„Hahol”… nu știu câtă lume, în afară de moldoveni, iar, în restul țării, de literați și lexicografi, mai cunoaște azi termenul de “hahol”, care îi desemnează pe ucraineni.
Am mai vorbit despre cuvinte călătoare între români și ucraineni, precum cucuruz, sau horincă, ori hulubi.
„Hahol” este un etnonim colocvial, nu neapărat o insultă (deși în rusă, de unde l-am luat noi, „хохол” adresat unui ucrainean poate avea conotații cu totul negative).
La origine, „hahol" desemna creasta cocoșului, sau meșa lungă de păr lăsată pe craniul ras (хохол, sau ce numesc rușii “хвостик”), cum purtau cazacii (majoritatea cazacilor fiind ucraineni). Termenul în sine nu era inițial negativ. Gogol însuși (care era ucrainean) spune într-o scrisoare (decembrie 1844): “Сам не знаю, какая у меня душа, хохлацкая или русская.” Adică: “Nici eu nu știu dacă sufletul meu este de hahol sau e rusesc.”
Cât despre explicația populară, ucraineană, a modei cu meșa (hahol) pe craniul ras, era că în căzăcime rămăsese obiceiul, păstrat de la tătari, pentru a arăta că în caz de moarte pe câmpul de luptă tu ești atât de bărbat, încât ușurezi sarcina dușmanului care-ți va tăia capul ca trofeu de dus acasă: îl ajuți ca, după ce te-a omorât, să aibă ceva de care să apuce când secționează gâtul.
(În realitate, e mai probabil că termenul, sugestiv fonetic: HaHol, vine de la faptul că ucraineana nu mai posedă sunetul G-, orice -g- fiind pronunțat în ucraineană ca -H. Avem o paralelă a unui etnonim similar în aceea că în Serbia aromânii sunt porecliți “țințari” (цинцари), care nu are nicio legătură cu țânțarii, ci cu atotprezența sunetului în aromână — “fudziț s’fudzim” —; ț la fel de frecvent pe cât e -h- în limba haholilor, a ucrainenilor sau cazacilor din sud.)Cazacii
De altfel, cazacii nu sunt la origine un grup etnic precis. Era populația — majoritar masculină — de briganzi și condotieri slavi ortodocși, ucraineni și ruși, scăpați din șerbie, care, în sec. XVII, au avut și o „republică” răzvrătită împotriva Poloniei catolice, pe teritoriul Ucrainei de azi, deoarece cazacii erau profund ortodocși și nu doreau stăpânire catolică.
NumeLe cazac, «kazak» (în unele graiuri turco-tătare: „om liber”) nu e altceva decât același cuvânt, “kazah”, care a desemnat turcii liberi din Asia Centrală, din… Kazahstanul de azi. Chiar dacă primii sunt slavi ortodocși, iar ceilalți turci suniți, la origine „cazac” și „kazah” sunt același cuvânt.
Cât despre faimoasa ținută a cazacilor, mai ales când au devenit corp de elită al armatei Țarului, ea nu este altceva decât… ținuta obișnuită caucaziană. Căciula din miel astrahan, două cartușiere încrucișate pe piept, hangerul în teacă și calul la îndemână… Alexandre Dumas remarca deja cât de mult cazacii și caucazienii (ceceni, cerchezi, lezghieni și alții) se imitau, se masacrau și se respectau reciproc. Caracterul, traiul și portul cazacilor n-au făcut astfel decât să reproducă ceea ce făceau vecinii lor tătarii și caucazienii.
