Azi e ultima zi a grevei transportatorilor. Ei din toamnă vor ca preţul pentru călătorii să crească. În linii mari, au dreptate. Tăvălugul scumpirilor a generat şi creşterea considerabilă a preţului la benzină şi motorină şi, evident, şoferii aceia nu mai au veniturile de altădată şi s-au pomenit într-o situaţie dificilă. Autorităţile au spus însă că soluţiile nu pot fi imediate, că e nevoie de mai multe ajustări, reforme, investiţii, iar joi va avea loc o discuţie între grevişti şi guvernanţi.
Trebuie spuse câteva lucruri înaintea acestei discuţii. Există interesul şoferilor şi al proprietarilor de rute, dar există şi interesul cetăţeanului şi al statului. Iar atunci când faci grevă, tu, transportatorul, neglijezi niţel interesele călătorilor. Şi, iată, am văzut, în reportajul de la Străşeni al Europei Libere, oameni decepţionaţi de absenţa microbuzelor, oameni care aveau probleme urgente de soluţionat în capitală şi care, din cauza grevei transportatorilor, şi-au văzut planurile năruite. Dar să admitem că transportatorii nu aveau alte variante la îndemână pentru a atrage atenţia conducătorilor. Chiar şi aşa, situaţia nu e deloc mulţumitoare pentru călători.
Ani de zile se tot vorbeşte că microbuzele cu pricina nu sunt întotdeauna confortabile, că sunt vechi şi murdare, că există şoferi nepoliticoşi, nervoşi. E şi interesul statului ca cetăţenii să poată călători confortabil, de acest transport depind şi alte ramuri ale economiei. Şi dacă proprietarii de rute nu pot asigura acest confort, poate ar trebui să se implice şi statul? Greviştii mai semnalau existenţa unor mişmaşuri în gări şi în minister. Dar până la majorarea preţului combustibilului n-au remarcat nici o neregulă?
Şi mai e ceva. Preţurile la călătorii vor creşte. Şi şoferii vor fi mai liniştiţi. Dar vor avea ei, cu aceste preţuri noi, la fel de mulţi clienţi ca odinioară?
