De vorbă cu Angela Grămadă, cercetătoare specializată în domeniul relațiilor Rusiei cu blocul vestic și estul european, despre tensiunile regionale din estul Europei.
Europa Liberă: Mai multe relatări din ultimele zile atrag atenția că Rusia ar plănui o ofensivă semnificativă împotriva Ucrainei. Ce impact poate să aibă o escaladare a conflictului pentru această regiune?
Angela Grămadă: „Impactul ar putea să aibă mai multe consecințe, niciuna dintre ele nu ar putea să aibă o conotație pozitivă, pentru că, în primul rând, este afectată securitatea regională. Și aici nu vorbim exclusiv doar despre Ucraina, pentru că aceste discuții care au avut loc și săptămâna trecută, dar și anterior acesteia s-au dus în zona modului în care această agresiune ar putea să aibă impact asupra statelor membre NATO, pentru că s-a vorbit și despre Bulgaria și România, nu doar despre Ucraina. Și, de asemenea, va avea un impact considerabil și asupra Republicii Moldova, care nu cred că este suficient de pregătită să facă față unor noi riscuri și amenințări, care să vină dinspre Federația Rusă sau dinspre Ucraina, care se confruntă cu acest conflict pe teritoriul său. Deci vorbim despre consecințe multiple, vorbim despre o agravare a situației cu privire la dezinformare, pentru că au fost lansate și atacuri mediatice, și am văzut aceste lucruri între Statele Unite și Federația Rusă, vorbim despre o situație de securitate dificilă, dar vorbim și de alte consecințe social-economice, care vin la pachet cu această agresiune militară, pentru că, iată, avem și discuții despre securitatea energetică a Uniunii Europene, iar pe noi în mod special ne interesează acest lucru.”
Europa Liberă: Moscova, mai exact Ministerul de Externe al Federației Ruse, de acolo se acuză țările Alianței Nord-Atlantice în legătură cu escaladarea tensiunilor, chiar și după ce diplomați de rang înalt ai Washingtonului și Moscovei au convenit să continue să lucreze pentru a le atenua, Kremlinul neagă orice intenție de a invada Ucraina și pune chiar și anumite condiții, ca să nu escaladeze aceste tensiuni. Ei cer încheierea unor acorduri de securitate care ar garanta, între altele, că NATO nu se va mai extinde către estul Europei. De ce trebuie să pună Rusia condiții Alianței Nord-Atlantice, vă este clar?
Angela Grămadă: „Pretențiile Federației Ruse nu sunt formulate de ieri, de astăzi, doar că după anexarea Crimeii și după operațiunile militare din estul Ucrainei au devenit mult mai agresivi în spațiul public, dar trebuie să ne aducem aminte de anumite discursuri pe care le-a avut însuși Vladimir Putin în anumite conferințe internaționale sau în anumite reuniuni anuale ale unor foruri internaționale, care se preocupă și de securitatea internațională, aici nu vorbim doar despre regiune. După destrămarea Uniunii Sovietice și după încercarea Federației Ruse de a rămâne cât mai activă în sistemul de relații internaționale, am putut observa că întotdeauna a existat această frustrare, că și-a pierdut sferele de influență, că i s-a redus influența în anumite procese decizionale internaționale. Aceste frustrări au fost formulate într-un mod sau altul în mai multe documente, aici vorbim nu doar despre conceptele de politică externă, aici vorbim despre doctrina militară sau strategia de securitate națională a Federației Ruse. În foarte multe dintre aceste documente s-a vorbit despre încercarea Moscovei de a redobândi influența în vecinătatea apropiată în mod prioritar, dar și în anumite foruri internaționale, vorbim de ONU, vorbim despre alte forme de cooperare regională, lucru care nu prea i-a reușit, și nu i-a reușit nu doar pentru că a existat o opunere din partea Occidentului, pentru că în anumite momente toți erau interesați de Federația Rusă ca de un partener mult mai slab decât era în perioada Uniunii Sovietice, atunci când practic era sistemul de relații internaționale pe conceptul bilateral și deciziile se luau într-un cadru bilateral mai mult, adică Occidentul versus Uniunea Sovietică.
Multilateralismul a afectat o bună parte din interesele Federației Ruse în ceea ce privește securitatea și în ceea ce privește politica sa externă. Moscova a dorit întotdeauna să schimbe acest format de dialog, ulterior au mai fost și câteva evenimente în regiune, aici vorbim și de Kosovo, și nu numai, în care iarăși Federația Rusă nu a reușit să se impună în calitate de partener, în calitate de partener care contează și care participă la acest proces de luare a deciziilor. Mai mult de atât, acele discuții pe care le invocă Federația Rusă despre extinderea NATO, cum
Discuțiile nu sunt noi, discuțiile sunt destul de vechi, dar acum există o formulare a acestor interese și a acestor dorințe ale Federației Ruse mult mai agresiv.
că ar fi existat o promisiune fermă din partea aliaților că nu se vor extinde în Europa de Est, s-a dovedit mai târziu că acestea au fost niște discuții care nu au mers în această direcție, ci mai degrabă s-a discutat despre modul în care Federația Rusă într-adevăr se poziționează în sistemul de relații internaționale. Mai mult de atât, în anul 2009, atunci când președinte al Federației Ruse era Dmitri Medvedev, Moscova a făcut o ofertă, un tratat de securitate pe care l-a propus statelor membre ale Uniunii Europene și acesta a fost refuzat. Dacă o să ridicăm arhiva acelor documente și o să ne uităm exact pe conținutul textului, o să vedem că seamănă foarte mult ca și conținut cu statutul NATO. Și recent am mai avut o propunere din partea Federației Ruse pentru Occident, dar mai mult aici vorbim de statele membre ale Uniunii Europene, să se ajungă la un compromis în ceea ce privește securitatea europeană. De fapt, era o nouă formă de tratat, care să includă discuții despre securitatea pe continentul european, și nu numai, dar care să includă și Federația Rusă. Deci, discuțiile nu sunt noi, discuțiile sunt destul de vechi, dar acum există o formulare a acestor interese și a acestor dorințe ale Federației Ruse mult mai agresiv și cred că ei au văzut vulnerabilități în modul în care discută partenerii occidentali despre aceste interese de securitate și pe continentul european, și nu numai, și de aceea încearcă să spargă această coeziune.”
Europa Liberă: Reușește Federația Rusă, prin această insistență că NATO este un dușman, să-și contureze cumva o imagine de o putere mondială, pentru că se pare că asta este ambiția liderului de la Kremlin – să demonstreze că țara sa este o mare putere, și nu doar în regiune?
Angela Grămadă: „Eu nu cred că ei reușesc prin metoda pe care au ales-o să demonstreze acest lucru, ei reușesc doar să spargă acea coeziune cu privire la modul în care ar trebui să se interacționeze sau să se poarte un dialog cu Federația Rusă, dar nu și în ceea ce privește riscurile și amenințările pentru o Rusie agresivă în regiune, și nu doar asupra Ucrainei, pentru că aici se văd amenințate în mod prioritar statele membre ale Uniunii Europene din Europa de Est, vorbim despre statele baltice, Polonia, vorbim despre România și Bulgaria, în mod prioritar. Da, Moscova reușește să se impună deocamdată poate în discursurile din cadrul acestor negocieri, dar tactica pe care a adoptat-o este de a arăta că există divergențe în rândul aliaților, în rândul Statelor Unite ale Americii și aliaților săi europeni, pentru că vulnerabilizarea acestui comportament care ar trebui să fie unitar și care ar trebui să vină să combată agresivitatea Moscovei în aceste discursuri este destul de fragilă, pentru că s-a acționat în trecut de către Federația Rusă într-un format de dialog bilateral cu fiecare țară membră a Uniunii Europene.
Aici vorbim despre modul în care s-a discutat cu Germania, cu Franța și știm că aceste țări sunt foarte importante pentru „formatul normand”, formatul care se ocupă de medierea conflictului din estul Ucrainei. Și asta contează foarte mult, plus că sunt mai multe discursuri în rândul oficialilor de rang înalt din aceste două țări europene, care practic au fost mediatizate în ultimele zile și care au arătat că aceste interese naționale de foarte multe ori prevalează în ceea ce privește securitatea la nivel regional și că de foarte multe ori oficialii se simt practic subminați în politica externă de tot ceea ce înseamnă acțiune internă și susținere internă și atunci preferă să își mobilizeze pe interior electoratul, dar fără ca să mai țină cont de acele principii, de acele valori pe care și-au asumat să le promoveze la nivel internațional, adică la nivel de Uniune Europeană și să creeze într-adevăr politici unitare, și să creeze acel discurs de coeziune în jurul unei asemenea probleme precum este cea a Ucrainei.”
Europa Liberă: Dar țările din spațiul ex-sovietic, deocamdată puține la număr, care își doresc să adere la Alianța Nord-Atlantică, ele își argumentează poziția inclusiv temându-se de invazia Federației Ruse, pentru că în acest spațiu există multe conflicte nesoluționate și majoritatea au fost provocate de Federația Rusă?
Angela Grămadă: „Trebuie să fim foarte atenți la modul în care aceste state se dezvoltă. Și vorbim despre ce și-au asumat elitele politice din aceste state să promoveze în rândul societăților pe care le reprezintă. Pe de o parte avem statele baltice, care deja s-au rupt de la acest model de dezvoltare socială și politică și le vedem integrate atât în Uniunea Europeană, cât și în Alianța Nord-Atlantică, avem state precum Ucraina, Republica Moldova și Georgia, care vorbesc foarte mult despre integrarea europeană, mai puțin Republica Moldova, care nu vorbește despre integrare în Alianța Nord-Atlantică, și Ucraina, și Georgia, care ferm își doresc acest parcurs euroatlantic, nu doar european. De cealaltă parte avem un șir de state, care cochetează foarte mult cu sistemul autoritar, și în momentul în care cochetezi cu asemenea schiță sau model de organizare a vieții politice îți dai seama că orice înseamnă parcurs european sau orice înseamnă promovarea unor principii și valori democratice ar putea să pună sub un semn mare al întrebării acest sistem autoritar. Și asta ar însemna și alegeri corecte, ar însemna mobilizări ale resurselor interne pentru a nu frauda alegeri, să-ți asumi că actul de guvernare poate fi restrâns ca și timp, deci înseamnă foarte multe lucruri...”
Europa Liberă: Și ar putea opoziția din Federația Rusă să devină mai credibilă în fața regimului Putin, eventual, dacă se continuă în același ritm?
Angela Grămadă: „Opoziția din Federația Rusă nu trebuie să fie încadrată neapărat în această analiză ca fiind credibilă sau mai puțin credibilă, pentru că ea a fost încurajată în calitate de posibil partener pentru state membre ale Uniunii Europene sau pentru Statele Unite ale Americii, pentru că a existat o deschidere spre aceasta, dar aici problema este una de natură internă, pentru că opoziția din Federația Rusă s-a compromis din cauza lipsei acestei coeziuni interne. Și toată problema opoziției ruse nu a început de ieri, de alaltăieri, de când a venit Alexei Navalnîi în spațiul public și a încercat să schimbe acest curs politic al Federației Ruse, ea a început din anul 2004, atunci când nu s-a găsit acel candidat unic din partea opoziției ruse care să participe la alegeri prezidențiale, de acolo conducerea de la Kremlin a analizat foarte bine aceste lucruri în cadrul opoziției, a văzut care sunt elementele ei slabe și a distrus-o practic din interior, iar noua legislație care a fost adoptată în ultimul an, în care se permite să declari anumite organizații nonguvernamentale sau lideri ai opoziției teroriști, afectează și mai mult capacitatea acestei elite sau reprezentanți ai opoziției să acceadă la actul de guvernare. Deci este foarte complicat acest dialog și nu putem să-l analizăm doar în acești parametri de credibilitate sau non-credibilitate.”
Europa Liberă: Să revenim la insistența Rusiei de a fi încheiate unele acorduri de securitate care ar garanta că Alianța Nord-Atlantică nu se va mai lărgi către Est. Ar trebui NATO să ia în calcul totuși și această doleanță a Federației Ruse?
Angela Grămadă: „Reprezentanții și oficialii NATO au explicat foarte clar că decizia aparține statelor care formează și Alianța Nord-Atlantică, dar și statelor care își doresc să devină membri și parteneri ai Alianței Nord-Atlantice, pentru că NATO nu impune această decizie de membership NATO, pur și simplu discută despre opțiuni de securitate, despre extinderea acestor opțiuni de securitate. Și cred că oficialii NATO vor insista și mai mult să vorbească în spațiul public despre faptul că NATO nu intenționează să atace pe nimeni și că are capabilități mai mult defensive decât ofensive, ceea ce nu poate să argumenteze prea bine Federația Rusă de cealaltă parte, care insistă că acele capabilități tehnico-militare care se află, de exemplu, pe teritoriul României sau al Bulgariei ar avea acest caracter defensiv. Nici România, nici Bulgaria nu intenționează să atace pe nimeni și atâta timp cât este respectată integritatea teritorială și suveranitatea acestor state, NATO nu are de ce să utilizeze aceste capabilități în sensul în care Federația Rusă insistă că ar putea să se întâmple.”
Europa Liberă: Apropo, șeful diplomației Republicii Moldova s-a întâlnit la Cartierul general al Alianței Nord-Atlantice de la Bruxelles cu secretarul general Stoltenberg. Interlocutorii au vorbit despre importanța dezescaladării situației de securitate regională și și-au propus să promoveze dialogul pentru a fi identificate soluții politice și evitarea acțiunilor de ordin militar în contextul actualei crize de securitate de pe acest continent european. Credeți că Moscova ar avea de replicat Republicii Moldova că există acest dialog bun între Chișinău și NATO?
Angela Grămadă: „Nu cred că ar avea ce să obiecteze Moscova în acest sens, pentru că interacțiunea dintre Chișinău și NATO are un cu totul alt caracter. Aici nu se vorbește despre statut de țară membră a Alianței Nord-Atlantice pe care să-l obțină Republica Moldova și întotdeauna sunt puse în față discuțiile despre neutralitatea Republicii Moldova, care sunt menționate și în Constituție. Pe de altă parte, Republica Moldova nu poate să evite aceste discuții, mai ales în contextul evenimentelor care pot afecta securitatea în regiune, dar mai trebuie să ținem cont și de alte aspecte: pentru Republica Moldova susținerea Alianței Nord-Atlantice vine în alte domenii decât cele tehnico-militare. Și aici vorbim despre pesticide, vorbim despre multe alte chestii care poate sunt mai puțin necunoscute publicului din Republica Moldova, dar care sunt extrem și extrem de relevante pentru siguranța națională a Republicii Moldova, dar și pentru cetățeni. Și mai este vorba despre capacitatea de reacție la tipuri de amenințări, pericole și riscuri asociate altor provocări cu caracter non-militar în care NATO ar putea să ajute autoritățile Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, totuși sunt reacții uneori destul de dure atunci când autoritățile de la Chișinău, inclusiv prin vocea președintei Maia Sandu, spun că Republica Moldova va continua să opteze pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova?
Angela Grămadă: „Da, și aceste reacții dure din partea Moscovei se răsfrâng asupra unor politici de altă natură, non-militară. Aici vorbim de politica energetică, vorbim despre comercializarea produselor din Republica Moldova pe piețele ruse. Deși există niște tratate semnate și în cadrul CSI, și acel Acord de liber schimb în cadrul CSI, dar nu numai, vorbim și despre dialogul bilateral pe care îl are Republica Moldova cu Federația Rusă și întotdeauna vor exista foarte multe instrumente pe care le are la îndemână Kremlinul pentru a pune presiune pe autoritățile de la Chișinău. Și aici cred că ceea ce trebuie să demonstreze Chișinăul este în primul rând pregătire a resurselor umane interne, ca să fie capabile să contracareze aceste tipuri de amenințări și ca să fie pregătite să se rupă cu totul de la un model de dezvoltare economică, care nu poate să producă atâtea beneficii pe cât ne-am dori noi pentru cetățenii noștri. Inclusiv să vorbim despre securitatea energetică, dar în alți termeni, nu în cei impuși de Federația Rusă prin Gazprom.”
Europa Liberă: Se amintește cu foarte multe ocazii că prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, în estul țării este în contradicție cu Legea Fundamentală și cu prevederea de neutralitate a Republicii Moldova, Rusia mereu repetă același refren, că recunoaște independența, suveranitatea și integritatea, dar tocmai ei staționează ilegal pe teritoriul Republicii Moldova și aici ei nu mai au reacții.
Angela Grămadă: „Vă referiți că nu mai au reacții cei de la Moscova?”
Europa Liberă: Să-și retragă armata. Nu mai au reacții când sunt îndemnați că trebuie să evacueze trupele și munițiile din stânga Nistrului.
Angela Grămadă: „Cred că o să vă contrazic ușor, pentru că de foarte multe ori Serghei Lavrov în discursurile sale publice, atunci când s-a întâlnit cu reprezentanți ai instituțiilor oficiale de la Chișinău sau chiar când a fost abordat pe subiectul transnistrean, acesta a spus în continuare și a susținut că fără trupele rusești conflictul din Republica Moldova nu ar mai fi unul înghețat și că cu siguranță am asista la operațiuni militare și în această regiune, dar aveți și dreptate atunci când spuneți că nu mai vorbesc, pentru că ei sunt cointeresați ca situația să aibă statutul actual, pentru că așa pot să folosească acest instrument nu doar împotriva Republicii Moldova, dar și împotriva Ucrainei, pentru că ar crea o nouă sursă de amenințare la adresa securității naționale a Ucrainei și amenințările ar veni nu doar dinspre estul țării, dar și dinspre sud-est, din Transnistria, unde există și acele muniții care nu știm exact situația lor, unde există și acei militari ruși, care se află pe teritoriul transnistrean, adică iarăși trebuie să analizăm dialogul impus de Moscova autorităților de la Chișinău din mai multe perspective și niciuna dintre aceste perspective nu trebuie să fie omisă.”
Europa Liberă: Deseori se pune întrebarea ce nu înțelege Occidentul din Putin sau experții acreditează ideea că Occidentul a căzut iarăși în capcana liderului de la Kremlin. Ce nu înțeleg sau ce înțeleg cei din Vest din poziția pe care a adoptat-o Vladimir Putin?
Angela Grămadă: „Statele membre ale Uniunii Europene și Statele Unite ale Americii înțeleg perfect care sunt pretențiile Federației Ruse și înțeleg perfect care sunt frustrările și de aceea acest dialog diplomatic escaladează în anumite momente, iar Ucraina este doar un pretext. Ceea ce nu înțeleg statele occidentale este faptul că Federația Rusă va acționa individual și că îi convine această lipsă de coeziune în discursurile oficiale și această posibilitate i se oferă ca un fel de cadou, și lucrul acesta nu ar trebui să se întâmple, pentru că o lipsă a coeziunii inclusiv în spațiul public, în spațiul informațional generează vulnerabilități pentru capacitatea statelor membre ale Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii de a avea un răspuns ferm, un răspuns care să nu poarte după sine alte interpretări, că un răspuns din partea Federației Ruse pentru Ucraina nu ar primi ceea ce merită, adică o susținere consistentă pentru securitatea nu doar a acestui stat care, iată, de mai bine de șapte ani se confruntă cu o problemă de securitate și integritate națională, dar și că există amenințări foarte evidente la adresa securității regionale. Și aici vorbim despre Marea Neagră, deci vorbim despre amenințări la adresa securității unor state membre ale Alianței Nord-Atlantice, deci trebuie să existe coeziune între parteneri.”
Europa Liberă: Trebuie să existe sau există această unitate între țările din Occident, când e vorba despre cum se înțelege această unitate, consolidare în fața Rusiei?
Angela Grămadă: „Trebuie să existe, pentru că uneori în anumite state membre se pune problema dialogului bilateral și a altor discuții care se duc în zona securității energetice și atunci acestea pot să prevaleze în anumite momente în fața securității europene sau a securității regionale, ceea ce nu este corect. Da, într-adevăr, liderii acestor state au anumite obligații față de alegători, față de cetățenii proprii, dar, în același timp, nu trebuie să uite că au formulat anumite tratate internaționale, că au creat anumite instituții tocmai pentru a evita scenarii de acest gen pe care le impune în spațiul public Federația Rusă, adică de agresiune militară.”
