Născută la 26 martie 1993, în Chișinău. Corespondentă la revista „Natura”, publicație periodică de ecologie, turism și cultură. Fostă consilieră a președintelui Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a Camerei Deputaților din Parlamentul României (2020). Stagiară „Blue Book” la Direcția Generală pentru Comunicare (DG COMM; Strategy&Corporate Communication; Interinstitutional Relations) a Comisiei Europene în Bruxelles (2019). Absolventă de Relații Internaționale și Studii Europene (2013-2016) și Tehnici Diplomatice (2016-2018) la Facultatea de Istorie a Universității din București. Bursieră a programului de schimb academic și profesional Erasmus+ la Facultatea de Științe Sociale a Universității Caroline din Praga (2015- 2016), respectiv la Institutul Cultural Român din Londra (2017).
Luni
Azi am reușit să închei un articol început săptămâna trecută despre „Drumul intrigantelor faleze” pentru revista Natura, publicație care se concentrează atât pe problemele de protecție, conservare a mediului, cât și pe cele referitoare la ecologia sufletului, minții și a inimii.
Acest tip de text îl „gătesc”, de obicei, la foc mic – îmi rezerv timp să retrăiesc anumite episoade din numeroasele mele călătorii, unele care s-au întâmplat chiar și 15 ani în urmă. De aproximativ 30 de numere încoace, aceste materiale, pe care aș îndrăzni să le numesc chiar „fragmente de suflet” și o formă de refugiu, nu reprezintă doar exerciții literare și de memorie, oportunități de cercetare, documentare și culturalizare. Ele sunt un fel de călătorii spirituale și un antrenament constant pentru imaginație. Fiecare încearcă să îmbrace forma unei „povești”, cu puțin umor ștrengar pe alocuri și fotografii pline de viață, care să-l ajute pe cititor (și autor) să învețe lucruri noi și să evadeze măcar pentru câteva minute din fluxul enorm de știri, nu de puține ori sumbre și realitatea de zi cu zi care, uneori, nici măcar dulce-amăruie nu e. Este foarte important ca lumea să deprindă, în orice călătorie, să deschidă ochii și să savureze frumusețile din jur. Și să se bucure.
Marți
Răsfoiesc cu o oarecare suprasaturație, dar, totodată și speranță, iarăși, ofertele de joburi. Ultima jumătate de an a fost, în mod intens, despre aplicații, grile, probe scrise, interviuri, majoritatea în București, dar fără rezultate care să se concretizeze încă. Înseamnă că mai e de lucru și de transpirat.
Mă sună buna mea prietenă alături de care am avut norocul să trăiesc, pentru o perioadă, culorile minunatei capitale cehești. Îmi propune să ieșim la o plimbare împreună cu una dintre cățelușele ei. Pe ambele le-a salvat de la greutățile străzii și nu sunt singurele (ne)cuvântătoare pe care le-a ajutat. Cât urcăm dealurile de la Valea Morilor, admir bucuria ei din lucruri aparent mărunte și atașamentul puternic față de anumite cauze. Mă uit, în schimb, cu furie la mormanele de deșeuri care ne apar pe traseu, cât ea mă-ntreabă cum de a reușit și-n această pustietate omul să lase mizerie în urma lui. Îmi aduc aminte de un poster din cabana Caraiman: „Gunoi la gunoi nu își scoate ochii! Nu mai fiți indiferenți! Cătinel, lucrurile se schimbă în bine, prin fapte!”. Va trebui să revenim pentru o sesiune de salubrizare, pare-se. N-ar fi prima dată…
Ajungem pe un vârf în care panorama orașului e „înrămată” de câteva exemplare de conifere stufoase și parcă o altă față a Chișinăului ni se arată, în timp ce cortina catifelată, ușor roșiatică a unei noi-vechi zile, apune treptat…
Miercuri
Astăzi are loc discursul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, privind starea Uniunii în 2021. Cu această ocazie, puțin nostalgică îmi amintesc de vremurile petrecute la Bruxelles, spiritul european și entuziasmul pe care-l trăiam atunci, cu puțin timp înainte ca viețile noastre să ia turnura pe care a luat-o în anii ce urmau să vină. Pandemie și infodemie.
(Pe fundal se aude: „But I believe that it is when you are tested that your spirit – your soul – truly shines through. As I look across our Union, I know that Europe will pass that test”/ „Dar cred că tocmai atunci când este pus la încercare, spiritul – sufletul – își arată întreaga sa splendoare. Uitându-mă la felul în care stau lucrurile în Uniunea noastră, știu că Europa va trece acest test”.)
Deși n-a fost dragoste la prima vedere, Bruxelles-ului i-am spus, în cele din urmă, „Orașul-caleidoscop” (și „Capitala mașinilor diplomatice”), datorită diversității de naționalități, caractere, locuri, sentimente, istorii întâlnite, povestite și simțite aici, căci toate piesele sale diferite, complexe și viu colorate, reușesc să se alinieze, într-un final, atât de frumos, asemenea celor dintr-un caleidoscop. Motto-ul Uniunii Europene este, de altfel, „Uniți în diversitate”.
Joi
În ultima perioadă, deoarece am nevoie pentru pagina de Facebook a revistei, dar și pentru că devenise, deja, necesar, revizuiesc fototeca personală – o reorganizez și mai șterg din imagini.
Mesaje, apeluri, discuții, noi puncte pe agendă, dar totul parcă e pe încetinitor. Mai multe persoane mi-au spus că se simt la fel în ultimii doi ani.
Seara, ca-ntotdeauna, ies afară să-mi fac numărul de pași zilnic recomandați și să mă destind. Deseori, ajung în zona „Moldexpo”, înspre lac. E o beznă de nu te vezi nici pe tine. Niciun felinar, nimic. Ce neglijență și degradare... Bine că odată cu lăsarea nopții, măcar, (monumentele „preistorice”) Lenin, Marx și Engels dispar din câmpul vizual, în întuneric, acolo unde le este locul. La unii… încă nu definitiv din cel mental. Când vom putea să ne plimbăm fără ca aceste personaje încremenite în timp să ne mai „însoțească”? Poate că ar trebui să cerem un sfat de la prietenii noștri baltici.
Nici țipenie de om sau mașină la ora aceasta. Săptămâna trecută, într-o seară, însă, cred că cel puțin vreo sută de automobile erau parcate aici, la o nuntă, probabil. Asta, în timp ce, la o aruncătură de băț, sirene de ambulanțe vuiau înspre „zona contaminată” și în Moldova se-nregistrau aproape 900 de cazuri de COVID-19. Mi-au reapărut în gând, uitându-mă la această discrepanță, pentru o fracțiune de secundă (m-ar fi afectat să revăd întregul context), ochii istoviți și plini de o profunzime greu de redat ai medicilor din acel centru și, cu siguranță, din celelalte spitale. Ochii care adunaseră în ei miile de priviri și stări ale pacienților.
Să le fim recunoscători. Să ne vaccinăm. Să respectăm normele de protecție…pentru ei, pentru cei dragi, pentru cei din comunitate, pentru noi.
Vineri
Toamna începe tiptil, pe ici-colea, să pudreze cu farduri arămii, aurii, roșcate vârfurile copacilor. Ramurile lor freamătă pe versuri de Bacovia, probabil, în cinstea poetului născut în această zi de septembrie, 140 de ani în urmă. Printre rânduri, se strecoară note autumnale de Vivaldi și Piazzolla. Picăturile de ploaie le acompaniază, zdrobindu-se cu patos de ferestre. Ceaiul aromat și aburind completează cadrul lirico-muzicalo-fotogenic, iar, pe acest fundal, gândurile, sentimentele se nuanțează și ele.
În vreo două săptămâni, peisajele pitorești de pe meleagurile noastre vor trece printr-o metamorfoză firească.
Peste dealuri, văi și suflete noastre frământate de griji, doruri, schimbări, se va așterne pulberea magică și vindecătoare a acestui anotimp.