La câteva zile după invadarea Ucrainei de către Rusia, șase frați și surori din regiunea Odesa au trecut singuri granița moldo-ucraineană și au găsit adăpost în casa Liubei Vozian, care este asistentă parentală profesionistă și este pregătită să ofere sprijinul necesar minorilor care ajung în situații dificile. Fiind militari, părinții copiilor nu au putut să părăsească Ucraina, dar și-au trimis odraslele în Republica Moldova, ca să fie în siguranță, povestește asistenta parentală din orașul Ștefan-Vodă.
„Copiii știu de război, dar nu înțeleg bine ce se întâmplă”, spune Liuba Vozian. Cel mai mare este de vârstă gimnazială, pe când, cel mic, nu are nici doi ani. Copiii petrec timpul împreună, iar pentru că țin legătura strânsă cu părinții, le este mai ușor să accepte separarea temporară. Asistenta parentală crede că minorilor le priește și faptul că se simt confortabil și sunt găzduiți în condiții asemănătoare cu cele pe care le-au avut acasă.
„Suntem pregătiți, i-am primit și copiii sunt bine. Cu părinții vorbesc în toată ziua, pot să se audă și de două sau trei ori pe zi. Ei acolo-s la război și poate să fie o lună, poate să fie două sau chiar un an. Încetișor ne descurcăm, dar ce să facem?! Aici pot să iasă afară și să se joace, mâncarea este ca acasă, ei sunt ca acasă”, a mai spus Liuba Vozian, asistentă parentală în orașul Ștefan Vodă.
Datele Biroului de Migrație și Azil oferite Europei Libere arată că de la începutul războiului în Ucraina, pe 24 februarie și până la moment, 30 martie, la punctele de trecere a frontierei cu Ucraina au fost depistați 13 copii neînsoțiți.
Liliana Rotaru, președinta organizației Copil, Comunitate, Familie (CCF Moldova), care acordă servicii de sprijin la punctul de trecere a frontierei Otaci, crede că minorii separați de familie, refugiați din Ucraina, trebuie să ajungă în servicii de tip familial, așa cum s-a întâmplat în cazul celor 6 copii adăpostiți la Ștefan Vodă.
Serviciile de tip rezidențial, adică orfelinatele, ar trebui să fie cea din urmă soluție, pentru a nu-i trauma mai mult, consideră Liliana Rotaru, președinta CCF.
„Niciuna din aceste familii nu a avut experiența de îngrijire a unui copil refugiat, care vine cu traume profunde, fuge din calea războiului, posibil că i-a rămas acolo familia. Totul este nou în acest mediu și, cu siguranță, și asistenții parentali profesioniști, și casa de copii de tip familie, astfel de servicii trebuie susținute, trebuie ajutate, trebuie informate și probabil finanțate suplimentar ca să poată face față acestor provocări. Dar acest lucru nu este imposibil și asta este important”, mai adaugă Liliana Rotaru.
O altă problemă semnalată de organizațiile neguvernamentale care s-au implicat în gestionarea fluxului de refugiați la frontiera moldo-ucraineană este că mulți alți copii nu au actele în regulă, au intrat în țară doar cu certificatul de naștere sau persoanele care îi însoțesc nu sunt persoane care să-i reprezinte legal, a declarat într-un interviu pentru Europa Liberă, directoarea executivă a asociației obștești AVE Copiii, Mariana Ianachevici.
„Avem o doamnă la Bălți care are copii proprii, este însărcinată acum, are doi copii sub tutelă și mai are încă 7 copii în casa de copii de tip familie. A venit cu tot acest grup din regiunea Odesa. E o doamnă foarte curajoasă, ea nu vrea să plece, vrea să rămână aici”, povestește Mariana Ianachevici.
Pe teritoriul Republicii Moldova se află acum mai puțin de 100.000 de refugiați din Ucraina, dintre care jumătate sunt minori. Regretul experților din mediul obștesc este că deocamdată nu există date despre numărul copiilor de vârstă preșcolară și școlară sau statistici despre minorii care au nevoie să fie integrați în servicii de asistență până când vor decide să se întoarcă în Ucraina sau să meargă mai departe, spre alte țări europene.
