PROKOPIEVSK, Rusia - În inima regiunii Kemerovo, unde cândva minele de cărbune din Rusia prosperau, locuitorii se luptă azi cu insuportabila realitate economică a salariilor în scădere, cu periculoase instalații miniere învechite și cu afecțiunile medicale cronice produse de viața din subsol și de la sol.

Mulți mineri pensionari, ca de pildă Vladimir Miroșenko, în vârstă de 71 de ani, își amintesc de zilele prospere din anii 1970, când Prokopievsk devenise oraș înfrățit cu Horlivka din bazinul carbonifer al Donbasului, în Ucraina. Miroșenko își amintește și de perioada când a servit în armata sovietică, la începutul anilor 1980, în deceniul în care Rusia a invadat Afganistanul.

„Ne-am antrenat o lună și jumătate și apoi am fost trimiși să tragem cu obuzierele. Nici nu vă spun ce s-a întâmplat acolo. Când am venit acasă, m-am apucat de băut”, povestește Miroșenko, al cărui nume de familie a fost schimbat la cererea sa.

„Acum, e la fel cu ce se întâmplă în Ucraina - oligarhii se îngrășau și se tot îngrășau”, spune el. „Este același lucru care s-a întâmplat în Afganistan. Și pentru ce? Care e ideea? Nu este clar."

„Am auzit că 50 de mii de oameni s-au întors deja din Ucraina cu dizabilități”, le-a spus el reporterilor de la Siberia.Realities de la RFE/RL. „De ce s-au dus? Pentru bani, mai ales. Trebuie să înțelegeți că nimeni nu va intra în război pentru Stalin, nici pentru Putin.”

La mai bine de 18 luni de la invazia sa din Ucraina, Rusia se confruntă cu costurile umane și materiale tot mai mari ale celui mai mare război terestru din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Oficialii americani au estimat pierderile militare ale Rusiei la aproape 120 000 de morți și circa 180 000 de răniți.

Iar impactul războiului lovește și mai profund regiunile sărace, izolate și tot mai degradate ale Rusiei. Cum ar fi în Kemerovo, mai cunoscut sub numele de Kuzbass, unde ocaziile de a face bani sunt mai puține, iar salariile pentru cei care se înrolează în războiul din Ucraina și compensațiile pentru cei morți atrag tineri și mai puțin tineri, profesioniști capabili, secătuind și mai mult regiunea de muncitori pricepuți - tați, frați, fii și soți.

Cel puțin 46 de bărbați din Prokopoievsk, oraș cu aproximativ 170 de mii de locuitori, au murit de când Rusia și-a lansat invazia pe scară largă în Ucraina, în februarie 2022, potrivit unei statistici neoficiale compilate de Siberia.Realities.

Mulți dintre ei sunt îngropați într-o secțiune specială a cimitirului din Vîsoki, un sat la sud-vest de Prokopievsk. Potrivit Tatianei Efremova, care vinde flori și buchete funerare la cimitir, mormintele a doi ofițeri de poliție antirevoltă care au murit pe 25 februarie 2022, la doar trei zile după ce a fost lansată invazia, sunt printre cele recente.

În parcelele în care sunt îngropate noiLE victime ale războiului din Ucraina, mormintele sunt atât de înghesuite încât coroanele de flori par să se întrepătrundă într-un morman eterogen.

Printre aceste locuri de veci este și cel al lui Ilia Piriazev, în vârstă de 45 de ani, care a crescut și a făcut școala la Prokopievsk. Și-a făcut serviciul militar ca recrut în timpul Primului Război din Cecenia, în anii 1990, a participat apoi la intervenția Rusiei în Siria, în anii 2010, și, de asemenea, la operațiunile rusești din Libia. Potrivit fiicei sale, Polina, la o lună după ce a fost trimis în Ucraina, în aprilie 2022, a fost ucis în regiunea Zaporojie din sudul țării.

În ultimii ani, spune Polina, ea și mama ei nu prea au ținut legătura cu Piriazev; părinții ei au divorțat în anii 2000.

„Nici măcar nu știam că era plecat la război. Am aflat abia când a murit”, a spus ea.

„A plecat în Ucraina de capul lui”, a spus Polina. „Nu avea nevoie de bani, spre deosebire de mulți. A fost doar patriotism, era convins că țara trebuie apărată. Nu a vorbit niciodată despre război, nu a spus de ce s-a revenit constant pe câmpul de luptă”.

Nu departe de mormântul lui Piriazev se află cel al lui Andrei Iarțev, în vârstă de 22 de ani, care a murit pe 22 noiembrie 2022, undeva, în regiunea Luhansk, în timp ce servea ca infanterist marin atașat la Flota Pacificului.

Iarțev a servit ca soldat voluntar prin contract vreme de mai mulți ani înainte de a se înscrie la Facultatea de drept de la Universitatea de Stat din Novosibirsk. Era în anul trei, toamna trecută, când Kremlinul a ordonat o mobilizare parțială pentru a întări efectivele din Ucraina; Iarțev s-a oferit voluntar să lupte, potrivit unei cunoștințe, care și-a dat numele Andrei. „Se pare că era îndrăgostit de tot acest ideal romantic al armatei: de genul, frate pentru frate și așa mai departe”, a spus Andrei. „Mi se pare că nu avea nicio idee despre ce se întâmpla cu adevărat acolo, în Ucraina. Păcat pentru puști; a petrecut doar câteva săptămâni pe front”.

„Nu avem de ales”

La Școala tehnică minieră din Prokopievsk, unde sunt pregătiți inginerii și alți membri ai personalului minier, oficialii au pus o placă comemorativă pentru absolvenții morți pe 5 mai 2023. Printre nume îl găsim pe cel al lui Evgheni Kobzarev, ofițer de poliție antirevoltă în vârstă de 37 de ani care a murit în a doua zi a invaziei.

Pe site-ul de socializare cunoscut anterior sub numele de VKontakte, cineva a publicat o pagină despre placa memorială pentru absolvenții morți. „În curând nu vor mai fi destui pereți” pentru toate aceste nume, scria un comentator anonim.

„Când te uiți la numărul de morți, te cam îngrozești”, a afirmat un alt absolvent pentru Siberia.realități. „Dar dacă sunt convocat, mă voi duce și eu, dar unde să mă duc? Încă nu am copii, deși, în mod ciudat, mulți se duc acolo [să lupte] pentru viitorul copiilor lor: pentru a face niște bani pentru un apartament sau pentru educație. Nu avem de ales."

Cazul lui Ilia Krumin, în vârstă de 21 de ani, care a servit ca șofer și mecanic pentru o unitate de tancuri, este ilustrativ. Băiatul care era orfan și fără alte mijloace de supraviețuire, a rămas în armată după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu de recrutare. Krumin a murit la aproximativ o lună după invazie.

„Ce altă alegere avea în afară de armată?”, spune unul dintre prietenii săi, care și-a dat doar numele de Aleksei. „Ca orfan, nu e nimeni să te îngrijească, trebuie să trăiești cumva. Așa că aceasta este cea mai evidentă alegere. Asta e, iar soldații de felul lui Ilia sunt avantajoși pentru armată: nu trebuie să plătești mai târziu despăgubiri rudelor.”

„Cădem ca muștele pe aici”

La fel ca multe orașe din Kuzbass, Prokopievsk a cunoscut zile mai bune. Locuitorii se plâng în mod regulat de starea serviciilor orașului, inclusiv de starea principalului spital local, unde frecvent echipamentele nu funcționează. Anii de emisii industriale excesive, inclusiv de praf de steril și de alte substanțe chimice toxice, au poluat zone întinse din regiune și au provocat probleme cronice de sănătate pentru mulți dintre ei.

„Cădem ca muștele pe aici. Unii în mină, alții în război", spune Vitali Smorodin, un miner pensionar în vârstă de 55 de ani și locuitor al orașului de când se știe. Vitali lucrează acum ca agent de pază al municipalității. „Iar ceilalți se curăță din cauza poluării mediului. Una din două persoane are cancer”.

Oficialii orașului sunt, de asemenea, mai bucuroși să trâmbițeze relația de oraș înfrățit dintre Prokopievsk și Horlivka, care se află acum în mare parte sub control rusesc în Ucraina, decât să facă public numărul exact al localnicilor care au fost uciși sau răniți în război.

Pentru locuitorii sătui de corupția endemică la nivel local, opinia cinică este că relația de oraș înfrățit va fi doar o altă modalitate de a fura fonduri municipale.

Vil Ravilov, care lucrează ca fotograf, dă ca exemplu Mariupolul, portul ucrainean de la Marea Azov care a fost aproape distrus în timpul unui asediu rusesc, la scurt timp după începerea invaziei. Oficialii ruși se grăbesc acum să construiască în grabă noi locuințe de apartamente și alte clădiri în oraș, dar sunt tot mai frecvente relatările despre construcțiile de proastă calitate.

Ravilov a făcut o paralelă cu ceea ce s-a întâmplat după Jocurile Olimpice de la Soci din 2014: o parte din infrastructura publică construită pentru acest eveniment a fost compromisă de construcțiile de proastă calitate.

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie uriașă, ce altceva pot să spun?” a spus Ravilov. „Mă îndoiesc că locuințele care se construiesc în Mariupol sau în orice alt teritoriu controlat de Rusia au o calitate superioară. Cel mai probabil, totul este furat, și toate aceste clădiri vor împărtăși soarta clădirilor construie pentru Jocurile Olimpice, când chiar și drumurile de asfalt au fost rupte și dustruse cu totul, după câteva ploi".

„Totul se face de dragul aparențelor”, spune el.