Victor Guzun afirmă că e vorba de „o problemă sistemică”, iar numărul mic de utilizatori de semnături digitale nici măcar nu frânează procesul de digitalizare, ci îl blochează.
„[…] Este o problemă enormă, pentru că trebuie să fie clar înțeles că, dacă un cetățean nu are semnătură digitală, el nu are cum folosi serviciile digitale”, a afirmat Victor Guzun.
Expertul și-a exprimat regretul că autoritățile de la Chișinău au stopat procesul de implementare a semnăturii digitale de generație nouă – MobiSign, dezvoltat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Victor Guzun afirmă în podcast că o altă problemă cu semnăturile digitale este și în cazul cetățenilor din diaspora.
„Eu locuiesc în Estonia și dacă aș vrea să am semnătură digitală în R. Moldova, atunci eu trebuie să vin fizic în R. Moldova pentru a obține semnătura. Valabilitatea semnăturii este una încă limitată, ca termen. [...] Dacă eu, de exemplu, îmi iau o semnătură de la Moldcell sau de la Orange și o folosesc în Estonia, eu va trebui să plătesc taxe de roaming la SMS pentru fiecare operațiune”, spune expertul, potrivit căruia „monetizarea semnăturii digitale” descurajează obținerea ei.
Conform lui, gradul de utilizare a semnăturii digitale în regiunile rurale ale R. Moldova și în diaspora „este catastrofal.”
La ora actuală, instituțiile autorizate pentru eliberarea semnăturii digitale în R. Moldova sunt Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică [STISC], Agenția de Servicii Publice [ASP], companiile Orange și Moldcell.
