Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a spus că se așteaptă ca la summitul din 11 -12 iulie al Alianței de la Vilnius, în Lituania, NATO să convină asupra unui „program multianual” care să ajute Ucraina în dorința sa de a se alătura organizației, dar că nu „ nu are sens să discutăm când și cum poate Ucraina să devină membră în NATO”, cu excepția cazului în care va învinge în război, „ca o națiune suverană independentă în Europa”.
În perspectiva summitului de la Vilnius, statele membre NATO se străduiesc să-și lase deoparte divergențele cu privire la cât de repede ar trebui să fie adusă Ucraina în alianța occidentală. Oficiali din NATO au declarat pentru The Washington Post că există un consens în rândul celor 31 de membri ai alianței că, în ciuda susținerii de la Kiev, NATO nu îi va oferi Ucrainei o invitație oficială de a se alătura organizației militare occidentale.
În schimb, membrii est-europeni din NATO fac eforturi pentru pași concreți în direcția acestui obiectiv, inclusiv un potențial angajament pentru un calendar în vederea aderării Ucrainei, chiar dacă Statele Unite și unele țări din Europa de Vest doresc pași mai mici, care ar putea include inventarea unei mini-structuri simbolice NATO-Ucraina, sau decizia de a extinde în continuare sprijinul tehnic al NATO pentru armata Ucrainei.
Un oficial de rang înalt al Ministerului Apărării al Estoniei, Tuuli Duneton, citat de Washington Post, a insistat că summitul de la Vilnius oferă ocazia de a trimite un semnal puternic Ucrainei: „După toată suferința pe care au trăit-o, locul lor este în NATO și ne vom bucura să-i vedem acolo.”
Oficialii din statele baltice au propus ca NATO - pe lângă repetarea formulei din 2008 care ar face ca Ucraina să devină membru plin - să acorde, la Vilnius, Ucrainei o invitație oficială de a adera sau să înceapă procesul de stabilire a unui interval de timp și a condițiilor specifice pentru aderarea Ucrainei, chiar dacă perioada va fi lungă din cauza războiului.
Alții văd o situație în care pacea s-ar baza pe ideea unei aderări accelerate mai degrabă la Uniunea Europeană, astfel încât Zelenski să poată “vinde” concesiile teritoriale făcute Rusiei propriului său popor. Dar această ipoteză de aderare accelerată este deocamdată doar un vag slogan. Nicio procedură nu o permite astăzi în UE.
Experții se așteaptă ca aliații să reafirme la Vilnius sprijinul lor continuu pentru Kiev și poate „o discuție despre o formă de pact de securitate, o coaliție voluntară în cadrul NATO”.
Aceasta ar putea lua forma unei declarații colective de intenție privind securitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, dar fără a presupune o apărare automată a acestei țări în caz de agresiune.
Sau chiar și ideea unui soi de acord bilateral între Washington și Kiev, pe modelul celui cu Israelul. Acesta din urmă nu prevede o relație de apărare codificată. Statele Unite nu sunt obligate să vină în apărarea Israelului. Pe de altă parte, există un nivel foarte ridicat de sprijin, partajarea informațiilor, dezvoltarea în cooperare a armelor, vânzările de echipamente militare etc.
Țările cu rezerve mai puternice subliniază că admiterea Ucrainei în timp ce aceasta este în război cu Rusia ar putea declanșa automat articolul 5, clauza de apărare reciprocă a Cartei NATO, care ar împinge alianța într-un conflict major cu cea mai mare putere nucleară a lumii.
În schimb, țările care vor o acțiune mai rapidă susțin că condiționarea aderării de capacitatea Ucrainei de a respinge invazia pe scară largă a Rusiei îi oferă efectiv lui Putin un drept de veto – acesta nefiind mesajul pe care NATO vrea să-l transmită.
Ei spun că istoria arată că doar apartenența la NATO, nu promisiunea acesteia, poate descuraja utilizarea forței de către Rusia. La câteva luni după declarația NATO din 2008 de eventuală aderare pentru Ucraina și Georgia, Putin a trimis forțele ruse în Georgia pentru a ocupa Osetia de Sud. Pașii lenți ai Ucrainei către aderarea la NATO nu au descurajat, de asemenea, capturarea ilegală a Crimeei de către Putin în 2014 sau invazia sa pe scară largă anul trecut.