Nu întotdeauna formula «reuniune istorică» e goală de conținut sau e pur retorică. La summitul de la Madrid (28-30 iunie) încheiat astăzi, liderii NATO au definit « Noul concept strategic» al Alianței pe următorul deceniu, iar în cadrul acestui “nou concept”, Rusia și China au fost definite ca o dublă amenințare.
Cum s-a tot repetat, „Vladimir Putin a dorit o „finlandizare a Europei” și în schimb obține o „militarizare a Europei””, cum a spus-o Joe Biden.
NATO este acum profund transformat. Secretarul general Jens Stoltenberg a dezvăluit un obiectiv ambițios: a ajunge la cifra de 300.000 de soldați în Europa gata oricând să intervină pentru a descuraja agresiunea rusă - o parte doar a celei mai mari renovări a Alianței de la Războiul Rece încoace.
Pentru pasionații militari și iubitorii de limbaj birocratic, NATO a adoptat și acel nou plan strategic pe termen lung care desemnează Rusia drept „cea mai semnificativă și directă amenințare asupra Alianței”. De asemenea, Planul descrie China ca fiind o provocare pentru „interesele, securitatea și valorile” aliaților – o premieră absolută pentru NATO.
Asta face de altfel, cum s-a spus, din NATO un soi de “jandarm mondial”.
Întărirea prezenței în Europa
Apoi, liderii au decis că cei 30 de membri (curând: 32, prin aderarea Finlandei și Suediei) își vor întări structurile militare în Europa.
Joe Biden a anunțat apoi o întărire considerabilă a prezenței militare americane în Europa. Membrii NATO nu doar că au ridicat de la patru la șase numărul distrugătoarelor ancorate permanent pe baza navală spaniolă Rota, dar au decis și instalarea în Polonia a unui cartier general permanent pentru corpul 5 de armată al SUA, trimiterea unui batalion de sprijin tot pe teritoriul polonez, desfășurarea în România a unei brigăzi de aproximativ 3.500 de oameni, prin rotație, întărirea prezenței trupelor americane în Țările Baltice, staționarea a două escadroane suplimentare de avioane de luptă F-35 în Regatul Unit și capacități sporite de apărare aeriană în Germania și Italia.
Această salvă de anunțuri din partea Statelor Unite reprezintă „un nou pas important” în acest context de conflict în Europa de Est. De la începutul războiului din Ucraina, Washingtonul a trimis deja 20.000 de soldați suplimentari pe vechiul continent, ridicând la 100.000 de oameni totalul contingentului american din Europa.
Anunțul privind batalionul din Polonia are, mai ales, pe lângă sensul său militar, „o profundă semnificație politică”. Într-adevăr, aceasta va fi „prima desfășurare permanentă a Statelor Unite pe flancul estic al NATO”, adică regiunea cea mai expusă amenințării ruse. O acțiune concretă pentru a reacționa eficient la „modificarea geopolitică de o amploare fără precedent în ultimii zeci de ani”, declanșată de conflictul din Ucraina.
Acest război a determinat de altfel Suedia și Finlanda să se alăture Alianței Atlantice. Acordul în acest sens, anunțat deja marți seara, este, fără îndoială, cel mai important rezultat al acestui summit.
Riscul unui război între Statele Unite cu China și Rusia simultan
NATO se dorește practic un «jandarm mondial», iar China a fost identificată ca un inamic potențial, însă capacitatea SUA de a lupta simultan împotriva Rusiei și a Chinei a fost deja pusă la îndoială.
Statele Unite ar putea pierde un asemenea război împotriva Chinei și a Rusiei, cum a arătat-o în 2019 un raport făcut public de o comisie bipartizană pe care Congresul a creat-o pentru a evalua strategia de apărare a administrației Trump.
În opinia acelei comisii de 12 experți, China și Rusia caută să domine în regiunile lor și au capacitatea de a-și folosi puterea militară la nivel global, deoarece guvernele lor autoritare urmăresc construirea unor dispozitive militare care vizează direct America.
Armata americană, care s-a bucurat de o dominație necontestată vreme de decenii, nu reușește acum să primească resursele și atenția necesare din partea administrației pentru a putea depăși China și Rusia într-o cursă pentru puterea militară care amintește într-adevăr de Războiul Rece.
În primul rând, cum a scris-o politologul conservator Robert Caplan în Foreign Policy, chinezii ar putea căuta să împingă SUA afară din Pacificul de Vest. Pekinul vede Marea Chinei de Sud așa cum SUA vedea Marea Caraibelor în sec. XIX și XX: principala cale maritimă de expansiune. Dar americanii nu vor pleca de acolo. SUA se consideră pentru totdeauna o putere militară a Pacificului. China este, de aceea, o amenințare mai mare pentru SUA decât Rusia.
Și, desigur, peste toate vin să se suprapună divergențele ideologice. Vreme de decenii, SUA și Occidentul în general au învățat să tolereze autoritarismul luminat al lui Deng Xiaoping și al succesorilor săi. Dar odată cu Xi Jinping, China a trecut direct la dictatură. China nu mai e condusă acum de un grup de tehnocrați necarismatici, ci de un președinte pe viață care controlează totul și impune un cult al personalității. O lume distopică, digitalizată, filmată în permanență, „lumea creditului” social pe puncte, o lume în care Internetul a devenit o unealtă de dominare.
„Tehnologia încurajează conflictul, mai degrabă decât să-l evite”, scrie Kaplan. Posibilitatea unui conflict cu SUA va depinde de cât de mult vor dori chinezii să ocupe Taiwanul. Un război poate, de altfel, să înceapă și dintr-un accident, dintr-o ciocnire întâmplătoare.
Concluzia lui Kaplan este că SUA și Occidentul ar trebui să se teamă mai degrabă de o Chină în declin, una în care creșterea economică va încetini și care va avea o clasă de mijloc nemulțumită. Prosperitatea sporește riscul tulburărilor politice.
Deocamdată, singurul lucru care împiedică Pekinul să intre într-un conflict direct cu Japonia vecină este riscul de a pierde. A pierde militar în fața Japoniei ar fi o umilință atât de mare, încât asta ar pune în pericol stabilitatea Partidului Comunist. America trebuie să aibă răbdare, așadar. Cu cât China devine mai autoritară, cu atât se va putea prăbuși mai repede și mai sigur.
