27 martie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Horia Roman Patapievici).
Stiluri de guvernare.
În simpatia publică prăbuşirea guvernului Ciorbea a fost atît de categorică încăt nu ne mai aducem aminte nici măcar ce era bun în felul în care aborda acel cabinet problemele. Şi totuşi, acum, cînd vedem domnind, din loc la vîrful administraţiei ţării stilul autoritar şi arogant al PDSR-ului, e cazul să ne amintim o clipă de existenţa unui alt stil de guvernare.
Guvernul Ciorbea era tipul de guvern ce părea să guverneze „în direct” şi la o oră de maximă audienţă. Oriunde îl surprindeau camerele de luat vederi, premierul Ciorbea păstra acelaşi ritm. El explica lent, îndelung, cu multe amănunte procedurale ce anume va face pentru a rezolva problema pendinte. Iar ceea ce spunea că va face, era exact ceea ce făcea în acel moment. Cînd tocmai i se lua interviul.
Ca premier, domnul Ciorbea ignora orice alt mod de lucru, decît cel „în lumina reflectoarelor”. Şedinţele de guvern arătau exact ca şi conferinţele de presă. Se vorbea la fel, se acţiona la fel, se eşua la fel.
Lucrul care i-a creat enorma popularitate în primele luni de guvernare era combinaţia între o disponibilitate absolută faţă de dialog şi o transparenţă aproape stranie a proceselor şi mecanismelor guvernării. Disponibilitatea pe care o arăta guvernul Ciorbea faţă de dialog şi negociere nu era egalata decît de dezinvoltura cu care toate etapele negocierii erau arătate publicului. În direct, fără tăieturi, fără retuşuri.
Era ca şi cînd guvernul Ciorbea şi-ar fi desfăşurat activitatea într-un acvariu. Avînd totul, defecte şi calităţi, la vedere.
Acest stil avea trei surse potenţiale de eşec: devalorizarea actului de guvernare, ineficienţa guvernării şi ignorarea forţei politicii de culise. [...]
Ei bine, pe cît de naiv era premierul Ciorbea în privinţa puterii culiselor, pe atît de conştient de această putere este premierul Năstase. Si, tot pe atît, hotărît să o folosească în beneficiul său. Dacă premierul Ciorbea guverna încercînd mai întîi să convingă pe toată lumea că are dreptate, consultîndu-se apoi continuu cu toţi pentru a vedea dacă a reuşit acest lucru, premierul Năstase guvernează dînd dispoziţii şi fiind posac. Le dă dispoziţii atît miniştrilor săi, cărora, ca la meci le distribuie cartonaşe, cît şi opiniei publice, pe care o informează despre ce anume a mai hotarît cu un ton care spune totul despre noul stil de guvernare. Este tonul dispreţuitor, arogant, ultimativ, dominator al celui care a uitat că ministrul nu este decît un servitor al naţiunii sale. [...]
Asemeni guvernării prin şedinţe televizate, care l-a pierdut pe domnul Ciorbea, s-ar putea ca guvernarea prin ordinanţe de culise să se dovedească o manieră de guvernare la fel de puţin viabilă şi pentru ambiţiosul domn Năstase. Pentru societate, problema este că ambele stiluri de guvernare eşuează. Primul era prea deschis şi naiv. Al doilea este prea închis şi tenebros.
Cabinetul Ciorbea părea, în faţa aparatului de stat asemeni lui Alice în ţara minunilor. Cabinetul Năstase pare, faţă de totalitatea instituţiilor de stat aerul stăpînului care, spre deosebire de valetul pe care tocmai l-a concediat, ştie bine toate dedesubturile. Ştie si cum se ajunge la cămările secrete şi unde sunt ascunse proviziile.
Nu neg că arhitectura contorsionată a statului roman conţine multe cotloane pe care numai PDSR-iştii le cunosc bine. Întrebarea este însă - este utilă acest tip de cunoaştere pentru performanţa guvernării ?! Recunosc, puterea personală a domnului Năstase ar putea fi întărită prin cunoaşterea cîtorva încăperi „secrete”, dar performanţa guvernului, - iar prin performanţă înţeleg capacitatea guvernului de a contribui la ridicarea nivelului nostru de trai -, în mod hotărît, nu. Pentru ca să guverneze bine, premierul Năstase are nevoie şi de altceva decăt de talentul de negociator de culise.
