Inflația este un fenomen economic natural care funcționează din noaptea timpurilor, sau cel puțin de când a fost inventată moneda de schimb, etalonul care poate fi monedă bătută, scoici rare, aur sau hârtie imprimată cu filigran.
Cum o arată ultimele date ale biroului de statistică european, Eurostat, agresiunea rusă din Ucraina, combinată cu criza economică latentă și cea a energiei, au provocat o inflație galopantă în zona euro, cum Europa nu mai cunoscuse de mai bine de o generație (de patru decenii, în realitate).
Fenomenul e constatat la nivelul portofelului familiilor și se manifestă inegal. Economiștii încă dezbat dacă Marea Britanie post-Brexit este mai afectată decât zona euro sau invers.
Este inflația mai gravă în Europa decât în Anglia?
Unii economiști afirmă astfel că Marea Britanie cunoaște o inflație mai puțin severă decât media europeană. Și aici vorbim doar de țările din UE, nu de cazurile extreme de inflație severă care sunt Turcia și Republica Moldova, sau, în UE, țările baltice, mai ales Estonia.
Estonia este țara care se confruntă în mod neîndoielnic cea mai gravă inflație din zona euro, prețurile de consum crescând cu o rată anuală de aproape 22% – de peste două ori mai rapid decât în Statele Unite. Estonia și vecinii săi baltici reprezintă actualmente exemple extreme ale presiunilor prețurilor care mătură Europa, confruntată cu o provocare nemaivăzută de 40 de ani încoace.
Ce este inflația
Inflația reprezentată creșterea generală a prețurilor, de la energie, la bunuri de larg consum și servicii.
Inflația se manifestă printr-o putere mai mică de cumpărare a monedei naționale.
Rata inflației reprezintă procentul cu care prețurile au crescut sau scăzut într-un interval anume de timp.
De obicei, acest indice este calculat de la o lună la alta, sau de la un an la altul și arată cât de repede și de mult au crescut prețurile în perioada respectivă de timp.
Inflația este cauzată de o multitudine de factori, dar economiștii au identificat doi factori cheie: cererea în exces a unor bunuri de larg consum și creșterea costului anumitor produse, de exemplu energie.
Se adaugă creșterea volumului de bani pe piață, care mărește cererea și implicit prețurile.
În Uniunea Europeană, inflația este măsurată după indicele IAPC – indice armonizat al prețurilor de consum.
Termenul „armonizat” se referă la faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene aplică aceeași metodologie în determinarea inflației. Obiectivul Băncii Centrale Europene este de menține ratainflație la 2%, criteriu aplicat și pentru acceptarea unei țări în zona euro.
Sursa : Banca Centrală Europeană, Wikipedia, Reuters
Cât despre Marea Britanie, dacă cea mai lungă recesiune înregistrată de la criza financiară încoace și cea mai profundă scădere a nivelului de trai de după anii 1960 nu se arată atât de severe pe cât se afirmă, Anglia se confruntă totuși la rândul ei cu o umilire economică pe scena internațională.
Șeful opoziției laburiste, Keir Starmer l-a acuzat astfel luna trecută pe fostul ministru de finanțe Rishi Sunak, dar și pe premierul Boris Johnson, că lasă în urmă „o cumplită moștenire de inflație ucigătoare și cea mai coborâtă creștere economică din grupul G7”.
Adevărul este însă, cum a scris-o Daily Telegraph, că cifrele din cadrul G7 arată pentru Marea Britanie o dureroasă inflație de 9,4% pentru luna iunie, însă cifra poate fi foarte înșelătoare: în primul rând, o mare parte din țările din G7 se află într-o situație foarte similară: inflația în SUA este de 9,1% și în Germania de 8,2%.
In realitate, scrie Daily Telegraph, inflația britanică se situează sub cea din UE – unde media a fost de 9,6% în iunie.
Cifrele de pe continent variază de la 6,1% în Malta – inflație foarte ridicată acolo după standardele istorice, dar neobișnuit de scăzută astăzi în UE – până la 22% în Estonia, potrivit datelor Eurostat.
The Daily Telegraph trece apoi în revistă cinci țări din UE care o duc mai rău economic decât Anglia:
Spania
Spania e una din cele patru economii mari de pe continent cu o inflație care o depășește pe cea britanică, atingând 10% în iunie. «Spania dickensiană», este de altfel, nu foarte în glumă, titlul comentariului economic de vineri 12 august din El Pais.
Modul în care piețele de energie din UE sunt atât de interconectate face că o țară precum Spania, chiar dacă nu importă multă energie direct din Rusia, plătește încă prețuri incredibil de mari. Țara are apoi și propriile sale probleme interne, și anume cele din turism.
Prețurile au crescut peste tot în Horeca. Prețurile la alimente au urcat cu 13,3%. Costul serviciilor de cazare a crescut cu peste 25%. Inflația din prețul pachetelor de vacanță este peste 10%.
Grecia
Inflația din Grecia a atins 11,6% în iunie pe baza calculelor UE, aproape dublul vârfului de 5,7% din 2010, în urma crizei financiare. Grecia este foarte expusă, desigur, creșterii prețurilor energiei, din pricina războiului din Ucraina, iar alimentele și băuturile non-alcoolice au urcat cu 12,6% in iunie.
Pesimismul crește printre economiști, cum o constată vineri Kathimerini.
Olanda
Olanda a avut o atitudine fermă în fața intimidării Kremlinului și a refuzat să plătească importurile de gaze în ruble. Gazprom din Rusia a cerut o modificare a termenilor contractuali ca răspuns la sancțiunile impuse Moscovei în urma invaziei Ucrainei. Așa încât, Rusia a întrerupt vânzările către Olanda, care este foarte dependentă de gaze.
Deși au fost găsite surse alternative, creșterea prețurilor la gaz, electricitate și benzină reprezintă încă aproximativ jumătate din inflația din Olanda, care a fost de 9,9% în iunie. Acest lucru a declanșat un principiu al dominoului în alte părți ale economiei. Producătorii de carne, de exemplu, se bazează pe aparatură cu gaze pentru a asoma animalele, ceea ce înseamnă că lipsurile duc la creșterea prețurilor.
Economiștii se așteaptă ca inflația alimentară în Olanda să atingă 13% în lunile următoare. «Prețurile despre care știam că au să crească», cum titrează vineri principalul cotidian, De Telegraaf.
Polonia
Vecina Ucrainei, Polonia, a refuzat, de asemenea, să plătească gazul în ruble. Polonia este de departe cel mai mare consumator de cărbune din UE, adesea folosit pentru încălzirea locuințelor și a fost, până de curând, importat în mare măsură din Rusia.
Această interdicție e un factor cheie în rata inflației de 14,2% din iunie. Cheltuielile imprudente și populiste ale guvernului polonez, condus din umbră de șeful partidului Dreptate și Justiție Jarosław Kaczyński, au dus, de asemenea, la creșterea prețurilor.
Sprijinul financiar pentru energia gospodăriilor, cheltuielile militare mai mari și angajamentul de a spori cheltuielile din sănătate înseamnă că există o mulțime de lucruri pe care vor fi cheltuiți și mai mult banii de acum înainte.
„Situația e fără speranță”, este cum îl citează vineri Gazeta Wyborcza pe Kaczyński, care pregătește deja tacticile pentru alegeri.
Țările baltice
În sfârșit, Estonia, Lituania și Letonia au cele mai ridicate rate ale inflației din UE – 22%, 20,5% și, respectiv, 19,2% în iunie.
Legăturile comerciale strânse cu Rusia – din cauza geografiei și istoriei – au lăsat națiunile baltice vulnerabile la ostilitatea economică din partea Kremlinului, în ciuda eforturilor de reducere a dependenței de Rusia duse de la sfârșitul Războiului Rece încoace.
Peste 90% din importurile de gaze din Estonia au venit din Rusia în 2020, deși ele se diversifică, inclusiv prin construirea unui terminal GNL (gaz natural lichefiat) pentru a permite achizițiile din alte surse.
Prețurile alimentelor au crescut și ele, în parte din cauza recoltelor locale slabe.
Toate acestea, conchide The Daily Telegraph, fac că în cazul Marii Britanii și al recesiunii iminente acolo, o comparație cu situația țărilor din UE ar putea relativiza criticile de acasă privind „cumplita” umilire economică a Angliei.
Opinia contrarie: dezastrul britanic post-Brexit
O opinie contrarie întâlnim la acei economiști care spun că viața nu e prea plăcută de partea cealaltă a Canalului Mânecii. Inflația în Marea Britanie ar trebui să atingă 13% la toamnă, lira sterlină se prăbușește, facturile de electricitate și gaz au să crească de trei ori, sectorul imobiliar o duce rău, importurile se scumpesc, iar exporturile sunt frânate de barierele vamale ale Brexitului.
Pe scurt, deficitul comercial britanic o să se tot adâncească. Vineri a fost rândul săptămânalului The Economist să scrie că aproape nimic nu pare să mai funcționeze în Marea Britanie și că lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească.
Fenomen natural sau imprevizibil?
Mai sunt apoi cei care spun că fenomenul inflației este absolut natural și deci imprevizibil pe termen lung. Răposatul John Kenneth Galbraith obișnuia să spună, știind foarte bine ce efect are o asemenea axiomă în gura lui, că economia nu este o știință. Dacă ar fi fost, continua el, atunci toți economiștii ar fi bogați, întrucât ar intui dinainte evoluția piețelor.
E același raționament ca în cazul metodelor de ghicit: dacă ghicitorii ar prezice într-adevăr viitorul, atunci ei n-ar mai trudi vânzându-și talentul pe câțiva bănuți.
Aşa încât, dincolo de discursul lor pretențios, economiștii ghicesc, statistic, la fel de mult cât o simplă vrăjitoare. Numai că aceea, când se înșeală, nu ruinează jumătate din planetă, ba pe deasupra știe și să vindece de deochi.
.png){kind=link}