Alături de știrea publicată de ziare.com despre marșurile organizate ieri în mai multe orașe mari ale Republicii Moldova, după modelul celor organizate în Rusia de 9 mai, o analiză apărută pe veridica.ro trece în revistă etapele percepției publice și politice din țara vecină asupra acestei date. Se pornește de la observația că, „Potrivit unui sondaj, în 2018 49% dintre respondenți regretau destrămarea Uniunii Sovietice, iar 40% ar fi votat pentru reconstituirea ei. În același timp, potrivit cercetărilor sociologice recente, aproximativ 35% ar vota pentru unirea cu România”, deși numărul nostalgicilor după URSS nu pare să scadă. Cornel Ciobanu, care semnează, reamintește că Revoluția bolșevică a fost sărbătorită la Chișinău „până la începutul anilor 2010, care au marcat și pierderea puterii de către Partidul Comuniștilor care dominase decada anterioară”. 9 mai este considerată de ruși (implicit și de mulți moldoveni) Ziua victoriei împotriva nazismului. Pentru europeni este însă Ziua Europei, marcând sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Explicația : „În Europa, războiul se încheiase pe 8 mai, când a capitulat Germania nazistă, doar că la Moscova era deja 9 mai”. Igor Dodon a profitat și anul acesta să-i sperie pe moldoveni că președintele Maia Sandu va anula Ziua Victoriei și o va înlocui cu Ziua Europei. N-a fost așa: dincolo de Prut, ieri unii au sărbătorit una, alții alta. „URSS, scrie Ciobanu, nu a avut doar propria dată de încheiere a războiului, ci și una de declanșare a acestuia: puțini cetățeni sovietici au știut că (…) a început în 1939, (…) când și URSS a participat la dezmembrarea Poloniei, iar ulterior a ocupat statele Baltice, teritoriile românești ale Basarabiei și Bucovinei de Nord și o parte a Finlandei. În URSS se știa că al Doilea Război Mondial a început odată cu invazia nazistă din 22 iunie 1941, iar mulți ruși, dar și cetățeni din alte foste republici sovietice, inclusiv Moldova, cred în continuare acest lucru”. Pe scurt, în Republica Moldova nu există încă o poziție oficială față de aceste controverse istorice.
încoronarea Regelui şi a Reginei a fost amânată (…) din respect pentru memoria ţarului Alexandru II, asasinat la 1 martie
Lucian Dârdală, editorialist la Ziarul de Iași, scrie despre Ziua monarhiei, re-stabilită în România ca atare, pe 10 mai, doar de câțiva ani. Cei care nu știau află că, deși Parlamentul României votase în unanimitate pe 14 martie 1886 proiectul de lege al liberalilor prin care țara devenea Regat, „încoronarea Regelui şi a Reginei a fost amânată (…) din respect pentru memoria ţarului Alexandru II, asasinat la 1 martie”. S-a ales apoi 10 mai, „ziua în care Carol primise, cu cincisprezece ani în urmă, coroana domnească a Principatelor Unite”.
Sub titlul Ungaria trage preşul de sub picioarele României, Paul Gologan semnează o analiză realizată sub egida LARICS, în care se referă la vizita ministrului român de externe Bogdan Aurescu la Budapesta. O vizită demult pregătită și care avea ca scop lămurirea statutului minorităților în fiecare din cele două țări. Cu ce s-a soldat : ministerul român a dat două comunicate care sugerau un progres în discutarea temei, dar exact în ziua vizitei lui Aurescu în Parlamentul de la Budapesta era aprobată cu o largă majoritate „o rezoluţie de sprijin a Minority SafePack”. Această inițiativă, față de care statul român și-a exprimat déjà demult dezacordul, mută discuția despre statutul minorităților la nivel european.
