Europa Liberă: Mijlocul lunii august 91 – începutul sfârşitului pentru URSS. Ce a însemnat pentru Dumneavoastră personal destrămarea imperiului sovietic?
Mircea Snegur: „Pe lângă faptul, că destrămarea URSS a constituit împlinirea unui vis de decenii, eu zic, că a avut loc restabilirea unei dreptăţi, o revenire la normal după o aflare mai bine de jumătate de secol a ţinutului nostru în componenţa unui imperiu, creat artificial, după cum se ştie, cu un regim totalitar comunist. Pentru mine personal evenimentul la care vă referiţi a mai constituit un grad înalt de responsabilitate pentru prezentul şi viitorul statului moldovenesc independent, pe care urma mai întâi să-l creăm.”
Europa Liberă: Gorbaciov ajunsese atunci la concluzia, că sistemul nu mai avea o forţă lăuntrică, o forţă interioară de regenerare. Era pregătită Moldova să se despartă de acest colos mare, URSS?
Mircea Snegur: „Eu zic, că din punct de vedere moral, or acest factor era cel mai important, eram pregătiţi. Actul istoric de proclamare a independenţei Republicii Moldova nu a fost unul spontan. După cum ţineţi minte, lui i-au precedat, pregătindu-l, multiple acţiuni, manifestări de stradă şi alte activităţi ale forţelor democratice şi patriotice din Republică. A propos, posibile în acea perioadă graţie condiţiilor de libertate şi transparenţă create de perestroica, sau restructurarea gorbaciovistă. Aş evidenţia în prim plan mai întâi legiferarea limbii române în calitate de limbă de stat. Primele alegeri parlamentare democratice din februarie 1990, introducerea pe cale legislativă a procedurii de ratificare a actelor unionale, utilizate pe teritoriul şi în condiţiile Republicii Moldova, Declaraţia despre suveranitate, Decretul despre putere, boicotarea referendumului unional din martie 1991 referitor la necesitatea păstrării URSS.”
Europa Liberă: Boicotarea aici, pe malul drept al Nistrului, pentru că în stânga Nistrului...
Mircea Snegur: „Politica de boicotare a fost promovată pentru întreg teritoriul Republicii. E altceva, cum s-a votat. Am vrut să vă mai vorbesc despre poziţia principial negativă vis-a-vis de aşa-zisul noul tratat unional şi declaraţia noastră tranşantă, că Moldova nu-l va semna. Toate acestea aveau loc în condiţiile, când încă ne aflam în componenţa colosului sovietic. Deja după acţiunile antireferendum, în Parlament erau propuneri de a examina chestiunea cu privire la proclamarea independenţei. Însă evenimentul, după cum se ştie, trebuia încă să se coacă, să fie pregătit mai minuţios. Deci, la momentul adoptării Declaraţiei de independenţă, cu siguranţă atât clasa politică, cât şi societatea moldovenească era pregătită pentru desprinderea de URSS.”
Europa Liberă: Pentru că am vorbit despre acel referendum. În urmă cu două decenii s-a desfăşurat acel plebiscit, primul şi ultimul în fosta Uniune Sovietică. Întrebarea era, dacă mai doreşte cineva păstrarea URSS. La Tiraspol şi Comrat toţi au răspuns afirmativ, că vor să se menţină în spaţiul Uniunii Sovietice. De ce această percepţie atunci?
Mircea Snegur: „A contat până la urmă poziţia antireferendum a majorităţii populaţiei Republicii Moldova. Cel puţin pentru mine, care pe toate căile am îndemnat cetăţenii să nu participe la referendum. În localităţile nominalizate de Dumneavoastră, locuitorii se aflau sub presiunea imensă a psihozei separatiste, propagată de către aşa-zişii lideri locali, care de la bun început s-au împotrivit mişcării de eliberare şi renaştere naţională a băştinaşilor şi care au avut o susţinere imensă din partea Moscovei. De fapt, ei se aflau sub o tutelă pronunţată de la Moscova. Şi dacă la Comrat situaţia pe parcurs s-a schimbat în bine, la Tiraspol din păcate şi astăzi se mai petrec referendumuri privind alipirea acestei regiuni la Rusia. Deci, mizăm pe clarviziunea actualei clase politice.”
Europa Liberă: De la Chişinău?
Mircea Snegur: „De la Chişinău. Mizăm pe susţinerea forurilor europene. Şi în această ordine de idei, avem nişte simptome bune din partea marilor puteri şi sunt convins, că odată şi o dată populaţia din partea locului va conştientiza faptul, că e mai bine împreună, în condiţiile unei Republici Moldova unice şi se va debarasa în cadrul unor alegeri democratice, monitorizate multilateral de forurile europene şi de toţi cei cointeresaţi, şi se va debarasa de actualii lideri, care de fapt...”
Europa Liberă: Sunt străini.
Mircea Snegur: „Sunt străini şi nu mai rămâne nici o speranţă, ca ei să-şi schimbe mentalitatea.”
Europa Liberă: Dar când aţi spus, că depinde de marile puteri, v-aţi referit la Washington şi la Uniunea Europeană? Cred, că mai puţin la Federaţia Rusă. Că şi Federaţia Rusă e considerată o mare putere.
Mircea Snegur: „Da, m-am referit la Washington, şi la Berlin, m-am referit şi la susţinerea din partea Italiei, din partea Uniunii Europene, etc. Într-adevăr, mai puţin la Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Apariţia Transnistriei ca o regiune secesionistă a fost previzibilă atunci?
Mircea Snegur: „Sub aspect istoric, având în vedere crearea la timpul respectiv a republicii autonome sovietice socialiste moldoveneşti, în componenţa Ucrainei, pentru a avea pretext ulterior de a alipi la ea Basarabia, păreau reale astfel de previziuni. Pe de altă parte, dădea de bănuit faptul repartizării în această zonă a celor mai prestigioase întreprinderi industriale de subordonare unională. Noi însă reieşeam din realităţile de atunci, fiind convinşi că Republica Moldova era un tot întreg din toate punctele de vedere. Atunci, la începuturi. Chiar şi când au început disensiunile legate de legislaţia lingvistică, noi nu gândeam că lucrurile vor ajunge atât de departe. S-a văzut, însă, că ne-am înşelat, din lipsă de experienţă. Or, noi nu urmasem până atunci universităţi de preşedinţie, sau de prim-miniştri. Aveam dezvoltat foarte bine simţul de patriotism şi de dorinţa de a crea o societate liberă, un stat independent şi prosper. La puţin timp ne-am convins, că secesiunea se plămădea la Moscova. Cerinţele, rugămințile noastre nu erau auzite. Chiar dacă erau auzite, nu erau ascultate de către oficialităţile centrale. Dimpotrivă, Mihail Gorbaciov m-a preîntâmpinat pe mine personal, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Federaţiei, că dacă Moldova nu va semna noul tratat unional, vom avea pe teritoriul nostru încă două republici. Deci, devenea clar, că Transnistria va fi susţinută şi în continuare multilateral. Şi din păcate, aceфstă situaţie mai continuă şi astăzi, cercurile radicale de la Moscova fiind foarte frecvente în stânga Nistrului.”
Europa Liberă: Haideţi să vă întreb şi despre regrete. De ce vă pare rău?
Mircea Snegur: „În primul şi în primul rând, durata mult mai mare şi mult prea mare, decât îmi închipuiam la început, a perioadei de tranziţie. Un alt regret – distrugerea infrastructurii de producere în complexul agroindustrial. Un regret nu mai puţin este exodul masiv al cetăţenilor după hotare. A patra parte din cetăţenii apţi de muncă aflându-se peste hotare este un minus foarte mare pentru politica de consolidare a societăţii moldoveneşti. În categoria regretelor mele personale se înscrie şi stagnarea reformelor în ultimul deceniu de aflare a comuniştilor la putere. Eu n-am văzut progrese după 1996. Şi desigur, doamnă Valentina, Dumneavoastră ştiţi, că cel mai mare regret al meu este şi va rămâne până voi pleca pe altă lume conflictul armat de la Nistru.”
Europa Liberă: Domnule Snegur, Moldova a avut de pierdut sau a avut de câştigat de pe urma căderii URSS?
Mircea Snegur: „Nu poate fi vorba de pierderi din momentul ce devii liber în gândire şi acţiuni, fără directive dictatoriale de la centru, cum eram noi deprinşi să îndeplinim întocmai, noi activând în calitate de nişte roboţi. Tot ceea ce trebuia să îndeplinim era venit pe verticală de la Moscova.”
Europa Liberă: Comanda Kremlinul.
Mircea Snegur: „Aşa era. În acest sens am câştigat enorm. Dintr-o periferie necunoscută a unui imperiu, Republica Moldova astăzi se prezintă ca un stat democratic, bazat pe drept, cu o economie de piaţă, membru cu drepturi depline a principalelor organizaţii europene şi mondiale. Suntem în rând cu lumea, cum se spune la noi. Este adevărat, că mai există probleme, mai ales privind ajustarea activităţilor în unele domenii la nivelul cerinţelor europene. Dar să avem în vedere, că şi statul nostru este tânăr. Şi capabil să soluţioneze problemele care apar, din păcate. Şi tot apar pe parcurs.”
Europa Liberă: Aşa şi se zice, că pentru un om 20 de ani e mult, iar pentru istorie 20 de ani e o perioadă totuşi foarte mică.
Mircea Snegur: „Absolut corect. Trebuie să mai fim sinceri – am avut de suferit şi mai suferim şi astăzi din cauza ruperii legăturilor economice cu o parte din partenerii noştri din spaţiul ex-sovietic. Economia Moldovei fiind concepută de la bun început de către Gosplanul sovietic ca o parte integrantă a economiei unionale.”
Europa Liberă: Domnule Snegur, în aceşti 20 de ani Europa de Est a trecut de la experienţa pseudo-modernă a modernizării leniniste, la o modernitate veritabilă. Haideţi să vă întreb, de ce totuşi această oscilare a Republicii Moldova între Vest şi Est, între CSI şi UE? Trebuia de semnat aderarea Moldovei la CSI?
Mircea Snegur: „O întrebare, iarăşi, care se discută. Republica Moldova a semnat Declaraţia de la Alma-Ata, de creare a Comunităţii Statelor Independente în primul rând din considerentul, că în ea a fost stipulată sintagma de dispariţie a URSS. Eu personal am dorit ca semnătura mea să figureze în acest act. În al doilea rând: de la bun început şi până astăzi ţara noastră participă doar la blocul economic al Comunităţii. Asta a fost condiţia noastră la semnarea declaraţiei de la Alma-Ata. Economia noastră era supraintegrată în spaţiul sovietic, iar piaţa de Est rămâne şi până astăzi cea mai imensă piaţă de desfacere a produselor moldoveneşti. Pe de altă parte, prezenţa noastră în CSI nu încurcă nici într-un fel avansarea în tratativele vizând integrarea europeană. Şi alte ţări ale CSI astăzi merg pe aceeaşi cale, de integrare în Uniunea Europeană. Aşa că n-ar trebui la moment să ne facem griji în legătură cu oscilarea nominalizată, dacă ea bineînţeles este în beneficiul ţării noastre.”
Europa Liberă: Dar acum să înţelegem, că ne mai joacă festa şi mentalitatea comunistă? Este o diferenţă, cum gândesc moldovenii şi cum gândesc cei din Occident? Rămâne păguboasă această mentalitate sovietică?
Mircea Snegur: „Extraordinară întrebare. Numai Dumneavoastră puteţi să o formulaţi aşa. Se ştie, de fapt, că mentalitatea comunistă clasică mai întâi a falimentat, iar mai apoi, undeva la sfârşitul anilor ʼ80, începutul anilor ʼ90 ai secolului trecut, a dispărut din lexiconul şi capul adepţilor marxism-leninismului. Puţinii, care mai cred în asemenea teorii pot fi consideraţi incurabili. Cât despre comuniştii noştri, şi despre aceasta trebuie să vorbim, eu zic, că pe comuniştii noştri, de sistemul, sau modul de gândire vechi îi leagă doar simbolica lor – secera şi ciocanul şi vizitările de două ori pe an a monumentului lui Lenin din Valea Morilor. În rest, din câte îi aud în public, au o gândire mai mult sau mai puţin liberală. Bineînţeles, mentalitatea clasei politice moldoveneşti, în cea mai mare parte, este una progresistă, occidentală. Şi aceasta inspiră optimism. Chiar dacă există divergenţe de opinii şi metode de propulsare a reformelor şi avansare pe calea integrării europene.”
Europa Liberă: Totuşi, cum explicăm noi, că aproape o jumătate din populaţia Republicii Moldova mai tânjeşte şi astăzi după acea URSS şi regretă că nu e posibil de a fi refăcută Uniunea Sovietică. Aşa arată sondajele de opinie.
Mircea Snegur: „Cei care pledează pentru refacerea URSS sunt persoane de vârsta a treia, în temei.”
Europa Liberă: De vârsta Dumneavoastră.
Mircea Snegur: „Da, eu sunt de vârsta a treia. Sau alolingvii, care într-adevăr tânjesc după vechiul regim. Celelalte pături ale societăţii mai puţin. Ar trebui, însă, odată şi odată să se conştientizeze, că cale înapoi nu există. Procesul consolidării statalităţii şi integrării europene este ireversibil. Noi nu putem prognoza în timp, cât va dura acest proces. Însă faptul, că el este ireversibil este de necontestat. Este de datoria guvernării actuale să promoveze mai insistent reformele, procesele integraţioniste pentru a asigura un nivel mai înalt de trai al oamenilor şi prin aceasta ar spulbera nostalgia lor după vechiul imperiu.”
Europa Liberă: S-a discutat foarte mult, că Moldova ar fi ratat atunci şansa unirii cu România. Puteţi vărsa lumină şi asupra acestei probleme? E o şansă pierdută? Sau nici nu a fost posibilă unirea?
Mircea Snegur: „Sunt convins, că nici atunci, la momentul proclamării independenţei, nici în prezent o unire clasică nu este posibilă. În ultimul timp pe asemenea poziţii se situează şi unii politicieni din tagma unioniştilor, sau din tagma ex-unioniştilor, de pe vremea noastră. Atunci, analizând starea care predomina în societatea noastră, la timpul despărţirii de imperiul sovietic, care prin metodele sale ideologice a tot altoit generaţiilor noastre, mai bine de 50 de ani, un alt mod de gândire şi de viaţă, îndepărtându-ne practic de spaţiul spiritual firesc, noi am iniţiat realizarea unor măsuri de reintegrare totuşi în acest spaţiu al nostru. Am considerat că aceasta era posibil la moment şi aceasta trebuia să realizăm, ca să nu rămânem în urmă. Iată, dacă nu făceam ceea despre ce vreau să spun, atunci noi meritam să fim criticaţi. Şi atunci puteam să fim învinuiţi de o ratare a şanselor de apropiere şi reintegrare. Vreau să remarc simplificarea procedurilor de trecere a graniţei moldo-române, multiplicarea, eu zic înzecirea punctelor de trecere în ambele direcţii, lărgirea schimbului cultural, crearea întreprinderilor mixte de producţie, a băncilor, trimiterea tinerilor moldoveni la studii în România. Am creat nişte condiţii, ca Prutul să nu mai rămână un impediment de netrecut în relaţiile frăţeşti cu consangvinii români. Nu ştiu şi nu pot înţelege de ce aceasta se uită. Se ştie, de fapt, că mentalitatea comunistă clasică mai întâi a falimentat, iar mai apoi, undeva la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90 ai secolului trecut, a dispărut din lexiconul şi capul adepţilor marxism-leninismului. Puţinii, care mai cred in asemenea teorii pot fi consideraţi incurabili. Eu zic, că actualmente, în loc de afirmări vis-a-vis de aşa-zisa ratare a şansei de unire cu România, ar fi bine să punem cu toţii umărul şi să ajutăm guvernarea actuală în valorificarea măsurilor vizând integrarea europeană și prin aceasta să asigurăm regăsirea definitivă a fraţilor români. Şi nu trebuie de căutat alte căi. Avem o şansă extraordinară pentru a ne regăsi. Să grăbim tratativele, să ne ajustăm la cerinţele europene, şi să ne integrăm acolo unde este deja România.”
Europa Liberă: Am ajuns acolo, unde trebuie să punem punctul. Cum vedeţi viitorul Moldovei?
Mircea Snegur: „Republica Moldova cu siguranţă va deveni un stat prosper, cu un nivel înalt de trai a populaţiei, membru plenipotenţial al Uniunii Europene. Cred în viitorul Moldovei.”
Europa Liberă: Şi foarte pe scurt doar: credeţi că are Moldova nevoie de legea lustraţiei?
Mircea Snegur: „Da, cel puţin o lege a lustraţiei nu încurcă. Şi ea ar pune la punct unele întrebări. Ar da răspunsuri la mai multe suspiciuni. Nu se întâmplă nimic, dacă şi se evidenţiază că cineva, cândva. Noi am trecut prin nişte timpuri foarte şi foarte grele. Şi în Parlamentul ales în 98, împreună cu Convenţia Democrată din Moldova, am pledat pentru adoptarea legii lustraţiei. Cu atât mai mult, că pe mine personal aceasta nu mă atinge absolut nici într-un fel.”
