Aproape fiecare sat moldovenesc, luat la pas, oferă șansa unor descoperiri arhitecturale unice- sunt casele vechi ale căror elemente de decor trezesc interes nu doar pentru că sunt armonios integrate, ci și pentru că au mai multe înțelesuri.
Este convingerea echipei din spatele proiectului „Decor moldovenesc” care își propune să capteze cinematografic ornamentele pe care le surprind în expediția lor prin satele Moldovei, începută în primăvara acestui an.
De unde vin aceste obiceiuri de înfrumusețare a caselor, porților cu elemente cioplite în lemn sau piatră și ce înseamnă? Este una din întrebările la care caută răspuns echipa de producție și așa cum observă, regizorul Victor Galușca, mulți dintre localnici nu pun mare preț pe însemnele care se regăsesc tradițional pe la streșini, pe creasta acoperișurilor și tind să aprecieze ce e mai nou:
„Aproape la fiecare filmare întâlnim oameni care, atunci când ne văd cu camera ies în drum și ne întreabă ce filmăm și le spunem: iată floarea de acolo sau horboțica. Și parcă prima dată o observă atunci când o arătăm noi, fiindcă ei s-au obișnuit să trăiască acolo și cumva nici n-o observau. Abia când le spui că au ceva frumos și că e unic, că nu am mai văzut-o nicăieri, că are însemnătate și rădăcini adânci înfipte în neamul nostru, omul, dacă nu este indiferent, devine curios și începe să aprecieze.”
Documentarul, care face parte din proiectul susținut de UNDP Moldova „Poduri peste Nistru” ar urma să apară în toamnă, titlul este însă stabilit și poartă numele unuia din cele mai des întâlnite elemente de decor- floarea vieții. Etnografa Varvara Buzilă spune că este un motiv ornamental cu șase petale, de o formă perfectă, armonioasă, care reprezintă procesul de apariție a materiei.
Noi am pierdut cheia descifrării
Meșterii caselor au cioplit, sculptat și modelat multe alte ornamente inspirate din natură, cum ar fi, de exemplu, șarpele de la frontoanele multor case, care este considerat ocrotitorul gospodăriei. Varvara Buzilă spune că deși multe din aceste elemente nu mai pot fi interpretate cu exactitate, ele nu și-au pierdut din valoare:
„Noi am pierdut cheia descifrării, dar niciodată un motiv care stă sus, la cerdac, să admitem, nu va fi pus jos la pragul casei. Noi păstrăm registrele, adică într-un fel păstrăm zona de amplasare a acestor ornamente, tocmai de aceea că ele sunt încadrate într-un câmp de înțelesuri, într-un text, care este scris nu cu litere, cum am obișnuit noi să citim din cărți, ci este scris cu anumite simboluri, cu anumite semne. Fiind acolo vreo cinci, șase motive ornamentale, toate împreună trebuie să ne comunice mai multe idei.”
Dacă s-ar fixa experiența locului în materie de decor tradițional, atunci ar exista soluții arhitecturale de la Terebna, Edineț sau din Mihăileni, Râșcani și alte sate moldovene, spune Varvara Buzilă. Deocamdată lipsește un asemenea inventar, documentarul fiind un prim pas în acest sens, notează etnografa:
„Filmul va reuși să pună în valoare diferite modele de arhitectură și de decor atât de interesante, atât de frapante, încât eu, care urmăresc de decenii bune acest fenomen, mă întreb cum de cercetătorii noștri n-au scris până astăzi cărți complexe privind aceste fenomene. Realitățile sociale sau realitățile culturale sunt mult înaintea cercetării.”
Pe lângă etnografa Varvara Buzilă, în realizarea documentarului vor fi antrenați și alți cercetători pentru că filmul își propune nu doar să documenteze elementele decorului tradițional, dar și să ofere explicații. Unul din regizori, Victor Galușca observă că arhitectura caselor poartă o amprentă specifică zonei:
„Acolo unde este carieră de piatră casele și arhitectura se modifică, acolo unde este mult lemn, apar alte elemente făcute din lemn, conform reliefului casele își iau alte forme. Nordul e diferit, sudul e diferit. Transnistria tot e un pic diferită, dar noi încercăm să vedem ce este asemănător. Și deja lăsăm spectatorul să-și facă singur concluziile, ce este frumosul, ce nu, dar după ce îi dăm informația, argumentele despre ce înseamnă sau nu înseamnă anumite piese din decorul caselor oamenilor.”
Autorii proiectului constată că decorul tradițional moldovenesc pe care îl aduce în prim plan documentarul este lăsat pe cont propriu, singurele mostre de valorificare fiind pensiunile și gospodăriile restaurate pentru a primi turiști.
