Copiii și deprinderea cititului

Că literatura pentru copii este mai căutată decît alte cărţi m-am convins la salonul de carte pentru copii care s-a deschis chiar azi la Chişinău. Pe o suprafaţă extinsă unde şi-au expus standurile peste 100 de edituri din Moldova şi de peste hotare cu greu găseai un locuşor ca să te fereşti de torentul continuu de vizitatori. La unele standuri care făceau şi reduceri era chiar dificil să răzbaţi.

Deşi vînzătorii de carte cu experienţă mi-au spus că doar în prima zi e înghesuială mai mare, mai mulţi vizitatori au recunoscut că de obicei intră în librării doar ca să cumpere cărţi pentru odraslele lor, scuzîndu-se că nu-i ţine cureaua să-şi facă şi lor o plăcere estetică. Am căutat să aflu de la cîteva persoane pe care le-am întîlnit la tîrg de ce intenţii sînt mînate să scoată banii din buzunar inclusiv pentru cărţi deloc ieftine, făcute după cele mai noi standarde poligrafice.

O epocă favorabilă pentru editorii de enciclopedii

- „Dacă el a ţinut cartea în mînă şi a mers în pas cu cartea eu cred că copilul va creşte educat. În carte n-am văzut nimica rău.”

- „Pentru un exerciţiu de vanitate, de-a le oferi ceva mai mult, ceva ce noi nu am avut. Generaţia mea nu prea a fost alintată. Nu prea ştiam noi atîtea poveşti. Sau că fac toţi lucrul ăsta. De ce să nu cumpăr eu dacă au cumpărat toţi?”

- „Fiecare părinte încearcă să-i dea o educaţie aleasă (copilului său), un viitor mai bun decît l-a avut el.”

- „Cumpără cărţi pentru copii pentru că-i o tendinţă, o modă aş putea să zic. Dar tot trebuie de făcut o selecţie corectă, pentru că-i foarte mare sortimentul de cărţi şi nu toate sînt atît de bune şi de utile pentru copii.”

De foarte multe ori pe post de ghid care sugerează părinţilor ce carte e mai potrivită pentru copilul lor este vînzătoarea de la stand, după ce fireşte este informată cel puţin despre vîrsta copilului. Unii dintre părinţi considerînd că persoana care vinde în fiecare zi cărţi ştie mai bine ce trebuie să citească copiii, pentru că ei n-ar avea o specialitate care i-ar ajuta să se orienteze.

Alţi interlocutori de-ai mei mi-au mărturisit că se conduc de principiul că o carte nu poate în niciun fel dăuna, numai să-şi vadă copilul citind.

„N-am întîlnit o carte proastă. Pe dînşii, mai ales în perioada asta de adolescent, el vrea să vadă tot şi nu trebuie să ne axăm numai pe asta că tradiţie, literatură şi aşa mai departe. Tot găseşti lucruri foarte importante şi se poate trage o învăţătură şi cred că în schimb la un film despre vampiri eu i-aş da o carte s-o citească.” – mi-a spus Alina Răileanu.

Îngăduinţa celor mai toleranţi se pare că are totuşi limite, cînd cartea tratează nişte subiecte „mai delicate”. Cum ar fi bunăoară sexul, recunoaşte Aurelia Andronache de la Nisporeni, referindu-se la controversatul volum „Sexul povestit celor mici” despre care cu cîteva luni în urmă se discuta dacă să fie retras din vînzare.

Aurelia Andronache: „Nu ştiu dar la copiii mei eu nu le-am dat-o. Am văzut că copiii mei încă nu sînt gata pentru ea. Cu toate că acolo era vîrsta arătată mai ca cum erau ei atunci.”

Pentru ce carte optează totuşi părintele de azi dacă problema ar sta între a-şi proteja odrasla sau a o pregăti pentru realităţile vieţii de zi cu zi?

- „Copiilor trebuie să le dăm nu doar basme, nu doar lucruri frumoase şi plăcute, trebuie să le prezentăm şi laturile mai umbroase ale vieţii.”

- „Noi ne străduim să-i educăm cum ştim mai bine dar cînd ies în stradă poate că uneori nu ştiu nici lucrurile elementare şi dacă le-ar citi pe lîngă educaţia pe care le-o dăm, eu cred că s-ar descurca foarte bine.”

Numai că nu se ştie de ce, după cum arată topurile vînzărilor de carte, părinţii consideră că mai potrivite pentru a-şi pregăti copilul de viaţă sînt enciclopediile, adică literatura cu un conţinut exclusiv informativ, şi nu beletristica.