Scritoarea Paula Erizanu, 30 de ani, este autoarea romanului „Ard pădurile”, distins cu Marele Premiu în cadrul ediției 2021 a Galei scriitorilor tineri, organizată de radio România Cultural. Unul din personajele acestui volum e Alexandra Kollontai, militanta bolșevică ce dorea distrugerea instituţiei familiei şi legalizarea amorului liber şi colectiv. Drepturile femeilor, nostalgii și antinostalgii legate de URSS, au fost câteva din temele interviului pe care Paula Erizanu i l-a acordat colegului nostru Vasile Botnaru în studioul postului de radio Europa Liberă de la Chișinău.
Europa Liberă: În studioul Europei Libere am invitat-o, după o pauză lungă, pe Paula Erizanu, cea care a mai crescut între timp în meserie, în meseria scriitoricească, a scos o nouă carte, se numește „Ard pădurile”. Și ne-a oferit Paula prilejul să o invităm pentru că această carte a luat un premiu, o să ne spună imediat Paula ce-i cu acest premiu. Întâi vreau să te întreb, Paula, dacă te consideri încă tânără scriitoare sau deja ai ieșit din statutul acesta la a doua carte?
Paula Erizanu: „Împlinesc 30 de ani anul acesta șivam reușit să am și câteva crize existențiale în raport cu noua etapă din viața mea, odată cu schimbarea prefixului.”
Europa Liberă: Dar vârsta se sincronizează cu statutul de tânăr sau în vârstă?
Paula Erizanu: „Mă rog, poate Dvs. sunteți mai metaforic, dar eu iau vârsta așa, ca atare, după buche.”
Europa Liberă: Nu, la scriitori, uneori, și la 50 de ani tot erau ținuți pe polița celor tineri.
Paula Erizanu: „De obicei, atunci când îți oferă burse sau premii, scriitorii se consideră tineri până la 35 de ani.”
Europa Liberă: Deci, criteriul vârstei îi formal, chiar mecanic? Cartea asta ce premiu a luat? Înțeleg că în mediul scriitorilor români, adică într-o competiție destul de strânsă și importantă, nu?
Paula Erizanu: „Da, e vorba de Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Radio România Cultural împreună cu o altă organizație. Premiul acordat romanului a fost chiar Marele Premiu – Tânărul Scriitor al anului 2021.”
Europa Liberă: Deci, nu romanului, dar scriitoarei?
Paula Erizanu: „Și/și. Adică mie pentru acest roman, deși a fost menționată și antologia de poezie pe care am coordonat-o împreună cu Alina Purcaru – „Un secol de poezie română scrisa de femei”. Totuși, în explicația Andreei Răsuceanu, membră a juriului, scriitoare și critic literar, aceasta a pus accent pe meritele romanului.”
Europa Liberă: Acum să te iau la puricat.
Paula Erizanu: „Luați-mă.”
Europa Liberă: Pe autor și pe roman. M-a intrigat foarte mult când am auzit prima dată despre romanul acesta, de ce Paula Erizanu se adresează la un trecut sovietic? Oricine a pășit pe calea asta, s-a expus riscurilor, vezi Vasile Ernu, care a avut meciuri și meciuri din cauză că ar reabilita trecutul sovietic. Dumneata te-ai adresat la un segment foarte îngust, la două nume, la două exponente ale unui curent de opinie oarecum paralel, dacă nu chiar pe contrasens cu regimul sovietic – Alexandra Kollontai și Inessa Armand. De ce te interesează, în general, epoca aceasta? Cumva, eu așa înțeleg, ai căutat măcar fizionomii umane în acea epocă inumană prin definiție?
Paula Erizanu: „De fapt, această carte acoperă doar perioada pre-sovietică, deci a Imperiului Țarist, rus, deși, într-adevăr, cele două figuri – Kollontai și Armand –, care sunt și protagonistele romanului, au fost membre în guvernul lui Lenin. Deci au mers în curentul sovietic în primii ani de guvernare, dar chiar și atunci ele mergeau cumva în opoziție, pentru că ele aveau viziuni feministe, în timp ce mișcarea socialistă rusă și bolșevicii considerau că feminismul e o chestie burgheză, e un fel de separatism față de mișcarea pentru conștiința de clasă. Mie mi-a venit ideea cărții în 2017, când se sărbătorea centenarul de la revoluția rusă și vedeam o grămadă de articole despre revoluția rusă, dar nu prea am văzut nimic despre femeile revoluției ruse și mi-a apărut pur și simplu întrebarea, curiozitatea: care a fost rolul femeilor sau ce femei au făcut parte din evenimentul acesta istoric? Astfel am dat de Kollontai și de Armand și am scris un articol atunci pentru revista de filosofie, mă rog, idei, Aeon, o revistă de limbă engleză, și anume ce mi s-a părut neobișnuit și surprinzător, atât Armand, cât și Kollontai. Și în acel articol vorbeam și despre Lilia Brik, ele aveau niște idei foarte libertine despre relațiile romantice, pe lângă ideile lor de avangardă pentru epoca aia, mă rog, ideile lui Kollontai și ale lui Armand, în special, vizavi de drepturile femeilor, rolul acestora în familie, în stat. Și trebuie să menționez că am fost surprinsă, nu știam faptul că URSS a fost prima țară din lume care, de exemplu, a legalizat avortul. Bineînțeles, după aia a venit Stalin la putere și acesta l-a făcut din nou ilegal și apoi a fost din nou legalizat deja după moartea sa, dar au fost câteva politici care m-au făcut să înțeleg că nu prea cunoșteam epoca sovietică timpurie.”
Europa Liberă: Deci din curiozitate te-ai apucat să scrii un roman?
Paula Erizanu: „Din curiozitate și dintr-o ambivalență, și dintr-o fascinație față de viața acestor femei, care parcă nu se pupa cu ideea mea despre epoca respectivă. Faptul că...”
Europa Liberă: Dar nu riști să o reabilitezi? Asta e întrebarea – nu cumva te duci într-un soi de romantism de acesta gen a fost și Lenin copil?
Paula Erizanu: „Nu, nu, în niciun caz! Tocmai că vorbeam de ambivalența pe care am simțit-o când exploram viețile lor, și anume am simțit că am găsit câteva dintre ideile sau valorile pe care le împărtășesc și eu la ele, dar, pe de altă parte, vocea asta a bunicilor mei și a profesorilor, și a părinților despre deportări, despre foamete e foarte puternică în mine. Acum, uite, chiar îi citesc memoriile bunicii. Ea și le-a scris în COVID, ca să treacă timpul mai ușor, în acea primă etapă când izolarea era foarte dificilă pentru ea. Și citesc despre experiența sa din foamete, or pentru mine a fost important nu să scriu romantizare sau propagandă despre aceste două propagandiste, că ele așa își ziceau, activiste, propagandiste, atunci acesta nu era un termen negativ. A fost important tocmai să redau complexitatea lor și a epocii respective: eu nu sunt o fană sau nu sunt un groupie...”
Europa Liberă: Deci, în dumneata în interior luptă aceste două începuturi ale locului în care suntem noi, pentru că noi am moștenit, de fapt, ceea ce a urmat după sancționarea acestui gen de propagandă, da, Lilia Brik, cu modul ei de viață, se zice că Maiakovski și-a pus capăt zilelor din cauza ei, de exemplu?
Paula Erizanu: „Putea să fie din cauza regimului sovietic...”
Europa Liberă: Da, sau din cauză că s-a decepționat de ceea ce a tot promovat. Zic că, uite, Uniunea Sovietică despre care Vișniec sau comunismul despre care Vișniec are o impresie clară și spune că e un avion frumos care niciodată nu putea să zboare, iată, aceste două femei la care te adresezi dumneata arată că Uniunea Sovietică sau comunismul a avut șansa cândva să aibă față umană, inclusiv grație pictorilor, inclusiv avangardismului în arhitectură? Multe lucruri ei au dat lumii atunci, ca să vină Stalin să pună capac după asta.
Paula Erizanu: „Se poate spune și așa. Totuși, eu scriu continuarea romanului, pentru că...”
Europa Liberă: Adică o să le urmărești și în epoca sovietică?
Paula Erizanu: „Da, pentru că aici e vorba de radicalizarea lor la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, or în volumul următor vreau să explorez ce a însemnat puterea pentru ele și ce compromisuri au făcut. Și am fost surprinsă acum cercetând și citind o grămadă de cărți despre ele, despre epocă, am fost surprinsă, de exemplu, să aflu că, mă rog, conform unei autoare, trebuie să verific informația, că Kollontai ar fi fost vinovată de unul dintre primele acte de violență din Uniunea Sovietică, pentru că ea era responsabilă de politici sociale și avea veterani calici din război pe care voia să-i cazeze undeva, dar nu mai avea spații în casele foștilor burghezi. Și atunci s-a gândit că, uite, la mănăstire o să-i cazeze, că acolo este loc suficient, vor fi hrăniți, vor avea un acoperiș deasupra capului. A vorbit cu călugării, călugării i-au zis că: „Da, noi suntem gata să ne facem sovietul nostru”. Ea s-a dus la mănăstire a doua zi și, când colo, porțile erau închise, încuiate. Când și-a chemat susținătorii dintre marinari, ea atunci avea o relație cu unul dintre conducătorii marinarilor, călugării au început să bată clopotele, au venit oamenii din sat să-și apere mănăstirea. Deci, ea, într-un fel, din cele mai bune intenții – a vrut să cazeze niște calici...”
Europa Liberă: Să le facă dreptate unora și a nedreptățit călugării?
Paula Erizanu: „Exact.”
Europa Liberă: Vreau totuși să ne ducem un pic mai departe, pornind de la cartea asta. De ce te interesează pe dumneata, ca exponentă a generației, epoca asta? Cât e de simptomatică generația voastră? Nu știu dacă aveți o definiție. Voi aveți deja o definiție, sunteți generația globalizării, post-globalizării, cum vă autodefiniți voi?
Paula Erizanu: „Da, X, Z, tot felul de litere, mileniali.”
Europa Liberă: De ce vă interesează? Milenialii, de ce vă interesează epoca aceasta foarte specifică?
Paula Erizanu: „Un răspuns la această întrebare este, de exemplu, când am mers în Marea Britanie la studii m-a mirat să descopăr că nu există grădinițe de stat în Marea Britanie. Și atunci am înțeles că, OK, noi, deci în estul Europei avem a anumită moștenire la nivel de instituții sociale pe care trebuie să o apreciem și s-o dezvoltăm, s-o susținem, s-o menținem și cred că aceasta e parte din răspunsuri, pentru că personajele despre care vorbesc tocmai au promovat ideea acestor creșe și grădinițe pentru a ajuta femeile...”
Europa Liberă: A elibera femeile...
Paula Erizanu: „...care de aici munceau la fabrică sau în alte părți și de dincolo trebuiau să aibă grijă și de copii acasă.”
Europa Liberă: Genul acesta de descoperiri nu te poate prinde pe picior greșit și să te ducă acolo unde, de exemplu, a ajuns Dmitri Bîkov, marele Dmitri Bîkov? Dar el, volens-nolens, găsește lucruri care, zice el, trebuie prețuite în Uniunea Sovietică, care au dispărut acum în Rusia modernă și uneori, iată, intră în polemici foarte acerbe și dramatice cu colegii de generații, care-i spun că el e un nostalgic ordinar.
Paula Erizanu: „Eu nu sunt nostalgică și nu sunt o apărătoare a Uniunii Sovietice, adică asta trebuie să fie clar. Mie mi-a fost frică atunci când am scris romanul că o parte din cititori o să...”
Europa Liberă: Mai ales mai departe când o să scrii.
Paula Erizanu: „...mă numească comunistă și alții o să mă numească burgheză exploatatoare, în funcție de viziunile lor politice, dar, din fericire, până acum Dvs. sunteți primul care îmi puneți întrebările astea, până acum romanul a fost înțeles destul de nuanțat, pentru că...”
Europa Liberă: Asta pentru că eu nu l-am citit încă, poate o să-mi răspundă romanul. Dar pe mine mă interesează, pentru că noi am avut un ciclu de emisiuni „Antinostalgia” și finanțatorii acestui ciclu de programe „Antinostalgia” tocmai s-au gândit că tinerei generații, mai ales din mediul vorbitor de limbă rusă, care mușcă ușor nada propagandistică astăzi și pe pârtia asta a renașterii Uniunii Sovietice promovată la Kremlin se cultivă un fel de națism, patriotism, naționalism, da?
Paula Erizanu: „Imperialism, aș zice.”
Europa Liberă: Da, imperialism, deși, iată, Ganapolski la noi într-un interviu spune foarte clar, ideea asta de refacere a Uniunii Sovietice promovată de Putin e cu totul altceva decât adevărata Uniune Sovietică. De asta te întreb, generația voastră, a milenialilor, poate să se uite critic la ceea ce a fost trecutul bunicii dumitale?
Paula Erizanu: „Sigur! În primul rând, în orice generație există disensiuni, nu toată generația Dvs. gândește la fel, la fel nici generația mea nu gândește toată la fel, dar Uniunea Sovietică a însemnat multe lucruri, nu? A însemnat represiuni, într-adevăr, a însemnat un sistem al serviciilor secrete și al informației odios, a însemnat imperialism rus, dar a însemnat și politici sociale. Și pe mine mă interesează partea asta de politici sociale, dar și tensiunea dintre politicile sociale și represiuni pe care o voi explora în următoarea carte.”
Europa Liberă: O întrebare și mai provocatoare – în Uniunea Sovietică dumneata personal ai fi avut șansa să te urci cu liftul acesta social pe care ți l-au asigurat părinții? Că dumneata ai ajuns la Londra, pentru că ai avut o familie care și-a putut permite chestiunea asta, dar și...
Paula Erizanu: „Nu, eu am primit bursă, de fapt, dar, într-adevăr, educația pe care o am și care mi-a permis să primesc această bursă a venit datorită familiei mele.”
Europa Liberă: Dacă erai în altă familie și ei îți spuneau: „Te duci la magazin și câștigi bani ca să avem noi pe ce trăi”? Uniunea Sovietică se zice că avea lifturi perfecte, oricine, de oriunde putea să ajungă în orice poziție.
Paula Erizanu: „E un mit! Dvs. știți mai bine decât mine, nu, că e un mit asta? Dar eu n-am venit aici să apăr Uniunea Sovietică.”
Europa Liberă: Nu, nu... Mă interesează în ce măsură dvs., generația, că totuși oricum ai nega, ești exponentă tipică a generației care se rupe de spațiul în care este, în ce măsură se uită critic la trecut și, mai ales, critic la prezent și la mediul în care vă aflați voi, care în fiecare zi vă oferă niște surprize?
Paula Erizanu: „Ne oferă surprize, dar, în același timp, de unde a apărut discuția asta despre statul social care e una puternică, într-adevăr, în rândul generațiilor tinere? A apărut odată cu criza financiară și odată cu creșterea inegalității generate de criza financiară, dar și de politicile din anii ‘70, ‘80, ‘90 din Vest, care au însemnat că, uite, astăzi numărul miliardarilor crește, averile lor cresc, în timp ce o mare parte din societate ori rămâne pe loc, ori devine și mai săracă.”
Europa Liberă: Ieri a fost o știre că mai ales în COVID mulți și-au multiplicat averile, e adevărat că nu se spune de ce, care-i mecanismul.
Paula Erizanu: „Miliardari, da.”
Europa Liberă: Și atunci întrebare: după ce vă uitați critic la comunism, de ce în mediul tinerilor, mai cu seamă, sunt dispoziții stângiste, radicale, anti-vaxxeri, care pot să arunce apa din scăldătoare cu tot cu copil?
Paula Erizanu: „Eu aș distinge, adică anti-vaxxerismul eu îl văd mai degrabă ca pe o chestie de dreapta radicală, adică super-conservatoare, pentru că adesea, de exemplu, în România sau la noi biserica este unul dintre centrele care promovează ideea că vaccinul este, nu știu, sau că COVID-ul e o invenție, sau că vaccinul e periculos, mai periculos decât să ajungi la terapie intensivă.”
Europa Liberă: Cipul ș.a.m.d.
Paula Erizanu: „Da, exact! Deci, aș distinge un pic între capitolele astea, dar la nivel de, mă rog, stânga radicală, centru-stânga, eu mă identific mai degrabă ca pluralistă în sensul în care mie mi se pare că o dietă sănătoasă atât de idei, în acest caz la nivel de idei politice, este una variată. Mie mi se pare că într-o realitate complexă soluțiile pe care le găsim la problemele cu care ne confruntăm trebuie să vină din diferite direcții, adică trebuie să analizăm și să explorăm toate perspectivele pentru a alege cea mai potrivită soluție la problema cu care ne confruntăm. Asta mi se pare că e valabil atât în viața noastră de zi cu zi, la nivel etic, că o dată, nu știu, trebuie să primeze un anumit principiu, în alt caz trebuie să primeze un alt principiu, în alt caz te uiți la consecințe mai mult decât la principiu, adică noi poate conștient sau inconștient facem acest act de balansare în permanență al principiilor noastre și al consecințelor actelor noastre și mi se pare că același lucru ar trebui să fie aplicat și în politică.”
Europa Liberă: Dar guvernările se alternează oricum – ia stânga, ia dreapta, cazuri clasice și la Dvs. în Marea Britanie, și în Statele Unite. Și în sensul acesta, tinerii sunt mai predispuși spre stângism sau spre dreapta naționalistă astăzi, așa cum spuneți Dvs., vezi cazul României, pentru că a fost Franța anilor ‘68, da, și refrenul clasic: cine nu este suficient de nebun în tinerețe – n-are cum să ajungă la bătrânețe cumpătat și înțelept? Credeți că tineretul de astăzi este la fel un teren și carne de tun pentru bătălii politice?
Paula Erizanu: „Mă rog, manipulări se întâmplă în orice epocă, mai ales în epoca internetului și a pieței astea liberale sau libere digitale dominate de câteva companii americane gigantice, dar vreau să zic că stânga, dreapta e un pic mai fluidă decât ni se pare nouă, adică chiar și în Marea Britanie, unde etichetele astea funcționează un pic mai bine decât în cazul Republicii Moldova sau al Europei de Est, unde spiritul conservator mai degrabă vine de la o nomenclatură, da, sovietică, respectiv vine mai degrabă dinspre stânga decât dinspre dreapta, dar chiar și în Marea Britanie, uitați-vă, în COVID Partidul Conservatorilor a fost la putere și este în continuare la putere în Marea Britanie, dar acesta a acordat ajutoare de stat micului business, fiecărui, aproape fiecărui angajat al Marii Britanii, ceea ce este o politică mai degrabă de stânga, adică plasa asta de siguranță pe care a oferit-o Partidul Conservator este mai degrabă o politică de stânga. Deci, e dificil să...”
Europa Liberă: Adică exact ce spui dumneata – soluții din toate părțile? Vreau să te mai întreb ceva: ajungând în Marea Britanie, sigur că te-ai simțit cumva ruptă de acasă, când ai început să te integrezi pe bune și când nu te mai simți neapărat om pribeag, în migrație, cu temporalitatea asta într-un statut așa nesigur, că înțeleg că ești deja destul de bine și la Londra, și cred eu că ești deja integrată?
Paula Erizanu: „Mă rog, integrarea... Eu mă simt cel mai bine anume în comuniunea asta dintre cele două lumi în care trăiesc, adică familia mea, de exemplu, este foarte importantă pentru mine, de asta petrec mult timp la Chișinău, acum fiindcă lucrez la distanță și nu trebuie să mai merg la birou, fiind în lockdown de doi ani încoace, pot să petrec mai mult timp și în Moldova, adică să lucrez de aici pentru jobul meu din Londra.”
Europa Liberă: Sau cu același succes să stai în Africa de Sud?
Paula Erizanu: „Dacă aș vrea să iau Omicronul. Glumesc... Omicronul acum e global, nu mai vine doar din Africa de Sud, deși nici acolo, acolo probabil a fost doar reperat... Și lumile astea fuzionează. De exemplu, eu lucrez pentru o revistă de limbă engleză, dar care scrie despre arta și cultura din Europa de Est și Asia Centrală – The Calvert Journal. Am prieteni la Londra de diferite naționalități, dar inclusiv români sau moldoveni, am participat și ca activistă tot în Londra, am făcut parte dintr-o organizație, un grup al diasporei – FreeMoldova, în care ne-am implicat destul de activ în ce se întâmpla acasă în perioada lui Plahotniuc. Deci, lumile astea fuzionează. Și aici, de exemplu, nu știu, mă duc într-un local și aud muzică pe care o aud inclusiv la Londra sau chiar zilele astea m-am văzut cu un ilustrator și designer, Max Graur, cu care am colaborat pentru un proiect din București – POSTER X POEM, care a venit și la Chișinău, și astfel cumva am ajuns să ne cunoaștem întâmplător, el a rezonat cu o poezie de a mea, a combinat-o cu un poster de-al lui, acesta a fost expus aici, dar și în România. Or, el în perioada aia stătea la Londra, acum s-a mutat la Chișinău, urmează să se mute la București, deci lumea...”
Europa Liberă: Adică lumea e globalizată, într-adevăr?
Paula Erizanu: „Exact, e foarte interconectată!”
Europa Liberă: Și dumneata te simți bine în lumea aceasta globalizată?
Paula Erizanu: „Mă simt și bine, și rău, adică niciun om nu este sută la sută integrat sau neintegrat.”
Europa Liberă: De ce? Pentru că uneori noi exagerăm, probabil, noi, jurnaliștii, întâi de toate, când le plângem de jale celor plecați de acasă și, vai de mine, cât le e de greu acolo, și-i chemam înapoi acasă, și să revină să ridice satele din ruine, când vorbim de diaspora în general, de parcă ei sunt acolo conservați și stau acolo ghem și nu se integrează. Voi, tinerii, simțiți nevoia să spargeți bula asta de separare pe criterii etnoculturale, culturale?
Paula Erizanu: „Dar e adevărat că multor oameni din diasporă le este foarte greu. De exemplu, nu știu, eu vorbeam cu un domn care îmi spunea că soția sa, care are grijă de bătrâni în Italia, se simte ca la închisoare acolo, că nu poate ieși din casă, stă cu niște bătrâni foarte dificili, care sunt și agresivi și, într-adevăr, foarte mulți dintre concetățenii noștri duc o viață foarte dură după ce emigrează. Pe de altă parte, sunt și cetățeni, în special tineri, ca mine, care au avut acces la studii și atunci asta îți dă o altă șansă pentru altă carieră, pentru altă viață acolo, dar asta înseamnă că tot generația asta este și mai mobilă și, respectiv, poate veni și acasă mai mult, poate lansa proiecte care sunt relevante sau se întâmplă și acasă, și în alte părți.”
Europa Liberă: Cu beneficiari de aici, da.
Paula Erizanu: „Da, exact, adică, dar chiar și jobul meu este cumva un pod între lumile astea, pentru că eu scriu despre artiști și despre cultură, și istoria regiunii noastre, despre Moldova, despre România, despre Europa de Est, dar scriu în engleză, deci pentru un public internațional, atât americani, cât și britanici, cât și est-europeni, pentru cei de aici care citesc în engleză.”
Europa Liberă: Dacă mi-ai deschis această fereastră, pictorii, artiștii din Est, din această provincie basarabeană, au șansă în lumea asta, să zicem așa, stratificată, un Warhol cât de talentat s-ar naște în Basarabia, ar avea acces și prețuire pe piața mondială?
Paula Erizanu: „E o întrebare foarte dificilă, pentru că șansele sunt inegale pentru toți, adică din orice țară ar fi. Sunt câteva nume de artiști care o duc foarte bine, în anumite țări. De exemplu, în Germania se oferă destul de multă susținere din partea statului, sunt foarte multe politici care susțin financiar arta independentă și atunci există și o zonă de mijloc mai solidă și în Europa de Vest, în general, mai puțin în Marea Britanie.”
Europa Liberă: Și atunci e loterie?
Paula Erizanu: „Da, e un pic de loterie, da, dar, uite, de exemplu, Dan Perjovschi îmi spunea că lui tocmai integrarea europeană a României i-a deschis foarte multe porți, că a ajuns să fie expus și la New York, și în Europa, și în toată lumea, și acum numele lui este cunoscut pe piața asta.”
Europa Liberă: La noi este Valeriu Curtu, dacă spui de Perjovschi, care s-a stabilit în Germania și poate de asta a rămas pe piața caricaturii și desenului, în general. Dar o întreb pe Paula Erizanu dacă ea, scriitoarea, n-are frustrarea asta că deunăzi a trecut premiul european pe lângă dânsa și loteria, Dumnezeu știe dacă o mai aduce pe piața romanelor europene să ai, de exemplu, șansa să fii tradusă în alte limbi, după ce că ai obținut integrarea perfectă la Londra, totuși simți, iată, această loterie ca scriitoare?
Paula Erizanu: „Mă rog, eu cred că sunt printre cazurile norocoase, pentru că am o rețea de cunoștințe la Londra, adică scriu și acolo despre cărți, literatură, înțeleg piața editorială de acolo și mi-am tradus chiar eu jumătate de carte în engleză și acum îmi caut un agent pentru limba engleză. Deci, nu pot să zic că sunt nenorocoasă.”
Europa Liberă: Adică nu aștepți pară mălăiață?
Paula Erizanu: „Da. Și o prietenă, Ada Filip, s-a apucat să traducă în italiană romanul, pentru că ea îl citea și colegii ei de lucru tot o întrebau, o rugau să le citească la pauzele de prânz din carte și ea le traducea, le traducea, și la un moment dat le-a zis: „Dar am să traduc în scris toată cartea și o s-o vedeți”. Deci, cumva lucrurile deja încep să se miște.”
Europa Liberă: Și ce ambiție are Paula Erizanu? Unde vrei să ajungi dumneata, eventual și cu a doua parte, o să fie doar două sau trilogie?
Paula Erizanu: „Inițial mă gândeam la trei, dar acum deja aș vrea să rămân la două, vreau să mai abordez și alte subiecte după aia.”
Europa Liberă: Care-i ambiția unui scriitor tânăr, să ajungă în mai multe limbi traduse, în multe librării din America, din Franța? Care-i ambiția dumitale?
Paula Erizanu: „Nu știu, o să vedem, nu vreau să...”
Europa Liberă: Dar acesta e un criteriu? Succesul acesta e un criteriu pentru un scriitor?
Paula Erizanu: „Piața editorială globală este foarte dominată de piața editorială de limbă engleză. În limba română, majoritatea traducerilor se fac pe filiera engleză, fiind capitalul mai concentrat acolo și având dominația aceasta a limbii engleze la nivel global, din cauza Americii în mare parte, bineînțeles că ai cu totul alte șanse dacă apari în engleză, decât dacă apari în alte limbi. Asta-i realitatea tristă în care trăim. Tristă de ce? Pentru că eu cred că creativitatea vine de oriunde și nu sunt cei care scriu în engleză neapărat mult mai creativi decât cei care scriu în alte limbi.”
Europa Liberă: Dar și spaniola...
Paula Erizanu: „Da, spaniola la fel e o limbă de circulație foarte mare și Tatiana Țîbuleac, de exemplu, tocmai se bucură de traducerea în spaniolă și de piața editorială din America Latină, cel mai mult, acolo succesul cărților sale a fost cel mai mare.”
Europa Liberă: Probabil și scrisul ei îi mai specific, mai mult spre „Pe aripile vântului”, mă rog. Deci, la următoarea carte în engleză ne întâlnim ca să povestim despre ambițiile Paulei Erizanu și despre revenirea scrisului acasă grație recunoașterii internaționale? Pentru că așa se întâmplă mereu cu toți artiștii, după ce au recunoașterea internațională, prețuirea în afara țării, redescoperim sau chiar descoperim talentele noastre de acasă, vezi cazul Naforniță, vezi Pavel Stratan, vezi mulți alții.
Paula Erizanu: „Dar, spuneți-mi, Dvs. de ce credeți că se întâmplă asta? E vorba de o neîncredere a noastră în cultura noastră, e vorba de infrastructura culturală precară sau e și rolul mass-mediei că nu promovează suficient artiștii și cultura?”
Europa Liberă: Eu cred că există, întâi și întâi, factorul acesta al micimii spațiului acesta. Dacă pe un actor îl vezi în șlapi, scoțând gunoiul, îi greu să-l accepți în scenă, metaforic vorbind. Și atunci când eu cu Tatiana Țîbuleac am stat la bere la ProTV și scriam împreună știri, mie îmi vine foarte greu să mă uit la ea pe postament, s-o tratez ca pe o scriitoare, dar ea este o scriitoare adevărată. Eu o tratez ca un editor, ca un jurnalist la care am pretenții la virgule sau ortografie. Sigur că acum mă obișnuiesc cu asta, se duc cercurile pe apă și tare mi-aș dori, și terminăm interviul aici, citind-o să fac abstracție că ești copilul colegei noastre de breaslă, că ești copilul editorului Erizanu pe care-l cunosc din blogurile lui și o să încerc să fac abstracție de faptul că ești basarabeancă, o să mă gândesc ca la o scriitoare londoneză.
Paula Erizanu: „Mersi, dar, mă rog, sper să depășim faza asta, dacă e un blocaj psihologic. Și eu tocmai asta încerc să fac și în activitatea mea jurnalistică la The Calvert Journal, adică să promovez artiștii noștri care lucrează azi, la zi, pentru că, într-adevăr...”
Europa Liberă: Și nu sunt cu nimic mai răi.
Paula Erizanu: „Exact! Și sunt super-talentați, și eu cred că e important și pentru ei să vadă o producție de calitate, jurnalistică, vizuală, să-și vadă opera lor publicată la un nivel înalt, pentru că le creează și lor un respect de sine și o bucurie cumva că munca lor e apreciată.”
Europa Liberă: Exact! Și motivația asta uneori e mai importantă decât motivația financiară, că vine și motivația financiară inevitabil, dar oamenii au nevoie să fie prețuiți, întâi de toate.
