Născută pe 1 iunie 1975, în satul Bulboci din raionul Soroca. A plecat la studii în Franţa în septembrie 2000. A absolvit facultatea de Limbi Străine la Universitatea de Stat din Moldova şi a lucrat la Alianța Franceză şi la VoxTel. În Franța, a făcut licența şi masteratul în Drept European la Institutul de Studii Politice din Grenoble. Din 2005 până în 2007, scrie teza de doctorat în ştiinţe politice în regim de co-tutelă la SciencesPo Paris şi Universitatea de Stat din Moldova. Apoi este admisă prin concurs la Şcoala Națională de Administrație (ENA, École Nationale d'Administration) şi, în ciuda faptului că a scris mai mult de jumătate din teza de doctorat, a suspendat-o pentru a se concentra asupra studiilor la ENA. Curând va reîncepe să scrie teza de doctorat în cadrul unui laborator de cercetări ştiinţifice a Universităţii din Strasbourg. A lucrat la Consiliul Europei. Din 2007 locuiește în Alsacia. În ianuarie 2022, în paralel cu multiplelele sale angajamente sociale şi civice, devine vice-preşedinte al asociaţiei Alsacia-Moldova. E căsătorită şi are doi copii.
Luni
De vreo câţiva ani încoace, rutina dimineţilor mele e identică : sport, cafea cu lapte fără zahăr, consultarea ultimelor ştiri. Se părea că nimeni şi nimic nu poate perturba plăcerea de a începe o zi nouă cu energie pozitivă şi încredere în ceea ce fac, simt, judec.
Dar iată că războiul între Federaţia Rusă şi Ucraina mi-a perturbat drastic nu doar rutina matinală, dar şi felul meu de a fi, de a simţi, de a gândi. De fapt, soclul central întotdeauna a fost şi este acelaşi, făurit graţie valorilor pe care mi le-au inculcat părinţii mei, graţie capacităţilor şi aptitudinilor învăţate de la profesorii mei şi de la toţi cei care mi-au servit drept călăuză şi au ştiut să-mi lărgească orizonturile. Diferenţa se traduce printr-o nevoie de dreptate şi veridicitate a oricărei ştiri ce vine de pe frontul de Est şi printr-o comunicare personală ce se limitează la cercul familial şi amical. Cu alte cuvinte, comunic doar cu cei în care am încredere.
Astăzi e a 33-a zi de când războiul bântuie furios în Ucraina. Şi de 33 de zile încoace dimineţile mele sunt consacrate noutăţilor de pe front şi studierii limbii ucrainene. Am făcut progrese spectaculoase graţie lecturii unui şir interminabil de articole, texte de tot genul şi datorită vizionării unui număr incalculabil de secvenţe video, interviuri, declaraţii, discursuri în limba ucraineană.
Din prima zi de război, chiar dacă eram într-o stare de şoc indescriptibilă, am decis că o dată războiul terminat, în semn de solidaritate, empatie şi dragoste pentru poporul ucrainean, eu voi depune dosar de naturalizare în Ucraina.
Marţi
Ziua 34. Războiul continuă.
Urmăresc ultimile ştiri. Pentru a avea o imagine cât mai completă şi veridică, compar informaţia consultând surse diferite atât din punct de vedere de poziţie ideologică, politică, geografică.
De vreo câteva zile, forţele armate ucrainene contratacă în mai multe puncte strategice ale teritoriului naţional.
Слава Украïнi !
Героям Слава !
După amiază merg cu pastorul comunei unde stau la o întrevedere cu Dl Patrick Hetzel, deputat al circumscripţiei Nr 7 al departementului Bas-Rhin pentru a discuta varii subiecte printre care :
- colaborarea asociaţiei Alsacia-Moldova cu partenerii ei de încredere din ţară,
- organizarea următoarelor loturi de ajutor umanitar petru refugiaţii ucraineni din Moldova,
- participarea financiară personală a Dlui Deputat în vederea suportului eforturilor asociaţiei Alsacia-Moldova,
- discuţii pe marginea unor dosare sensibile referitor la cooperarea moldo-franceză actuală.
Miercuri
Ziua 35 Războiul continuă.
Astăzi se împlinesc fix două săptămâni de când am revenit din Moldova. Am organizat această escapadă tur-retur împreună cu un cuplu moldo-francez formidabil. Ţelul acelei expediţii era dublu :
- de a aduce ajutor umanitar în atenţia a doi parteneri locali : Universitatea Technică din Moldova şi Centrul Ortodox de Caritate din Moldova;
- de a reveni în Alsacia cu un convoi umanitar format din mai multe vehicole. Sensul primordial pentru retur era de a securiza itinerariul şi de a oferi celor care ne însoţeau un drum cât mai uşor posibil şi fără primejdii.
Drumul dus-întors a fost lung şi anevoios, dar fiind toţi înaripaţi de utilitatea şi empatia gestului nostru, nici nu simţeam timpul şi distanţa trecând.
Joi
Ziua 36. Războiul continuă.
Astăzi e o zi importantă pentru una din cele două familii de refugiaţi ucraineni din comuna mea. Au programare la prefectură pentru a depune documentele şi a obţine statutul de protecţie temporară. Eu, în calitate de vice-preşedinte al asociaţiei Alsacia-Moldova, îi însoţesc, traduc şi le acord tot ajutorul de care au sau ar fi avut nevoie.
La fel, astăzi sunt contactată de Dl Frédéric Reiss pentru a-mi comunica faptul că donaţia sa în atenţia refugiaţilor ucraineni din Capaclia a fost înregistrată cu succes.
Aceasta e o consolare care contează atât pentru refugiaţi cât şi pentru noi. Satul Capaclia, ca şi alte 6 sate moldoveneşti, făcea parte dintr-un proiect de înfrăţire cu comune franceze. Aceste proiecte au fost oprite net pe 24 februarie 2022. Sper să le putem relua curând.
Vineri
Ziua 37. Războiul continuă.
Astăzi în comuna noastră mai vin două familii din regiunea Odesa. E vorba de două mame cu câte 4 copii fiecare.
Asociaţia Alsacia-Moldova împreună cu vreo câţiva localnici le-au pus la dispoziţie adăpostul şi tot de ce ar fi avut nevoie pentru o perioadă de două săptămâni.
Luni mergem toţi împreună la Strasbourg pentru a înregistra prezenţa lor pe teritoriul naţional şi a obţine data şi ora când trebuie să se prezinte la prefectura din Strasbourg.
Spre sfârşit de zi am o întrevedere cu primarul orăşelului care se află în imediata proximitate cu comuna unde stau. Doamna Eschliman este și vice-preşedintea Comunităţii Europene din Alsacia. Am discutat în mare parte câteva idei şi proiecte care vizează găzduirea cât mai confortabilă a acestor două familii şi integrarea lor cât mai organică in noul lor mediu. Doamna primar ne va ajuta să organizăm o serie de concerte de binefacere în folosul refugiaţilor ucraineni de aici și de la noi de acasă.
Şi ca de obicei, vineri seara înainte de a mă culca, pregătesc poezia pe care o voi învăţa pe de rost sâmbătă sau duminică.
Azi e vorba de creaţia inedită a Ciprianei Moraru, o prietenă pe care o preţuiesc şi o respect foarte mult.
Je cherche le mot
Je me couvrirais d'un mot
D'un seul
Qui suffira
Pour mes mains
Et mes pieds
Mais je ne trouve pas
Ce mot
Et me tais
Dans toutes les langues
Au-dessus des maisons
S'agitent des anges
J'entends battre leurs ailes
Seules les femmes et les enfants parlent
Dans la langue du silence
Qui explose dans une accalmie
Mondiale
Avant la tempête
D'anciennes larmes oubliées
Font surface
Je lève les yeux vers le ciel
Des armées d'anges
S'élèvent au-dessus
Des villes désolées
Autrefois, ici, vivaient des hommes
Des gens bien
Leur peur était si grande…
Ils se sont laissés mourir
Dans un mutisme perfide
Leurs mots non-dits
Hantent les rues désertes
Et les ruines
Les mots n'ont plus de sens
Tout autour, des fusées hurlent
La fumée ride le ciel
Pour respirer
Je cherche un seul Mot
Qui engloutirait ce Chaos
Mais les étoiles sont si loin
Et si le Silence est le Mot
Je voudrais que ce silence
Apporte le Calme
Et la Paix
Je cherche un seul Mot qui pourrait
Arrêter les chars
Comme Moïse a séparé la mer en deux
Pour le grand exode
Où es-tu, Seigneur
Parle en nous, Seigneur
Que la lumière soit
Qu'on puisse vivre
LIBÉRÉS / En LIBERTÉ
