17 aprilie 2001
Actualitatea. (Comentator: H. R. Patapievici).
Un nod gordian se poate desface doar tăindu-l.
[...] E o banalitatea faptul că tranziţia are o triplă dimensiune: socială, politică şi economică. Este mai puţin banal să dăm un răspuns la întrebarea dacă cele trei dimensiuni sunt independente sau dacă nu sunt, care este raportul dintre ele?
Dimensiunea socială a tranziţiei este sărăcia iar sărăcia devine o problemă specific românească prin nivelul ei alarmant şi prin generalizare. Dimensiunea politică a tranziţie este caracterul de neocolit al democraţiei. Iar caracterul de neocolit al democraţiei devine o problemă politică specific românească prin uşurinţa cu care sistemul nostru politic tinde să transforme democraţia într-o formă fără fond. Dimensiunea economică a tranziţiei este inevitabilitatea capitalismului. Iar inevitabilitatea capitalismului devine o problemă specific românească prin uşurinţa cu care sistemul nostru economic este în stare să mimeze capitalismul.
Avem trei probleme ale tranziţiei. Sunt independente ?
Dimensiunea socială şi politică nu sunt independente pentru că pentru a funcţiona normal, democraţia nu are nevoie. [...] Este foarte probabil ca în sistemul politic modern, în care legislaţia propusă de la o legislatură la alta are un efect covârşitor asupra economiei, performanţa sistemului economic să fie indisolubil legată de voinţa şi bună voinţa sistemului politic. Este, deci, foarte natural să ne întrebăm dacă uşurinţa cu care sistemul economic existent acum în România este în stare să mimeze atât de convingător capitalismul, falsificându-l, nu este cumva consecinţa directă a uşurinţei cu care sistemul nostru politic tinde să transforme democraţia într-o formă fără fiind iar toate acestea, la un loc, dacă nu au cumva legătură cu neputinţa unui electorat abrutizat de mizerie şi uşor manipulabil, de a sancţiona impostura politică?
E foarte probabil că da ! În fond dificultăţile tranziţiei noastre pot fi înţelese ca blocaje între cele trei dimensiuni ale tranziţiei [...]
