Un an potențial definitoriu pentru UE
În 2024 UE se va concentra asupra alegerilor pentru Parlamentul European. Cele 27 de țări își vor alege europarlamentarii în perioada 6-9 iunie. Votul anticipează lupta pentru reprezentanții care vor ocupa primele trei poziții instituționale de la Bruxelles: cele de președinți ai Consiliului European și Comisiei Europene și cea de șef al politicii externe a UE.
Cei care selectează candidații pentru aceste roluri sunt prim-miniștrii și președinții statelor-membre, aceștia alegând deseori pe cineva din grupul lor politic. Alegerea se face luând în considerare tot felul de parametri: trebuie să existe un echilibru între femei și bărbați și o balanță a loialităților politice; partidul politic care termină primul la alegerile pentru Parlamentul European, de obicei, are prima șansă la numirea președintelui Comisiei Europene.
De asemenea, trebuie să existe o bună distribuire geografică, ceea ce înseamnă că, în mod ideal, funcțiile vor fi atribuite unor personalități din părțile de nord, sud, vest și est ale uniunii.
Acest „sezon de vânătoare” a funcțiilor, atât în culise, cât și în public, a luat startul la începutul anului, când Charles Michel, președintele Consiliului European - instituția care definește direcția politică și prioritățile UE - a anunțat, pe 7 ianuarie, că va candida la alegerile pentru Parlamentul European.
Acest anunț-surpriză le-a dat de gândit liderilor UE, deoarece creează posibilitatea ca prim-ministrul ungar Viktor Orbán - care a avut diverse conflicte cu Uniunea Europeană cu privire la statul de drept în țara sa și a fost adesea necooperant cu Bruxelles-ul, în special în privința Ucrainei - să poată deveni președinte al Consiliului. Dat fiind că refractarul lider maghiar de dreapta poate face mari probleme în UE, Orbán nu ar fi o alegere populară la Bruxelles sau în majoritatea statelor membre.
De altfel, Orbán ar putea ajunge la președinția Consiliului doar ca urmare a unei tehnicalități: conform regulilor UE, dacă nu există un președinte permanent al Consiliului European - actuala funcție a lui Michel - țara care deține președinția rotativă de șase luni a Uniunii preia atribuțiile președintelui. Iar Ungaria este statul-membru care va deține președinție rotativă de la 1 iulie.
Este, însă, puțin probabil să se întâmple așa ceva. După toate probabilitățile, dacă ar fi ales în Parlamentul European, Michel și-ar ocupa fotoliul la mijlocul lunii iulie. Dar în iunie sunt planificate două summituri UE pentru a ajunge la un acord asupra troicii de conducere, astfel că sunt mari șanse ca, până în iulie, să fie găsit un succesor.
Voturile Consiliului European nu pot fi anulate prin veto de Ungaria sau de alte țări. Deciziile sunt luate cu majoritate calificată, astfel încât să primească sprijinul a 55% din statele membre UE care să reprezinte 65% din populația UE.
În mod normal, noul președinte de consiliu își va prelua funcția spre sfârșitul anului. De pildă, mandatul lui Michel durează până pe 30 noiembrie. Dar acest potențial vid de putere între o posibilă selecție a unui succesor în iunie și intrarea în atribuții la sfârșitul lui noiembrie este puțin probabil să-i creeze un culoar de trecere lui Orbán, deoarece succesorul ales și-ar putea începe mandatul cât mai curând, la sfârșitul verii. Pentru a începe mai devreme este necesară doar modificarea regulilor de procedură, iar pentru adoptarea acesteia este necesară doar o majoritate simplă.
Bani pentru Ucraina și sancțiuni pentru Rusia
Dacă lăsăm deoparte politica internă, vedem că sunt mai multe teme și decizii de luat în acest an, legate de ajutorul militar pentru Ucraina, de extinderea UE și de sancțiunile împotriva Rusiei. Cea mai presantă dintre aceste probleme este asistența financiară pentru Ucraina, mai ales că Ungaria a blocat un pachet de 50 de miliarde de euro destinat Kievului.
Oficialii ucraineni spun că țara lor poate supraviețui fără bani în primul trimestru al anului 2024, așa că mai este ceva timp pentru ca Bruxelles-ul să ajungă la un consens asupra pachetului financiar. Europa Liberă a vorbit cu oficiali UE, care i-au spus că este posibil ca ajutorul să primească undă verde de la liderii UE la viitorul summit care va avea loc la Bruxelles, pe 1 februarie.
Sunt mai multe motive care ar putea face ca ajutorul să treacă de vot. Pentru început, mulți cred că Ungaria și-a supraapreciat puterile în decembrie 2023, când a blocat ajutorul pentru Ucraina. Mai ales pentru că Ungaria a fost atunci singura țară care s-a împotrivit, Slovacia - care este condusă de populistul de stânga Robert Fico din octombrie, anul trecut - nu s-a asociat Budapestei așa cum se așteptau unii. Se pare că dezastruoasa situație economică a țării și apartenența la zona euro au moderat reacția Bratislavei.
Pachetul de 50 de miliarde de euro, care își propune să acopere necesarul Ucrainei din 2024 până în 2027, reprezintă, de asemenea, cea mai mare parte a creșterii bugetare UE pe termen mediu. Au fost alocate câteva miliarde pentru gestionarea migrației, pentru ajutoarele în cazul calamităților și pentru susținerea economică a Balcanilor de Vest - toate acestea fiind inițiative susținute de Budapesta. Este motivul pentru care , oficialii de la Bruxelles și din unele state-membre vor ca aceste sume să fie adoptate la pachet - fie se aprobă totul, fie nimic.
Ungaria ar putea fi disciplinată și de amenințările care se fac auzite din partea celorlalte 26 de state membre. Cea mai plauzibilă este ca Ungaria să fie ocolită cu totul. Cele 50 de miliarde de euro constau în 33 de miliarde de euro - împrumuturi garantate de bugetul UE - dar și 17 miliarde de euro din granturi. Este posibil ca această sumă să fie acoperită de celelalte 26 de state membre, care ar plăti și cota Ungariei. Însă această abordare ar putea consuma timp și este riscantă, pentru că ar trebui validată de voturile tuturor celor 26 de parlamente naționale.
Cu toate acestea, însuși faptul că statele-membre caută căi de a ocoli Ungaria ar putea fi o tactică suficient de eficientă pentru a asigura un acord. O altă amenințare care vizează Budapesta poate fi invocarea articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene, care i-ar lua practic Ungariei dreptul de vot în Consiliul Uniunii Europene, unde miniștrii guvernamentali din statele-membre se reunesc pentru a pune la punct și a adopta legi și pentru a coordona politici.
Însă pentru ca o măsură atât de drastică să fie adoptată, ar fi necesară unanimitatea, și este puțin probabil ca țări precum Austria și Slovacia, care sunt aliniate politic cu Ungaria în multe probleme, să fie de acord să scoată Budapesta din cărți. Pentru oficialii UE, aceasta ar fi o opțiune nucleară dacă Ungaria nu cooperează - una pe care Bruxelles o ține în buzunar.
Un alt ghiont dureros ar fi amânarea preşedinţiei Ungariei la cârma UE, pe care Budapesta urmează s-o preia în iulie. Cu acceptul a patru cincimi dintre statele-membre, mandatul prezidențial al Ungariei ar putea fi amânat, țara fiind eliminată pe listă și neavând o altă șansă până în 2030. Din nou, ca și în cazul articolului 7, din câte i-au spus oficialii UE corespondentului RFE/RL, acest lucru nu este deocamdată luat în considerare, dar ar putea fi, dacă nu se va ajunge la un acord la summitul liderilor UE din februarie.
Pe lângă toți acești ghionți, UE poate oferi și câțiva „morcovi” - recompensă. Bruxelles-ul încă reține 20 de miliarde de euro din banii destinați Ungariei. Banii ar putea fi eliberați cel mai devreme după summitul din februarie, nefiind suficient timp pentru ca Comisia Europeană să-i plătească, mai ales dacă avem în vedere ritmul lent al reformelor de la Budapesta.
Totuși, probabil că morcovul nu va veni sub formă de numerar, așa cum s-a întâmplat în decembrie, când Ungaria a primit 10 miliarde de euro din fonduri UE înghețate anterior - o decizie care, după cum consideră observatori UE, a creat posibilitatea ca blocul comunitar să dea semnalul începerii discuțiilor de aderare cu Ucraina, după rezistența inițială a Ungariei.
În schimb, pentru a face ca Ungaria să aprobe ajutorul pentru Ucraina, i s-ar putea da Budapestei mai multe ocazii de veto pe viitor. Ungaria a făcut presiuni pentru așa-numitele revizuiri anuale ale fluxului de numerar către Kiev. Acest lucru înseamnă că, în principiu, Budapesta ar putea opri în fiecare an alocarea fondurilor, întrucât ajutorul de 50 de miliarde de euro este repartizat pe o perioadă de patru ani.
Deși Ungaria ar putea crea probleme și în acest scenariu, oficialii de la Bruxelles vor doar să dea bani Ucrainei cât mai repede posibil, chiar dacă deocamdată nu ar fi vorba decât despre o parte din ei. Mai trebuie spus că încă nu există un acord cu privire la suma care va fi distribuită anual Ucrainei și nu e obligatoriu ca banii să se împartă egal în tranșe anuale de 12,5 miliarde de euro, până în 2027.
Și mai în profunzime:
- În loc să vizeze Ucraina, Ungaria s-ar putea opune prin veto procesului de extindere. Liderii UE au decis în decembrie cu surle și trâmbițe să deschidă discuții de aderare cu Ucraina și Moldova. Pentru Bosnia-Herțegovina, a existat un accept parțial pentru a începe discuțiile, ceea ce se va petrece doar după ce Comisia Europeană va raporta, cel târziu în martie, care este progresul diferitelor reforme.
- Problema aici este că discuțiile de aderare de facto la UE cu Kiev și Chișinău nu au început încă și nimeni nu știe cu adevărat când vor avea loc. Sunt două lucruri care trebuie să se întâmple. În primul rând evaluarea, ceea ce înseamnă, în fapt, că oficialii UE merg în Ucraina și Moldova și parcurg întregul cadru de reglementare al UE, împărțit în 35 de domenii de politică, așa-numitele capitole, pe care ambele țări trebuie să le adopte ca legislație națională. Ele formează baza cadrului de aderare la UE, care trebuie adoptat până la sfârșitul procesului de evaluare.
- Ca să dăm un exemplu recent, evaluarea pentru Macedonia de Nord și Albania a durat 18 luni. Oficialii UE i-au spus corespondentului RFE/RL că Kievul crede că evaluarea poate fi făcută în șase luni; alții, la Bruxelles, spun că este o estimare prea optimistă. Problema aici este că evaluarea nu a început încă nici pentru Moldova, nici pentru Ucraina, o procedură care trebuie declanșată de Comisia Europeană.
- Potrivit mai multor diplomați din țările UE care au vorbit sub rezerva anonimatului pentru că nu au fost autorizați să facă declarații în această privință, comisarul UE pentru extindere Oliver Várhelyi, un politician ungur apropiat guvernului de la Budapesta, nu este prea dornic să grăbească aderarea europeană a Ucrainei. În plus, unele state-membre ale UE probabil că nici nu-și doresc o procedură rapidă, pentru că sunt de părere că blocul comunitar trebuie să treacă prin reforme instituționale înainte de o nouă extindere.
- Va avea loc, de asemenea, o altă evaluare făcută de Comisia Europeană. Când va informa în legătură cu Bosnia, va inventaria, de asemenea, și reformele pe care Moldova și Ucraina le mai au de finalizat. Această evaluare este programată pentru 27 februarie, deși acea dată s-ar putea schimba. Dacă evaluările sunt pozitive, Kievul și Chișinăul au speranța ca în prima jumătate a anului să fie convocată o conferință interguvernamentală, aceasta fiind inițierea simbolică a discuțiilor de aderare. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple ar trebui ca toate cele 27 de state membre să-și dea acordul, ceea ce, în acest moment, nu e nici pe departe sigur.
- În ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei, UE a adoptat cel de-al 12-lea set chiar înainte de Crăciun și există posibilitatea să se convină asupra unui al 13-lea set când se vor împlini doi ani de când Rusia a invadat pe scară largă Ucraina, adică la sfârșitul lunii februarie. Dar, din moment ce industriile rusești nucleare și de gaze probabil nu vor fi vizate, nu există prea multe domenii care pot fi sancționate - sau mai degrabă, UE nu este pregătită să sancționeze mult mai mult. O posibilitate este ca UE să ia în considerare mărirea listei de produse cărora să nu li se permită să tranziteze Rusia, să elimine sau să reducă ajutorul de stat pentru companiile UE care încă desfășoară afaceri în Rusia și, în fine, să recurgă la mecanismul, până acum nefolosit , de a sancționa companiile din țări-terțe care fac afaceri cu Moscova.
- Sancțiunile economice ale UE împotriva Rusiei trebuie prelungite oficial cu șase luni la sfârșitul lunii ianuarie. La summitul din decembrie, liderii UE și-au dat acordul politic pentru prelungirea sancțiunilor, deși, pentru susținerea acordată, unele state-membre ar putea pretinde concesii în alte domenii de politică. Este valabil și pentru reuniunea din martie, când ar urma să se decidă extinderea perioadei de timp în care sunt înghețate activele economice și este suspendată acordarea vizelor, măsuri decise de UE în ultimii doi ani în cazul a aproape două mii de persoane și firme. Ungaria a amenințat mai înainte că se va folosi de dreptul de veto în încercarea de a elimina unele nume, astfel că, în septembrie trecut, trei cetățeni ruși au fost excluși de pe listă.
- Mai sunt, de asemenea, aproximativ 300 de miliarde de euro în active rusești înghețate în UE. În decembrie 2023, Comisia Europeană a prezentat un plan pentru confiscarea profiturilor, care ar urma să fie utilizate pentru reconstrucția Ucrainei. În ciuda îngrijorărilor membrilor zonei euro că o asemenea decizie ar putea compromite poziția monedei euro ca monedă internațională, țări industriale ale Grupului celor Șapte, Statele Unite, Regatul Unit și, posibil, Japonia, discută despre posibilitatea unei asemenea măsuri, un semnal că susțin planul Comisiei Europene.
- În fine, UE va încerca să continue livrările de armament către Ucraina. Cu toate acestea, este puțin probabil ca acest lucru să se realizeze prin Instrumentul European Comun pentru Pace, deoarece Ungaria continuă să blocheze o tranșă de 500 de milioane de euro, iar Germania a pus sub semnul întrebării legalitatea alimentării fondului cu mai mulți bani. Deocamdată, calea care va fi urmată pare să fie aceea a acordurilor bilaterale. Marele test va fi dacă UE va reuși să furnizeze Ucrainei un milion de proiectile de 155 de milimetri până la sfârșitul lunii martie, așa cum a promis anul trecut. Există indicii că UE nu va respecta termenul-limită, astfel că materializarea acestei promisiuni depinde în mare măsură de implicarea UE și de cât de multă presiune va exercita Bruxellesul asupra industriei de apărare în lunile următoare.
Privind înainte
Sprijinul militar pentru Ucraina se va afla, de asemenea, pe primul loc pe ordinea de zi a reuniunii șefilor apărării din cadrul NATO, summit care va avea loc la Bruxelles în perioada 17-18 ianuarie. Oficialii ucraineni au informat alianța militară cu privire la recentele și devastatoarele atacuri cu rachete rusești, iar mai mulți membri NATO au promis că vor intensifica furnizarea de sisteme de apărare și anti-drone. În săptămânile de dinainte reuniunii miniștrilor apărării din NATO de la mijlocul lunii februarie se vor face, probabil, mai multe anunțuri concrete.
Nu în ultimul rând, pe 15 ianuarie a început prima ședință plenară a Parlamentului European din acest an. Timp de patru zile, membrii camerelor au pe agendă numeroase subiecte, inclusiv Ucraina și preocupările legate de statul de drept în Ungaria. În ceea ce privește această din urmă chestiune, se pare că legislatorii vor adopta o moțiune fără caracter obligatoriu care să insiste ca fondurile UE destinate Ungariei să rămână înghețate.
Rikard Jozwiak este Editor pentru Afaceri Europene al Europei Libere.
