Datele Ministerului Educației arată că din cele 1239 de instituții de învățământ din țară, numai 879 au grupuri sanitare care corespund cerințelor Organizației Mondiale a Sănătății, marea majoritate a școlilor având doar sistem de aprovizionare cu apă rece.
După opinia activiștilor însă situația ar fi și mai problematică, pentru că nu există statistici unificate despre situația accesului la apă și igienă în școli. Subiectul a fost dezbătut în cadrul unei discuții organizate de Comisia parlamentară protecție socială, sănătate și familie și Amnesty International Moldova, organizație care a propus elaborarea unui program național care să aibă în vedere problema infrastructurii sanitare din școlile moldovene.
Petiția lansată de Amnesty Moldova cere respectarea dreptului la igienă în școli, ceea ce la modul practic înseamnă întâi de toate să nu mai fie admisibil ca mii de copii să meargă la latrina arhaică din curte. Într-o recentă cercetare realizată de această organizație, un eșantion reprezentativ de copii din mai multe instituții au fost întrebați despre toaleta din școala lor. Elevii au vorbit despre faptul că nu există săpun, hârtie igienică ba chiar și apă, că nu se simt în siguranță și că este frig.
Noi considerăm că, în general, toaletele din exterior ar trebui să fie închise
Iulia Nazaria, coordonatoare de proiect în cadrul organizației este de părere că asigurarea condițiilor sanitare în școli întârzie să devină prioritate la nivel local și în înțelegerea multor manageri școlari. Prin urmare, crede activista, autoritățile centrale ar trebui să-și asume un program național de organizare a grupurilor sanitare în interiorul școlilor iar cele externe să fie lichidate: „50 % dintre elevi au menționat că toaleta școlii, chiar dacă este în interior, ea nu este deschisă pe tot parcursul anului, în mare parte este deschisă atunci când vin controalele de la raion sau pe perioada rece a anului și asta este o realitate. Faptul că noi le avem în interior asta nu înseamnă că ele încă sunt folosite. De aceea, noi considerăm că, în general, toaletele din exterior ar trebui să fie închise, pentru că oricum din lipsă de surse financiare, directorii închid toaletele din interior și ele-s de bifă, doar pentru statistică.”
Dezbaterea problemei de sanitație în școlile moldovenești a scos la iveală mai multe carențe: cadrul normativ pentru acest domeniu este depășit, datele raportate deseori nu corespund realității iar în multe școli grupurile sanitare ar fi fost construite fără să se asigure condițiile necesare de funcționalitate.
Vasile Guștiuc, adjunctul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică a pledat pentru instituirea unor norme sanitare concrete în baza cărora să fie evaluată situația din școli. Una din observațiile participanților la discuție a fost că deși anual se fac inspecții pentru a vedea cum sunt pregătite instituțiile de un nou an școlar, nu există un sistem de date care să descrie situația.
Vasile Guștiuc are o explicație: „Există la ziua de astăzi acele liste de verificare sau fișe de evaluare, dar aici, cu toată responsabilitatea vreau să enunț faptul că aceste comisii care se organizează la sfârșitul lunii august din reprezentanții mai multor entități, ele mai mult sunt formale, haideți să recunoaștem. Cum poți să evaluezi starea lucrurilor care este, de facto, atunci când într-o zi vizitezi 15-20 de instituții de învățământ?”
Poți să ai o școală mică cu un director mai proactiv, care scrie proiecte și atunci îl finanțezi
Problema condițiilor sanitare din școli a fost pusă inclusiv pe seama lipsei de inițiativă a directorilor de instituții, care au posibilitatea să facă intervenții în infrastructura școlară, apelând la Fondul de Investiții Sociale, a precizat Dan Perciun, președintele comisiei parlamentare de profil: „Trebuie să aibă proiect tehnic, deci trebuie să fi făcut o investiție în proiectul tehnic, să-și asume 5% din cost și să aplice la FISM (Fondul de Investiții Sociale din Moldova). Nu-i pe modelul, de exemplu, avem o școală cu mulți copii, n-are apă și canalizare, ministerul decide că școala asta urmează să fie finanțată. Nu, deci poți să ai o școală mică cu un director mai proactiv, care scrie proiecte și atunci îl finanțezi. Și poți să ai o școală mare cu un director mai amorf, care nu dă dovadă de inițiativă și atunci copiii aceea n-o să aibă, deși copiii sunt mai mulți și investiția ar fi mai rațională.”
Membrii comisiei protecție socială, sănătate și familie și-au asumat crearea unui grup de lucru care să propună soluții la îndemâna instituțiilor de învățământ, astfel încât spinoasa problemă a igienei școlare să se rezolve treptat. Iar activiștii au atras atenția că propunerile trebuie să fie valide și pentru localitățile în care nu există apeduct sau sistem de canalizare și să se aplice indiferent de numărul de copii din instituție.
