Apropierea alegerilor locale, cu repoziționările pe care le aduc, scoate la lumină tensiuni îndelung mocnite în sânul partidelor. Astfel, desemnarea candidatului PLDM pentru primăria Chișinăului, în cadrul unui congres al formațiunii, a avut drept pandant demisia din partid a lui Alexandru Tănase, ministrul Justiției. Unii au pretins că ar fi fost vorba de o mișcare tactică a premierului Filat, care încearcă „să-și plaseze omul” la Curtea Constituțională – o instituție care s-a dovedit în ultimii doi ani un jucător-cheie pe scena politică, în condițiile în care fracțiunile parlamentare nu reușesc să aleagă șeful statului. Însă este evident că nu renunți la un comiliton de bază, mult mai util în exercitarea actului nemijlocit al guvernării și esențial pentru imaginea partidului, trimițându-l într-un „exil de lux” la Curtea Constituțională.
Într-o serie de apariţii mediatice din ultimele zile Alexandru Tănase a făcut aluzii transparente asupra cauzelor plecării sale din PLDM. El a invocat lipsa de democrație în interiorul partidului – fenomen care, de pildă, „a îngropat” până la urmă Alianța Moldova Noastră – și a mai acuzat: „sacii de bani care decid totul în partid”. O lege privind finanțarea formațiunilor politice ar fi exclus transformarea acestora în SRL-uri, ar fi permis ca și o funcție de prim-vicepreședinte al partidului să nu fie una pur decorativă, a dat de înțeles dl Tănase.
Plecarea unor oameni ca Alexandru Tănase reprezintă un simptom sever
Dar cele mai aspre critici ale sale au vizat lipsa sprijinului politic pentru reformele în justiție. Cu numai câteva zile înainte de a-și anunța retragerea, Alexandru Tănase declara că până la 80 % dintre judecătorii Curții Supreme de Justiție ar trebui dați afară pentru incompetență și corupție. În loc să schimbăm, să frângem sistemul, a precizat Tănase, am preferat să ne acomodăm, să-i cumpărăm bunăvoința, pentru că s-ar putea să avem nevoie de serviciile actualilor judecători care sabotează reforma. În sfârșit, un alt factor ce a determinat demisia ministrului Justiției a fost lipsa de voință politică în ce privește elucidarea adevărului despre 7 aprilie.
Există, probabil, și alte cauze, trecute sub tăcere, ale retragerii dlui Tănase, cum ar fi dezamăgirea de a nu fi fost desemnat candidat la funcția de primar al capitalei din partea PLDM – subiect intens speculat în presă. Oricum, Alexandru Tănase și-a negociat demisia printr-o schimbare convenabilă de fotoliu și asta, firește, nu-l va scuti de reproșul de a fi preferat un post tihnit la Curtea Constituțională luptei pentru materializarea intențiilor sale reformiste. Nimeni nu a spus că europenizarea Moldovei va fi o întreprindere ușoară. Ceea ce interesează acum opinia publică nu este neapărat cariera politică prematur încheiată a dlui Tănase sau divergențele sale personale cu Vlad Filat, ci problemele - grave - semnalate de ministrul demisionar.
Guvernarea se repliază în fața sistemului atotputernic bazat pe obediență, corupție, înțelegeri nescrise, telefoane scurte, trafic de influență. Sunt lucruri pe care le sesizam și înaintea confidențelor dlui Tănase. Alianța a înțepenit: nici nu reformează statul, nici nu caută soluții pentru depășirea instabilității politice, a provizoratului care amână luarea unor decizii curajoase. Plecarea unor oameni ca Alexandru Tănase, cu o imagine de reformatori, reprezintă un simptom sever pe care Partidul Liberal-Democrat va trebui să-l combată prin acțiuni energice și radicale în actul de guvernare. Dacă Alianța în ansamblul său nu-și va învinge comoditatea, ispita aranjamentelor pâsloase, dacă nu-și va lua în serios angajamentele, va pierde deopotrivă și încrederea populației, și sprijinul structurilor occidentale. Iar soarta Moldovei va fi pecetluită.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
