Pe străzile Havanei refrenul „Fidel – Hrușciov, suntem împreună!” era scandat cu mare entuziasm. Hrușciov a crezut că era un moment potrivit pentru a amplasa trupe și rachete cu focoase nucleare chiar în coasta Americii.
Sub comanda mareșalului Bagramean, a fost lansată operațiunea strict secretă „Anadîr”. Într-un ritm alert, peste Atlantic în halele supraîncărcate ale unor nave comerciale sub pavilion sovietic erau transportate arme, muniții, tehnică militară, tancuri, avioane, rachete și zeci de mii de soldați și ofițeri. Nave militare și submarine cu rachete balistice au fost trimise spre Cuba.
Prezența sovietică pe insulă ar fi fost detectată întâmplător după ce pe o fotografie de la bordul unui avion american se putea vedea un meci de fotbal, în condițiile în care, după cum se știa, cubanezii aveau alte preferințe sportive. Apoi, au apărut și imagini cu rachetele de producție sovietică R-12 și R-14 cu rază medie de acțiune.
Luat prin surprindere, președintele Kennedy a cerut imediat aprobarea Congresului pentru chemarea sub arme a unui contingent de 150 de mii de rezerviști. Congresul a dat președintelui mandatul să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea securității naționale.
Kennedy a dispus instituirea unei „carantine” de 500 de mile în jurul Cubei. Toate navele care se îndreptau spre Cuba urmau să fie inspectate, pentru a nu admite transporturi de arme cu caracter ofensiv. Întâlnirea lui Kennedy cu ministrul sovietic de externe, A. A. Gromîko, la Casa Albă n-a dat nici un rezultat. La orice lovitură cu arma nucleară, Statele Unite erau decise să dea un răspuns distrugător.
Măsurile luate la Washington au stârnit furia lui Hrușciov. El a solicitat convocarea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU. Lumea întreagă urmărea cu sufletul la gură evoluțiile din Caraibe.
