Revin la un subiect anterior. O bucată mică de drum, sub un pod de cale ferată, o bucată de drum care leagă orăşelul Străşeni de satele Negreşti, Saca, Ghelăuza şi Codreanca e de vreo 30 de ani un soi de mare băltoacă. Anii trec, dar aici nimic nu se schimbă. Doar problemele şoferilor rămân aceleaşi. În 30 de ani de zile nu s-a făcut nimic. Iar o voce lăuntrică maliţioasă îmi spune că nimic nu se va schimba şi în anii ce vin. Am postat câteva fotografii pe Facebook, cu maşini împotmolite în acel loc şi – surpriză! – a reacţionat Preşedintele Consiliului Raional Străşeni, Pavel Tamaciuc.
Domnul Tamaciuc mi-a explicat iată ce. Porţiunea sus-pomenită e în grija SA Drumuri Sătrăşeni şi e nevoie de vreo 20 milioane lei pentru curăţarea albiei râului Bîc, bani pe care cei din Consiliu îi aşteptă ani de zile să vină de la Apele Moldovei. Ar mai fi posibilă o trecere peste calea ferată, dar CFM nu are bani pentru aşa ceva. Consiliul evacuează din când în când apa de acolo cu pompe, dar asta e cam tot ce poate să facă. Bani nu sunt. Asta mi-a spus domnul Tamaciuc care speră că viitorul va aduce poate nişte schimbări.
Sincer să fiu, sunt foarte decepţionat. E vorba de 30 de ani, stimaţi ascultători. 30 de ani e deseori o jumătate din viaţa unui om. Şi în 30 de ani nu s-au găsit bani pentru această porţiune de drum. Şi mă tem că nu se vor mai găsi încă 30. Dar cine de fapt trebuie să-i găsească? Nu cumva chiar funcţionarii ar trebui să plămădească proiecte pentru obţinerea acestor sume? Când te gândeşti bine la faptul că drumul acela e de 30 de ani un soi de băltoacă şi când te gândeşti la oamenii care timp de 30 de ani îşi strică maşinile acolo, înţelegi imediat în ce ţară trăim. Vai şi amar de capul nostru!