11 aprilie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; reporter: Andrei Manolescu)
„Comunism fără pedeapsă” - un comentariu apărut astazi în cotidianul Le Temps, cel mai importat ziar de limbă franceză care apare în Elveţia.
În Romania există o lege care permite cetăţenilor să-şi vadă dosarele de la Securitate. Un consiliu naţional format din personalităţi morale recunoscute pentru independenţa lor organizează şi supraveghează aceste operaţiuni. Între ele. Horia Roman Patapievici, gînditor politic intransigent, angajat într-o aventură care pare deja destul de riscantă. În fiecare zi la CNSAS vin 4-5 persoane care doresc să ştie ce inventa poliţia politică a lui Ceauşescu despre ei. E loc pentru de două ori mai mulţi interesaţi, dar lipsesc banii - instituţia este ameninţată cu închiderea.
„Suntem înconjuraţi de ură - eu însuşi mă aflu pe ultimii metri ai mandatului meu”, spune Patapievici, adăugînd „cum să faci faţă trecutului comunist, cînd comunismul ca ideologie n-a fost condamnat în plan moral ? Cînd premierul Lionel Jospin se declară mîndru de participarea la guvernarea comuniştilor, primul ministru român, fost comunist, nu poate rămîne mai prejos: el găseşte cu cale să ne acuze că suntem o instituţie inutilă, preocupată să dezgroape trecutul, în loc să-l uite şi să privească spre viitor. E firesc deci, să încerce să ne taie fondurile!”
Cotidianul elveţian continuă să reproducă declaraţiile lui Horia Roman Patapievici: „ asupra societăţii germane trebuie să fi acţionat o forţă extraordinară ca ea să fi atins un asemenea nivel de repulsie faţă de regimul nazist, nu-i aşa ?! Nimic asemanator în Romania. Aici, regimul comunist nu a fost condamnat. Victimele sale nu au fost puse în drepturi. Mai mult, ele sunt chiar suspectate. Oare n-au căutat-o cumva cu lumînarea ?!”
Interviul consemnat de ziarul Le Temps continuă cu consideraţiile lui H.R. Patapievici pe marginea legii accesului la dosare. „O lege - spune el -, alcătuită de oameni cu un picior în vechiul regim şi cu unul în cel nou. Oameni a căror ambiguitate morală îi împiedică să aleagă între bine şi rău.”
In incheiere, autoarea articolului din Le Temps remarcă tisteţea încărcată de compasiune cu care Patapievici rosteşte cuvintele „ţara mea”.
