în cadrul festivalului World Independent Cinema Awards 2021 din New York, regizorul moldovean Dumitru Grosei a câștigat două premii. World Independent Cinema Awards este un festival internațional anual care onorează cele mai bune filme, emisiuni TV, publicitate, picturi și fotografii din anul respectiv. Este fondat de Carl Tooney și Maggie Anwer pentru a sprijini și promova artiștii din întreaga lume.
Europa Liberă: Două premii la același festival, cu două filme diferite, pentru același regizor, pentru Dumitru Grosei. Felicitări pentru aceste două premii în cadrul festivalului din New York! Cum ați reacționat când ați aflat că sunteți câștigătorul acestor două premii?
Dumitru Grosei: „Festivalul acesta nu este atât de mare sau atât de vizibil cum este Cannes-ul sau altele, dar, mă rog, e important totuși, fiindcă acolo au fost câteva mii de filme. Au fost selectate două filme – „Cadoul” și „Călărași - un ținut la poarta raiului” –, fiecare pe secțiunea sa. „Cadoul” – la ficțiune, scurtmetraj, iar „Călărași...” – la documentar.”
Europa Liberă: Primul, produs în 2015, al doilea – în 2018, dar se adună premiile, iată, după câțiva ani?
Dumitru Grosei: „Da, chiar astăzi mi-a cerut cineva pentru „Călărași...”, așa, un fel de palmares. Au fost în jur de 50 de festivaluri până acum, din 2018, și am obținut opt premii și o nominalizare, dintre care șapte sunt trofee ale festivalurilor, „Cel mai bun film documentar” etc.”
Europa Liberă: Și pentru „Cadoul” aveți trei premii...
Dumitru Grosei: „Sunt mai multe, cred că-s vreo cinci și la „Cadoul”. Sigur că și „Cadoul” are multe festivaluri deja adunate, mă rog, e din 2015. „Călărași - un ținut la poarta raiului” este un documentar care s-a vrut despre această zonă, inițial ca o descriere a zonei, a fost ca o comandă la început din partea Consiliului raional. M-au chemat pe mine și eu am zis că nu vreau să fac un film din astea, așa, de prezentare banală, vreau să fac un film documentar. Și atunci era dl Sergiu Artene, un nisporenean de-al nostru, și dumnealui este foarte citit, chiar aș spune, cult, educat și el a zis: „Da, sigur, nicio problemă, nici nu vreau să apar”. Eu am zis din start că nu vreau să apară nicio oficialitate, vreau să fac un film despre chestii mai vechi, mai ancestrale, care ne caracterizează.”
Europa Liberă: Și ați vrut să scoateți în prim-plan cultura, istoria, spiritualitatea, etnografia?
Dumitru Grosei: „Da, exact! Și a fost un film de care ei au rămas foarte mulțumiți, a dus faima ținutului Călărași cam pe toate continentele. A fost și în China, a fost și premiat, și în Statele Unite ale Americii l-am prezentat de mai multe ori, acum a luat și un premiu.”
Europa Liberă: Are și Republica Moldova locuri care pot impresiona lumea.
Dumitru Grosei: „Da, desigur! Foarte mulți au rămas impresionați. Chiar legat de acest film pot să vă spun că am avut așa o senzație plăcută când un african, un grec, un rus și încă cineva, nu mai țin minte din care țară, mi-au zis că și-au amintit de copilăria lor. Deci, înseamnă că cultura noastră veche este universal valabilă. Și mai ales omul acela din Africa, eram la un festival la Frankfurt pe Main și el mi-a zis: „Uite, mi-am amintit de satul meu din Africa”. Și eu am rămas uimit, mi-am zis că viața e foarte interesantă și spiritul acesta de comuniune, de comunitate care era cândva la noi foarte prezent, totul se făcea împreună, nu e vorba de comunism, e vorba de o viață socială în jurul bisericii, de comunitate creștină, să-i spunem așa.”
Europa Liberă: Despre Zilele Filmului Românesc, ce ne puteți spune?
Dumitru Grosei: „Despre Zilele Filmului Românesc pot să spun că a fost o ediție extraordinară în acest an, în pofida COVID-ului și a măsurilor de restricție. Noi aveam o temere că nu vor fi oameni, pentru că foarte mulți nu se vaccinează sau din alte motive, dar am avut surpriza să fie pe alocuri chiar mai mulți oameni decât ne așteptam. Poate asta s-a întâmplat din cauză că oamenii au fost doriți, setoși să privească ceva, să se mai vadă unul cu altul și au fost foarte civilizați, disciplinați, n-am avut niciun incident. Noi am avut niște voluntari, niște tineri liceeni care stăteau acolo la ușă și verificau, dar nimeni nu a încălcat nimic, adică chiar am fost surprins plăcut să constat că și noi putem fi civilizați și a trecut foarte bine.”
Europa Liberă: Dar impresia Dvs. despre cultura pe timp de pandemie care este?
Dumitru Grosei: „Mie îmi pare că autoritățile cam improvizează în ceea ce privește măsurile și, desigur, din improvizația aceasta vin și exagerări, pentru că nu au aprofundat prea bine ce înseamnă COVID-ul acesta, ce înseamnă pandemia aceasta, căci până la urmă noi am organizat. Mulți îmi ziceau că nu trebuie și să o fac online, dar nu am vrut, eu totuși am crezut că oamenii sunt civilizați. Așa a și fost. Oamenii singuri pot să se autocontroleze, să asculte, deci nu trebuie subestimați, în toate zonele. Adică, dacă mergem toți la supermarket și acolo stau chiar unul lângă altul și mulți umblă, așa, aiurea în tramvai, dar noi mergem totuși la supermarket, adică ni se dă voie, dar la teatru sau la film – nu. Am fost și la teatru și am văzut că lumea merge civilizat, prezintă certificate ș.a.m.d. Adică, eu cred că autoritățile ar trebui să revadă un pic aceste măsuri, pentru că altfel creează un soi de panică.”
Europa Liberă: Inspirație pe timp de pandemie există?
Dumitru Grosei: „Eu am în lucru un film început înainte de pandemie, un documentar de lung metraj pe care o să încercăm spre sfârșitul anului sau la începutul anului viitor să-l lansăm.”
Europa Liberă: Ce film?
Dumitru Grosei: „Un film care se numește „Călătorie în timp - de la Bonn la Speia”, despre un german care vine în Republica Moldova să caute mormântul bunicului său și toate aventurile sale legate de această călătorie în Moldova.”
Europa Liberă: Eroul e...
Moldova este o țară europeană și moldovenii sunt niște oameni normali
Dumitru Grosei: „E un german, Stefan Koh, care a venit aici în căutarea mormântului. De fapt, ideea filmului ar fi ciocnirile acestea ale stereotipurilor de gândire, pentru că el când a hotărât să plece în Moldova a aflat că bunicul său a murit în Uniunea Sovietică, dar acum aici este o țară care se numește Moldova, la Nistru. A dibuit el și locul pe unde ar fi din scrisori, bunicul dădea și aproape latitudinea și la câți kilometri se află de Chișinău, el fusese ofițer. Și noi am făcut împreună această investigație, dar toți îl opreau de la această aventură și până la urmă el a venit și s-a convins că, de fapt, Moldova este o țară europeană și că moldovenii sunt niște oameni normali, pentru că inițial i se spuseră alte lucruri – că aici e o țară dubioasă, periculoasă și să nu meargă într-acolo. Iată cum văd unii occidentali Moldova. Dar, până la urmă, el a avut curajul să vină și să descopere că nu-i așa, se întoarce și le spune lor chestia aceasta, că și el e un pic moldovean, pentru că și-a făcut prieteni aici, are și bunicul care zace în Moldova și a făcut o masă, cu vin moldovenesc, la care le spune rudelor și prietenilor că ei au gândit până acum greșit despre Moldova. Cam asta e. Dar până a ajunge el să se convingă de chestia asta, a avut niște momente mai grele, în care era cât pe ce să le dea dreptate, pentru că a ajuns în satul cela, acolo nu era nimeni prin sat, toți erau pe câmp și chiar de mai întâlnea câte un om, nu știa nimeni limba engleză, nici germană. Dar până la urmă este o răsturnare de situație, în care el întâlnește pe cineva care știe engleza și îl ajută, astfel, ei se împrietenesc. Cam despre asta e filmul.”
Europa Liberă: Asta este o activitate care e pe ultima sută de metri. Mai aveți și alte proiecte?
Dumitru Grosei: „Da, mai am și alte proiecte, mai am câteva filme de scurt metraj în lucru, am un film de scurt metraj care se numește „Scrisoare de pe Frontul de Est”, e un scurt metraj de ficțiune, la fel legat de tema războiului. Lucrez și la niște scenarii de lung metraj, acum am aplicat și dincolo de Prut, mai am și niște proiecte cu o casă de producție din România cu care am convenit să facem două documentare: unul despre frații Manakia, doi frați vlahi din zona Macedoniei vechi, care acum se află în Grecia, de la Bitolia ei au fost, dar sunt cunoscuți în toată lumea ca pionierii filmului balcanic. Și este la București dl Țuțui, un istoric al filmului și un critic de film care a făcut o investigație și a scris o carte foarte bine documentată, ilustrată. Și mai avem un proiect la care lucrăm acum, îl scriem despre insula Ada Kaleh, a fost o insulă pe fluviul Dunărea, lângă Iugoslavia, o insulă unde trăiau turci. Era foarte frumoasă, era ca un paradis și atunci când s-a făcut barajul de lângă Porțile de Fier, acolo s-a luat decizia să inunde această insulă și au evacuat toată populația. Și probabil că o să aplicăm acum la Centrul Național de Cinematografie din România, deci lucrăm la chestia asta. Mai sunt și altele, mai am niște proiecte pe care le-am oprit, bunăoară, am vrut să facem aici un festival internațional de film etnografic și proiectul este, deja am avut discuții și cu responsabili de la Muzeul de Etnografie, și cu mai multe persoane din provincie, că aș fi vrut să se întâmple la Chișinău, dar și în toate orașele sau satele în care există muzee etnografice, ca să arătăm aceste filme după festival. Un adevărat festival, cu premii ș.a.m.d., cu filme antropologice și etnografice, adică la modul serios, filme făcute pe bază științifică, nu pur și simplu.”
Europa Liberă: Și acum l-ați pus pe pauză?
Dumitru Grosei: „Da, l-am pus pe pauză din cauza pandemiei, pentru că noi am vrea să fie cu invitați, să vină și în Moldova oameni din alte țări, să vadă cultura noastră. Cu filmul „Călărași...” am fost la multe festivaluri din astea chiar mari și interesante și mi-a plăcut, pentru că e un lucru foarte frumos și captivant să vezi filme care arată culturile altor popoare. E un soi de instrucție și acesta, de apropiere, de distrugere a stereotipurilor, cum vă spuneam, și în documentarul celălalt. Și mă gândeam că ar fi pentru Moldova o chestie foarte frumoasă și de deschidere către alte culturi și să arătăm și ce avem noi, și să vedem și ce fac alții ș.a.m.d. Și mai era un festival, pe care de asemenea l-am suspendat, cu un specialist în filmul experimental de la Moscova, un critic cunoscut, Evghenii Maizer, și am pus la cale o școală de film și festival - filmul experimental -, pentru că la noi chestia asta nu prea este cunoscută și considerăm că ar da un imbold și dezvoltării cinematografiei de la noi. Deci, cam la lucrurile acestea ne orientăm, dar mai sunt și altele.”
Europa Liberă: Succes!
Dumitru Grosei: „Mulțumesc!”
