM va întruni joi, 11 martie, Executivul politic unde urmează să fie decis planul de acțiuni pentru salvarea țării din haosul politic, sanitar, social și economic în care se află”.
Dar cine oare a creat haosul politic, sanitar, social și economic, dacă nu tot „strălucitul” lor guvern condus de Ion Chicu?
Atâtea acțiuni iezuite ca cele ale clicii dodoniste, o gașcă cu titlu de partid politic, încă nu s-au întâmplat pe acest teritoriu dintre Prut și Nistru care pretinde a fi stat și chiar țară. E mai degrabă o colonie a Federației Ruse, iar pentru mine abreviatura RM nu se descifrează altfel decât Rezervația Moldova. Numai într-o rezervație Legea este o formalitate, minciuna e în capul mesei, iar a fura este o îndeletnicire onorabilă. Înțeleg în felul lor această realitate și o sumedenie de cetățeni care preferă să trimită în Legislativ hoți de toate calibrele și declară deschis, fără a roși măcar, că domnul deputat, votat de ei, „da, fură, însă ne dă și nouă, e un om admirabil pentru că se împarte și cu noi, în comparație cu alți hoți care nu se împart cu nimeni...”
Aproape toată ziua am lucrat în biroul meu de la Fondul literar, de altfel ca și ieri, deși a fost zi de odihnă și de sărbătoare. E pe final manuscrisul „Ramuri și rădăcini”, un proiect „de investigații genealogice”. E un subiect pe care niciodată nu m-am gândit că-l voi aborda, dar imboldul a venit de la niște date arhivistice despre neamul Rusu pe linie paternă și Tudorache pe cea maternă. Mi le-a furnizat cam un deceniu în urmă istoricul Vladimir Ciubucciu, acum un an din cauza aceluiași Covid 19 plecat și el în lumea celor drepți. Aseară am aflat că și colegii de breaslă Spiridon Vangheli, Aurelian Silvestru și Nicolae Dabija, se află internați la spital și starea lor e destul de dificilă. Firește, asemenea informații nu mă lasă rece, mai ales că de la 20 ianuarie curent până în prezent am pierdut cinci scriitori: Mihail Gheorghe Cibotaru, Efim Josanu, Pavel Pelin, Ion Bradu și Tudor Colac, ultimii trei fiind, ca și mine, „pașoptiști”, precum le spun celor născuți în 1948. O anumită vină pentru dispariția lor o poartă atât guvernul Chicu, cât și clica dodonistă care l-a dirijat nu din umbră, ci din Parlament. Vorba e că pe la finele anului trecut s-a anunțat că în Anglia a apărut o varietate a coronavirusului cu o tulpină mult mai agresivă. Toate țările din Europa și din lume au reacționat imediat și au îngrădit accesul unităților de transport și a persoanelor din această țară și numai pe aeroportul din Chișinău aterizau liber, aproape zilnic, avioane pline cu pasageri din Marea Britanie. Evident că această varietate de gripă a ajuns la noi, specialiștii au confirmat deja acest lucru, iar numărul celor infectați s-a dublat și chiar triplat, în una din zile ajungând la 1820 de bolnavi. În înverșunata și nesăbuita lor dorință de a compromite intențiile Președinției de a redresa atât situația sanitară, cât și cea politică, economică și socială clica dodonistă a mers și la acest pas criminal. Pentru ei și liderul lor un tribunal ca cel de la Nurenberg e prea puțin.
Miercuri
În aceste condiții estreme din toate punctele de vedere, mai ales economic, Ministerul culturii, educației și științei a găsit resurse să susțină financiar unul din cele trei proiecte ale Uniunii Scriitorilor prezentate la concurs și, astfel, astăzi au văzut lumina tiparului două numere ale „Revistei literare”, pentru ianuarie și februarie. În numărul doi am și eu un text despre prima mea experiență de cronicar, din 1985, pe când studiam la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Editura „Художественная литература” din capitala imperiului sovietic îmi solicitase niște „impresii de lectură” despre antologia de proză scurtă „Desant 83” din care urma să selecteze două-trei texte pentru o culegere de proză contemporană a scriitorilor români.
Deși îi propusesem pentru volumul preconizat pe toți cei 18 tineri „desant”-iști, au avut norocul să apară în limba rusă doar șase tineri prozatori: Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu (ambii deja decedați), George Cușnarencu, Sorin Preda, Hanibal Stănciulescu și Maria Holmeia. Am prezentat și pentru numerele viitoare un text dedicat regretatului coleg Pavel Pelin, care nu se numără printre prietenii mei, dar cărțile sale de proză, deși puține la număr, sunt remarcabile prin stilul său urmuzian-caragialesc și acestea nu trebuie date uitării. Am mai aflat astăzi, după ce l-am telefonat pe confratele meu Vasile Romanciuc, că și el se tratează acasă, împreună cu soția Valentina de această mizerabilă gripă de tip nou. În pofida faptului că spitalele de la noi sunt supraaglomerate și personalul medical abia de mai face față situației, sper să treacă și ei peste această calamitate, căci e mare Dumnezeu și numai în El ne e este izbăvirea.
Dat fiind că în acest an am acceptat să fiu membru al Juriului USM pentru premierea lucrărilor editate în anul 2020, de două zile citesc prima parte a trilogiei „Ilie Cătătrău, o enigmă în istoria serviciilor secrete mondiale” semnată de Mihai Babele, un autor care cunoaște acest domeniu din propria experiență profesională. Deocamdată mai sunt încă sub impresia lecturii a unui alt roman de circa 870 de pagini, (din trei părți și acesta) scris în timp de șase ani de cunoscutul ziarist Nicolae Roșca. E un fel de frescă a societății basarabene chiar de la apariția noului stat românesc pe harta lumii, o lucrare cu anumite nuanțe de pamflet și având în subtext diverse imagini alegorice.
E populat de o mulțime de personaje ale căror prototipi sunt ușor de descifrat, iar unele sunt prezente cu numele lor reale...
Chiar și autorul se regăsește în unul din personajele sale. Am mai „gustat” până acum și din romanele semnate de Nicolae Spătaru, Moni Stănilă, Ion Bogatu, Ghenadie Postolache, Claudia Partole, iar cartea Lucreției Bârlădeanu „Misterul de Est” chiar am savurat-o. În pofida pandemiei anul editorial 2020 a fost deosebit de roditor. Pe masa din biroul unde sunt înregistrate cărțile apărute în anul trecut s-a format deja o scârtă de volume: poezie, proză, publicistică, monografii, critică literară, memorii, literatură pentru copii etc. Am mari îndoieli că voi reuși să le citesc pe toate, dar împreună cu ceilalți șase colegi, membri ai Juriului, vom găsi o soluție ca fiecare carte să fie lecturată se cel puțin cinci dintre noi.
Joi
Dacă ziua de început a Săptămânii Internaționale a Femeii, dar și celelalte care au urmat, au fost reci, cu doar câteva grade peste zero, astăzi e soare și destul de confortabil, chiar dacă, vorba ceea, nu cască mâțele de cald. Am venit la Fondul literar mai târziu ca de obicei, deoarece am trecut și pe la Policlinica medicilor de familie de pe strada Socoleni din cartierul Poșta Veche unde sunt la evidență. Urma să mă consulte un medic care mi-a indicat în noiembrie trecut un tratament, deoarece nu-i plăcuse ceva în analizele medicale pe care le fac o dată la trei-patru ani. Corect și cuminte, timp de patru luni am înghițit câte o pastilă pe zi, dar spre marea mea uimire, când m-am prezentat la policlinică am aflat că mai întâi trebuia să-mi programez din timp vizita. Astfel, am aflat că acest specialist mă va putea consulta abia la mijlocul lunii aprilie, adică peste o lună, căci e un singur specialist de profil și, din lipsă de cadre medicale, este angajat în mai multe policlinici. Oricât ar părea de incredibil, dar sistemul nostru medical a ajuns într-un hal fără de hal.
Câteva ore am lucrat la manuscrisul „Ramuri și rădăcini”, căci o „rămurică” mi-a trimis niște informații despre familia sa și câteva poze de pe care urmează să identific persoanele fotografiate. Iar seara am ținut să aflu la un program televizat informativ ce decizie a luat clica dodonistă la ședința Executivului politic. După cum era și de așteptat, de data aceasta „amenințarea” lor a luat un aspect „internațional”, dacă nu hilar, ei hotărând să se „plângă” la Consiliul Europei și la Comisia de la Veneția pe faptul că Maia Sandu „le-a luat păpușile și nu vrea să se joace cu ei”. Evident, vor sesiza și Curtea Constituțională și vor cere ca președinta statului să li se supună. Or, Maia Sandu a explicat clar că au tot dreptul constituțional în cazul în care ei consideră că a încălcat ceva să organizeze un referendum pentru demiterea președintelui. Am mai aflat cu îngrijorare că astăzi numărul de oameni infectați cu Covid 19 a atins o cifră de 1896, e un record înspăimântător. Apoi am încheiat seara cu emisiunea „Cabinetul din umbră” moderat de Vitalie Călugăreanu și, ca de obicei, n-am regretat.
Vineri
Am început ziua cu o veste extrem de tristă: colegul Nicolae Dabija, „pașoptist” și el, în această noapte s-a stins. Iar ieri a plecat la Domnul și Raisa Ciobanu, colega lui de peste trei decenii cu care a împărțit pâinea și sarea de jurnalist la „Literatura și Arta”. Dumnezeu să-i odihnească cu drepții! Este de neconceput să te deprinzi cu gândul că ei nu mai sunt...
Închei însă Săptămâna Internațională a Femeii cu sentimentul că ea se va prelungi și săptămâna viitoare, până la sfârșitul Lunii Internaționale a Femeii, apoi a Primăverii Internaționale a Femeii, pentru că cel de-al Cincilea Anotimp nu are nici început și nici sfârșit, iar bărbații au mereu în preajmă femeia chiar și atunci când ea, fizic, nu este alături. Personal, de peste două decenii o am acasă pe soția Veronica Boldișor, la serviciu, de mai bine de trei decenii, pe Ana Ciumac, în biblioteci, în magazine, transport, instituții publice și private tot femei și femei. Iar în suflet și în gânduri e mai întâi Corina, fiica stabilită de peste zece ani în Germania, apoi verișoare, cumnate, nănașe, prietene, una și una...
M-am izolat în biroul meu ca să pot încheia lectura cărții despre Ilie Cătătrău...
Deja timp de un an din cauza restricțiilor de pandemie, personalul administrativ al Uniunii Scriitorilor, vreo 7-8 persoane, se prezintă la serviciu pe rând, câte o zi pe săptămână, dar astăzi a venit și Arcadie Suceveanu. În calitatea sa de președinte al Uniunii Scriitorilor a fost pus în situația să acorde mai multe interviuri în legătură cu trecerea în eternitate a colegului, membru al Consiliului USM, Nicolae Dabija. Ca să nu fiu deranjat de vizitatorii care și în aceste timpuri vitregi, oricum, trec pe aici, m-am izolat în biroul meu ca să pot încheia lectura cărții despre Ilie Cătătrău. Este o narațiune ce ține mai mult de genul documentaristicii, dar subiectul e destul de incitant. Ce mamă de film ar ieși, dacă s-ar găsi un scenarist, un regizor și un producător pe potrivă! Evident, și un sac de bani. Mâine îi vine rândul volumului „Satisfacție” de Mihaela Perciun, apărut la editura „Junimea” din Iași, unde am și eu inclus în planul de lucru pe anul în curs culegerea de proză scurtă „De-ale lui Gheorghe”. Cu voia Domnului, sper să ajung s-o am până în toamnă pe masa la care scriu și citesc.
Nicolae Rusu