Preoți catolici din întreaga Germanie au încălcat săptămâna aceasta pe față o interdicție majoră a Vaticanului, binecuvântând cupluri de homosexuali și celebrând căsătorii gay în mod religios, în biserică.
Cu totul, circa 100 de biserici germane au încălcat astfel decizia recentă a Vaticanului că preoții nu pot celebra într-o căsătorie gay. Germania a legalizat căsătoriile de același sex în 2017, însă doar căsătoriile civile, la primărie. Căsătoria religioasă ține, desigur, de ierarhia confesională, în cazul catolicilor de Vatican, mai ales în acele landuri germane care au un concordat cu biserica catolică, cum este landul Bavaria.
Căsătoria între persoanele de același sex e permisă în doar 29 de țări din lume, dintre care mai puțin de jumătate, doar 13, sunt în UE. În contrast cu asta, ea e legală în multe țări ale Americii de Sud.
În Europa, în 2018 Xavier Bettel a devenit, în Luxembourg, primul șef de guvern homosexual căsătorit legal cu partenerul său încă din 2015.
Belgia, la rândul său, care a avut un premier gay declarat, pe Elio Di Rupo, a banalizat atât de mult căsătoriile de același sex, încât până și rata divorțurilor între homosexuali se apropie de cea a cuplurilor hetero, depășind 20% din căsătorii.
În contrast cu asta, în Franța vecină și republicană legalizarea a venit abia în 2013, după nesfârșite mari marșuri și demonstrații pro și contra. La un moment dat, dezbaterea din Franța în jurul legalizării căsătoriilor între homosexuali atinsese proporții calificate drept grotești. Manifestații organizate de dreapta conservatoare, luări de poziții publice, unii cerând chiar un referendum național, care a fost respins în cele din urmă de parlament.
Legalizarea căsătoriilor între homosexuali fusese una din promisiunile de campanie ale fostului președinte socialist François Hollande, când el căuta să se poziționeze cât mai progresist și de stânga în fața unui Nicolas Sarkozy care în acel moment încerca să racoleze vocile dreptei celei mai conservatoare.
Disputa s-a extins în acel an, 2013, după ce ministra justiției Christiane Taubira a semnat o circulară prin care copiii născuți în străinătate din mame purtătoare, mame care nu fac decât să poarte și să nască copilul altora, pot primi cetățenia franceză. Pe deasupra, ministra justiției de atunci, Christiane Taubira, era ea însăși o femeie de culoare din Guyana.
De îndată, opoziția de dreapta a cerut retragerea circularei, afirmând că în curând în Franța trupurile femeilor vor fi de închiriat și că guvernul deschide larg poarta în fața tuturor exceselor morale.
Multe franțuzoaice, nu doar femei sterile, dar și homosexuale, merg în străinătate, cel mai adesea în Belgia sau Spania, pentru a găsi o mamă purtătoare în cazul în care doresc să aibă un copil, iar unele chiar pentru a se căsători. În Franța, care se dovedește astfel mult mai conservatoare decât țările vecine, dezbaterea actuală o amintește pe cea din anii 1970, din momentul legalizării avortului.
Mulți găsesc straniu ca Franța republicană și laică să se arate mai conservatoare decât regatele vecine ale Belgiei și Olandei, de pildă, unde mariajul gay a devenit legal deja în urmă cu un deceniu. Mai mult, în Belgia legea autorizează orice cuplu de homosexuali, chiar străini, să se căsătorească local, cu condiția ca unul din ei să fi locuit cel puțin trei luni pe teritoriul belgian.
LGBT la nivel european
O foarte largă majoritate a eurodeputaților a votat pe 11 martie o rezoluție prin care au declarat, simbolic, Uniunea Europeană o „zonă de libertate” pentru persoanele LGBT („LGBTIQ Freedom Zone”).
O „zonă de libertate LGBT” este, evident, o aluzie directă la măsurile inacceptabile luate de primari polonezi din foarte conservatorul, ultra-catolicul și homofobul partid PiS (Partidul pentru Dreptate și Justiție), aflat la putere la Varșovia, de a-și declara localitatea: „oraș liber de LGBT” („LGBT-Free Zone”), și de a continua să vorbească împotriva unei inexistente „ideologii LGBT”.
Rezoluția condamnă „discriminarea și atacurile cărora le e supusă comunitatea LGBTIQ din Polonia”. Rezoluția mai spune și că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT sunt „grav îngrădite” și în Ungaria, din pricina refuzului legal de a recunoaște identitățile trans și intersex.
Dezbaterea e mai veche în România, unde decizia, în iunie 2018, a Curții Europene de Justiție în cazul Coman vs. România a fost prezentată foarte deformat. E vorba de cazul lui Adrian Coman și al soțului său american, Robert Clarbourn Hamilton. Curtea UE nu a cerut însă atunci, în 2018, României sa legalizeze căsătoriile gay, așa cum s-a afirmat. Curtea a cerut României doar să-i acorde dreptul de reședință și de lucru consortului Coman deoarece căsătoria respectivă este legală în țara UE în care a fost contractată (Belgia) și că acea persoană, deși cetățean SUA, se bucură în UE, în virtutea căsătoriei, de aceleași drepturi ca și consortul său român.
E cu totul altceva decât a scrie, cum s-a făcut pe larg, că UE cere României sa legalizeze căsătoriile gay. Acea legislație ține de dreptul suveran al fiecărei țări membre in UE. Este ceea ce se numește "principiul subsidiarității".
***
După ce socialiștii au încălecat din nou din rațiuni electorale promisiunea de a se opune legiferării căsătoriilor între persoane de același sex, astfel încât Moldova să se detașeze de ceea ce ei numesc declinul moral al Europei, mai mulți experți notează că pretinsa stângă socialistă se culcă sub trenul care deja a trecut.
Constituția R. Moldova prevede că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie”...
Căsătoriile între persoanele de același sex sunt interzise în Constituția R. Moldova care prevede că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie”. Mai tranșant interdicția este stipulată în Codul familiei care precizează că „nu se admite încheierea căsătoriilor între persoanele de același sex”. Chiar dacă legislația națională nu lasă nicio portiță care ar putea duce mai târziu la legalizarea căsătoriilor homosexuale, acest subiect este readus periodic în spațiul public, fiind exploatat mai ales în campaniile electorale de către grupurile politice conservatoare care se declară apărătoare ale familiei tradiţionale.
Poate părea paradoxal, dar socialiştii, care, prin definiție sunt progresiști şi susținători ai drepturilor omului, în R. Moldova reprezintă grupul politic cel mai conservator. Recentul demers de a accentua în Constituție interdicția cuplurilor LGBT este doar un exemplu din portofoliul conservator al PSRM, observă comentatori citați de presă. Ei anticipează că retorica homofobă va fi şi în apropiatele alegeri anticipate una din temele centrale ale socialiștilor, care se bazează pe electoratul în vârstă, conservator şi nostalgic.
Motivând demersul formațiunii, unul din fruntaţii PSRM, Vasile Bolea, a sugerat că prevederea constituțională care se referă la familie nu ar fi suficientă şi trebuie îmbunătățită.
„Să mai introducem şi alte prevederi cum ar fi că statul interzice înregistrarea căsătoriilor între parteneri de același sex şi o altă prevedere că părinții ai copiilor reprezintă tata, părinte de sex masculin, şi mama, părinte de sex feminin… Toate aceste lucruri vor fi în viitorul apropiat înregistrate în parlament pentru ca viitorul legislativ să aprobe aceste documente şi să fortifice acea bază a societății moldovenești care a fost, este şi va fi familia tradițională.”
Principala organizație care apără drepturile LGBT în Moldova Centrul Genderdoc-M a criticat demersul socialiștilor, atenționând că se desfășoară o nouă tentativă de manipulare a opiniei publice, aplicându-se tactica de sustragere a atenției alegătorilor de la problemele stringente ale țării. „Nu este pentru prima dată când PSRM recurge la astfel de declarații. Acestea au devenit un ritual în cadrul electoralelor din ultimii ani. Electoratul, însă, s-a maturizat și cere soluții la problemele reale cu care se confruntă țara, nu declarații propagandistice”, a declarat directoarea executivă a organizației Anastasia Danilova.
În mediul juriștilor, demersul socialist este văzut ca unul vădit electoral nu doar la nivel de retorică, dar şi pentru că pare lipsit de logică juridică, din moment ce Legea Supremă deja interzice căsătoriile între persoanele de același sex. În plus, inițiativa a fost lansată de deputații unui parlament deja dizolvat, iar modificarea Constituției presupune o procedură complexă, care poate dura cel puțin jumătate de an, trebuie să fie avizată de Curtea Constituțională şi ulterior sprijinită de majoritatea deputaților.
