Două analize se ocupă azi de criza gazelor naturale în Europa pornind de la dedesubturile politice cu care joacă Rusia în această chestiune. Stanislav Secrieru urmărește în textul postat pe contributors.ro în primul rând situația Republicii Moldova, în timp ce Iulian Chifu, pe blogurile Adevărul, e preocupat de Ucraina.
„Criza gazelor ar putea fi un moment al adevărului pentru Moldova, care are ocazia de a lua în serios securitatea energetică, de a elimina corupția sectorială, de a implementa proiecte de eficiență energetică, de a consolida capacitatea de a opera pe piața europeană a gazelor naturale și de a consolida cooperarea cu Ucraina. Realizarea tuturor acestor lucruri nu ar exclude Rusia, dar, scrie Secrieru, ar face din energie o problemă a pieței, mai degrabă decât una geopolitică”. Expertul distinge trei obiective urmărite de Gazprom în negocierile cu reprezentanții Chișinăului: conversia datoriei Moldovagaz către compania rusă în datorie publică și rambursarea ei în trei ani, schimbarea formulei de calculare a prețului, păstrând, evident, Gazprom ca principal partener comercial, și „întârzierea liberalizării sectorului energetic la care Moldova s-a angajat ca parte a celui de-al treilea pachet energetic al UE”. Dincolo de asta, Rusia și-ar fi propus să fie parte în relația comercială a Moldovei cu Uniunea Europeană, punând la o adică pe masă chiar rezolvarea conflictului transnistrean. Or, scrie Stanislav Secrieru, „Se pare că Moscova nu a înțeles că pentru Moldova, a lăsa Rusia să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește comerțul cu Uniunea Europeană (destinația a 67% din exporturile moldovenești) sau a se angaja în discuții asupra Transnistriei fără a avea un consens larg al societății (…) ar fi pur și simplu o sinucidere politică”.
Tema articolului lui Iulian Chifu, din Adevărul, deschide un evantai mai larg: „Arma energetică a Rusiei în Europa”, având drept „țintă Ucraina şi ruperea pieţei europene cu Nord Stream 2”. Diminuarea severă a cantității de gaze trimise spre Europa, explică analistul, urmărește să împingă cât mai multe state spre contractele pe termen lung, ceea ce s-ar traduce printr-o „negociere directă, la nivel politic, cu condiţii ce nu au de a face cu politicile comerciale, cu Rusia lui Putin”. Altminteri, „Contractele spot, spune Gazprom, vor fi livrate doar prin (noua conductă) Nord Stream 2”, contractele pe termen lung fiind deja dirijate pe rute care ocolesc Ucraina, TurkStream 2 sau Nord Stream2. Punând cap la cap declarațiile Gazprom, Iulian Chifu ajunge la concluzia că Rusia e pregătită să ridice statele europene unele împotriva altora, respectiv pe cele care nu vor contract pe termen lung și nu vor avea acces decât la gaz extrem de scump, contra celor care beneficiază de preț accesibil pentru că au acceptat condițiile cu substat politic impuse de Gazprom.
În Libertatea, Răzvan Luțac și Ștefan Constantin semnează un reportaj din Ucraina aflată în plină pandemie. Sunt numai 18% vaccinați (un progres totuși față de luna iulie, când doar 1% avea ambele doze). 700-800 de morți în fiecare zi. Au fost stabilite restricții, dar practic rămân neaplicate. O Ucraină „deprimată și obosită, stând în mijlocul unei vâltori cu care are impresia că e obișnuită. Tot timpul și-a numărat șansele potrivnice”.