În cele 17 penitenciare din Republica Moldova sunt deținuți peste 6000 de oameni. Câți dintre ei vor ieși la libertate într-o stare mintală de bine? Și vor reveni oare într-o societate căreia-i pasă de soarta lor? Cine-i va ajuta?

Anul 2016, Vladislav Antonișen, un tânăr de 23 de ani, ajunge după gratii. Pentru familia lui, nimic n-a mai fost la fel. În penitenciar, Vladislav s-a simțit devastat psihic și au urmat ani grei în care mama lui, Larisa, a trebuit să lupte pentru a-l menține pe linia de plutire...

„Dacă ar fi primit ajutor psihiatric de înaltă calitate, probabil că nu ar fi făcut acel pas [tentativă de suicid]”, spune Larisa Antonișen.

Vladislav este doar una dintre numeroasele victime ale unui sistem care întârzie să ofere servicii specializate adecvate de îngrijire și sprijin pentru cei vulnerabili.

Urmăriți întregul episod aici:

Tulburările mintale - pe primul loc printre bolile din penitenciare

În viața de dinainte, Vladislav își ducea traiul într-un mod obișnuit pentru un tânăr activ. A absolvit o facultate de limbi străine, a urmat un curs de instruire la o catedră militară din Tiraspol. Îi plăcea să se uite la filme, să colecționeze monede și să citească Tolstoi.

Viața lui s-a schimbat dramatic în 2016, când avea să fie condamnat la opt ani de închisoare pentru tâlhărie cu violență. Vladislav și familia lui au insistat mereu pe nevinovăție. După doi ani de lupte în instanțe, Curtea Supremă de Justiție a menținut sentința. Tânărul de 25 de ani a înțeles că va face ani grei de pușcărie, iar în decembrie 2018 Vladislav a încercat să-și pună capăt zilelor. Vladislav s-a regăsit astfel printre deținuții neajutorați în fața unor intense provocări de sănătate mintală.

Oxana Gumennaia este psihoterapeută și unul dintre cei cinci membri ai Consiliului pentru prevenirea torturii, de pe lângă Oficiul Avocatului Poporului. „Condițiile pot fi socotite inumane și degradante (...) ceea ce noi trăim astăzi în Republica Moldova nu poate fi considerat o normalitate din acest punct de vedere”, atrage atenția experta.

Lipsa spațiului personal și stratificarea informală dintre deținuți pe fundalul subculturii criminale afectează mult sănătatea mintală a deținuților, explică Oxana Gumennaia. Aceștia au, de cele mai multe ori, depresie, anxietate, adicții și tulburări de personalitate. Unii dintre ei ajung în sistem cu aceste probleme, alții - le dezvoltă pe parcursul detenției.

Ce a însemnat cazul Andrei Brăguța pentru sistemul penitenciar?

Subiectul sănătății mintale în locurile de detenție a fost readus, vocal, pe agenda publică în vara anului 2017, atunci când tânărul de 32 de ani, Andrei Braguța, a ajuns pe mâna poliției. El a fost reținut pentru 72 de ore, iar mai apoi, la cererea procurorilor, judecătorii au emis un mandat de arest pentru 30 de zile.

În imaginile video publicate ulterior s-a văzut că Braguța a fost bătut cu bestialitate de către colocatarii celulei, iar gardienii din izolator nu au făcut nimic pentru a-i opri.

Rudele victimei au acuzat autoritățile de moartea bărbatului și au apelat după ajutor la avocații Promo-LEX - o asociație care apără și promovează drepturile omului.

Vadim Vieru este unul dintre juriștii care se specializează pe dosare de tortură, tratament inuman și degradant. El spune că Andrei Braguța legal nici nu trebuia să fie reținut, deoarece se afla din 2012 la evidența psihiatrică.

Cazul lui Andrei a arătat că persoanele care au dizabilități mintale și ajung în custodia poliției sunt destul de vulnerabile. A arătat că arestul este aplicat încă abuziv. A arătat că polițiștii, judecătorii, procurorii nu știu cum să se comporte cu persoanele cu dizabilități mintale, susține Vadim Vieru.

Irina Barbîroș este angajată a Administrației Naționale a Penitenciarelor din 2010, iar de trei ani este șefa direcției medicale. Și, spune ea: „lecția pe care am învățat-o noi este că trebuie să oferim sistemului un standard de personal medical.

Vladislav a fost eliberat înainte de termen

Este 20 august 2021, Judecătoria Chișinău. Larisa și Oleg Antonișen au venit de la Tiraspol la ședința pentru eliberarea condiționată a fiului lor, după ce acesta și-a ispășit cinci ani și jumătate din pedeapsa de opt ani. Demersul a fost admis.

„Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că nu am înnebunit, pentru că este o situație atât de dificilă, când îți dai seama că copilul tău este în închisoare. El dintotdeauna era un copil plăpând. A crescut în atmosferă pașnică, înconjurat de afecțiune și bunătate”, povestește Larisa.

În închisoare, spune ea, Vladislav și-a pierdut sănătatea, s-a transformat dintr-un tânăr frumos într-un bătrân, așa poți spune: „Ce fel de așteptări pot avea, asta e închisoare. Trebuie să lupți chiar și pentru asistență medicală de calitate, deși aceasta este o chestiune firească.”

„Trebuie să mizezi în primul rând pe tine. Trebuie să te concentrezi pe faptul că, iată, vei sta după gratii, dar apoi te vei elibera și că vei începe totul de la început. Va fi o nouă etapă a vieții. Viața va începe de la o pagină curată”, povestește Vladislav. El spune că are destule planuri, dar în primul rând trebuie să-și rezolve problemele de sănătate.

În opinia Oxanei Gumennaia, toți vin cu o traumă profundă în societate, cu convingerea de bază că lumea este nesigură și că se pot baza doar pe ei înșiși. „Dar asta e foarte complicat pentru sistemul nostru mintal”, susține experta.

Aici, un interviu cu Natalia Sergheev, despre cum s-a făcut documentarul:

Următorul documentar din seria „Pur și Simplu, Moldova” este despre agricultură și eficiența acestui sector într-o țară agrară.