Începând de astăzi, Austria impune carantina chiar și vaccinaților. Cum o amintește Die Presse, Austria este prima țară care se pregătește să facă vaccinarea obligatorie pentru totalitatea populației, începând din luna februarie.
În paralel, se extind mișcările și manifestațiile de protest, deseori violente, cum a fost cea de ieri, duminică, în Bruxelles, sau cea din Rotterdam, în Olanda, care a cunoscut la rândul ei a treia seară consecutivă de violențe legate de opoziția la restricțiile de sănătate. Manifestanții violenți au protestat în primul rând împotriva interdicției de care se lovesc persoanele nevaccinate de a mai intra în baruri, cafenele și restaurante.
35.000 de oameni au manifestat ieri în Bruxelles, ciocnindu-se în final cu poliția, cum o relatează în detaliu Libération, la Paris, remarcând că e rar ca violențele vecinilor să fie mai mari decât cele cauzate de gilets jaunes. Poliția belgiană a folosit tunuri cu apă și gaze lacrimogene, dar cea olandeză a tras chiar cu gloanțe reale, în aer, dar făcând totuși câțiva răniți în Rotterdam. Primarul Ahmed Aboutaleb a catalogat ceea ce s-a întâmplat drept o „orgie de violență” (een orgie van geweld), cum îl citează De Telegraaf.
Cum o remarcă la Bruxelles Le Soir, ca un soi de ilustrare barocă a specificului belgian, mulți manifestanți purtau drapele naționaliste ale flamanzilor separatiști. Zeci de arestări, polițiști răniți. Același Le Soir, la Bruxelles, face un bilanț detaliat al weekendului de proteste în Europa.
Cum o remarcă la rândul său Washington Post, peste ocean, în strigăte de „libertate” și „rezistență”, nevaccinații Europei par să intre în rebeliune pe față, ieșind în stradă împotriva unei multitudini de noi restricții și pe măsură ce cazurile de coronavirus de pe continent cresc. Furia lor vine pe măsură ce lumea lor se restrânge. Marcați cu un proverbial „A” stacojiu, anti-vaxxerii din Europa se regăsesc deodată ostracizați din viața publică mult mai mult decât omologii lor americani.
Votul „Rumen” al vecinilor
Bulgaria: Președintele în exercițiu, Rumen Radev, reales pentru un al doilea mandat. Șeful statului a obținut cu mult înaintea adversarului său, Anastas Ghergikov, duminică, câștigând 66% din voturi, față de 32% pentru adversar, în turul doi al alegerilor prezidențiale, potrivit sondajelor la ieșire.
O victorie pe care președintele o datorează în mare parte discursului său permanent împotriva corupției, subliniază Trud.
Alegerile au avut loc pe fundalul nemulțumirii publice față de corupția ce a dus la înfrângerea partidului de centru-dreapta GERB al fostului premier Boiko Borisov în aprilie trecut.
Teroristul tartelor cu frișcă
În sfârșit, tot Le Soir, în Bruxelles, are în numărul său de weekend un articol-interviu cu Noël Godin, celebrul Entarteur și „terorist al tartelor cu frișcă”.
Intr-o țară, cum e Belgia, care a produs un număr impresionant de scriitori suprarealiști, si care funcționează in general într-o maniera suprarealista, un personaj cum e Noël Godin e nu doar acceptat, dar a devenit un element al culturii locale, un personaj folcloric, care are o valenta sociala, culturala, si chiar politica.
Le Soir are așadar un interviu excepțional, ilustrat, pe trei pagini pline din ziar, cu acest scriitor si critic literar, autor al unei Antologii a Subversiunii Barosane (Anthologie de la Subversion Carabinée): Noël Godin, un om investit cu o misiune.
Nu, el nu vrea sa scape omenirea de falsele valori culturale si de impostorii nerușinați care acaparează mediile de informare. Nu, Noël Godin nu e un haiduc al culturii. Anarhist autentic, el nu poate avea un program coerent, politic sau estetic, sau un tel ușor de formulat. Tot ce face el este sa arunce tarte cu frișcă in figura impostorilor la moda, sau, cum o explica el cu un început înșelător de coerenta, “în mutra persoanelor publice care se iau in serios in mod tragic, dar care exercită o autentică, si nefastă, influentță asupra gloatei tânte“.
Spus mai pe înțeles: Noël Godin îi ridiculizează si umilește in public pe acei politicieni sau artiști fără umor si care, mai ales, nu știu sa râdă de propria lor persoana. Pe puternica figura a literelor franceze: Bernard-Henri Lévy.
Pe acesta din urma, cum o amintește Le Soir, Godin l-a “entarté”, adică “înfrișcat”, nu mai puțin de opt ori!… “care ar putea fi socotite nouă”, precizează Godin, “dar odată l-am tărtuit de doua ori într-o singura misiune, iar noi vrem sa nu mințim in calcule”.
Mai mult, Godin, care a mers odată să-l pândească la festivalul de film din Cannes, unde Bernard-Henri Lévy își prezenta reportajul despre războiul din Bosnia, si-a pierdut pe viață acreditarea pe lângă acel festival, organizatorii temându-se ca nu cumva Godin sa lanseze o ofensiva împotriva unei majorități a participanților.
Discipolii săi, care operează pe planeta întreagă, din Japonia pana in Statele Unite (unde funcționează o “Biotic Baking Brigade”, niște fundamentaliști ai metodei lui Godin), trebuie sa urmeze același ritual. Si aici se întrevede rigoarea anarhismului autentic: tarta cu frișcă trebuie sa fie proaspătă si făcută de un pâtissier autentic, iar nu cumpărată de la super-market. Tarta nu trebuie aruncată de la distanță, acela fiind un gest prin care teroristul se descalifică, ci trebuie depusă si frecată pe fața victimei, ca într-o încleștare corp la corp.
Tot așa, conform ritualului, atacantul trebuie sa lanseze strigatul de război “Glup, glup!… Sa tărtuim pomposul castravete!…” (Entartons, entartons, le pompeux cornichon.) El explica astfel aceasta rigoare ascetica: “Victima trebuie atinsa in deplina splendoare a persoanei sale publice. Totul trebuie sa se petreacă in public, cu cât mai mulți martori împrejur. Ne-am simți dezonorați daca ne-am coborî pana la a hăitui pe cineva la toaletă.”
Întrebat dacă are vreo limită în “în-frișcare”, Noël Godin (care l-a "făcut" în plină figură chiar și pe Bill Gates) recunoaște doar una: – Mama mi-a zis: "Fă pe cine vrei tu, dar să nu fie Papa."
Asta nu e deloc ce-mi spusese mie când l-am intervievat (împreună cu tovarășul lui anarhist, Jan Bucquoy, omul care atacă în fiecare an palatul regal din Bruxelles, într-o lovitură de stat permanentă) și l-am întrebat dacă regretă că înfrișcat vreodată o personalitate care nu merita sa fie tratata in felul ăsta?
Godin a spus atunci: da, Jean-Luc Godard, marele cineast francez, unul din inițiatorii Noului Val care a stat la baza cinematografiei moderne. Singurul, de altfel, care a reacționat bine, după ce a fost înfrișcat: a mâncat puțin din tartă si a zis: “mda, păi așa a început cinematograful, cu tarte cu frișcă în figură“.
